12,312 matches
-
la Roma spre a-și lua rămas bun de la cel care îi acordase iertarea. Cum Agca e în arest pentru comiterea altei crime, cererea i-a fost refuzată. Sunt sigur că Sfântul Părinte ne-a părăsit cu o undă de tristețe, căci, din păcate, una din lecțiile supreme pe care s-a străduit să ni le inculce mai are mult până să ne convingă. Acea spirituală Via della Conciliazione desenată de el este încă infinit mai puțin populată decât artera stradală
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
capacitatea de a nu pierde din vedere întregul, interesul major pentru diferențele culturale și înțelegerea factorilor istorici și politici dau greutate paginii. The Economist are dreptate: „Teritorii deschise este (o carte) înțeleaptă și tandră și, în mod inevitabil, de o tristețe zdrobitoare. Prin felul în care acumulează detaliul, ea transmite mai bine decât orice altă lucrare recentă aspectul cel mai terifiant al Rusiei moderne: hidoașenia distrugătoare de suflet, condiție la care, timp de 75 de ani, vandalismul planificat la centru a
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
zilnice sau ca sursă de inspirație. El are convingerea adâncă că Evanghelia conține harul lui Dumnezeu, dăruit nouă cu dragoste și bucurie, și de aceea, le cere fraților minori, chiar în Regulă: „frații să se ferească de exteriorizarea ipocrită a tristeții și gravității. Ei trebuie să se arate bucuroși în Domnul, voioși și agreabili, după Voia Lui”. Bucuria și concordia trebuiesc construite, și, mai apoi, făcute să dăinuiască, mai ales în momentele critice și tensionate, prin care trece o fraternitate. Francisc
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
din ceruri, o icoană a mamei și, în același timp, o soră de sânge, care trece prin aceleași primejdii ale războiului și luptă și ea împotriva morții. Ea este în egală măsură o femeie, o ființă sexuată. Durerea fizică și tristețea dau naștere unor legături foarte puternice, foarte ambigue și foarte carnale. Soldații se agață uneori de infirmiere ca naufragiații de o bucată de lemn ce plutește pe apă. Așa se întâmplă și cu marinarul breton înfățișat de A. Leclerc în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
din Au Temps du Boeuf sur le toit un tânăr burghez de 19 ani, care nu participase la război în ciuda poftei evidente de distracție pe care o dovedesc unii, se simte clar că în aer plutește încă o umbră de tristețe; unii și-au pus în minte să nu se mai gândească deloc la război, [...] alții păstrează o cernire aproape agresivă care le dă drepturi. Și peste tot cheful de râs, de distracție e stăvilit de sentimentul acesta apăsător de vinovăție
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
interpersonale către ceilalți. Cele mai răspândite reacții sunt: negare cronică, disperare, teamă, depresie, ahedonism (diminuarea drastică a interesului față de aproape toate activitățile sociale), anxietate, agitație psihomotorie, oboseală, pierderea energiei, diminuarea capacității de gândire și concentrare, indecizie, sentimente de nefericire, neajutorare, tristețe, suferințe somatice, oboseală, probleme de somn, insomnie, ideație suicidară, frică, frustrare, probleme de adaptare, pierderea spontaneității și a creativității, abuz de substanțe chimice. Negarea: este unul dintre cele mai frecvente mecanisme defensive (Krupp, 1972). Negarea cronică se manifestă somatic, comportamental
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
1994) consideră că, în consilierea persoanelor cu HIV/SIDA, se poate sugera ideea că această tragedie poate fi privită ca o parte a vieții, ca o condiție dată de viață. Depresia: un alt răspuns la bolile cronice; se exprimă prin tristețe, descurajare, lipsă de speranță, melancolie. Rușinea și vinovăția: rușinea inhibă experiența și exprimarea durerii. Sentimentul de vinovăție este credința că o persoană a avut o conduită greșită. Următorii factori contribuie la culpabilizare: natura stigmatizării (rejecție școlară sau profesională), percepția de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
transmită, când reușea să o facă. Învățasem împreună, parcă dragostea noastră de o viață ne întărise, un nou limbaj, al comuncării, cel al privirii, al gesturilor, al atingerilor în locul vorbirii de până mai ieri. Așa, ne simțeam și ne potoleam tristețile, oboselile, neputințele, bucuriile momentane parcă ne legau mai mult și statornic decât atunci când aveam și foloseam la discreți e cuvintele, oferite nouă de creator. Căci, ni se părea, dar poate chiar așa este, psihologii ne-ar putea spune mai clar
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
și m-am trezit plătindu-i controlorului o diferență neașteptată de tarif, care m-a ajutat să lichidez într-o secundă resturile dolarului schimbat la Napoli. Și am coborît la Genova fără un ban, cu merindele pe sfîrșite și cu tristețea iminentei despărțiri de pămîntul italian. Din clipa aceea m-am hotărît să urmez cu sfințenie drumul înscris pe biletul de călătorie, Genova Geneva Paris, fără opriri neașteptate și "tragere de timp". În trenul ce mă ducea spre granița Elveției, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pregătea neagra băutură! Nimic nu părea că avea să se schimbe pe insula paradisiacă. Nimic nu evoca inevitabilul care avea să urmeze și pe care îl știam cu toții, localnici și vizitatori. Chipurile lor, gesturile lor, vorbele lor nu trădau nici tristețe, nici îngrijorare, nici regrete. Se comportau demn, gazde desăvîrșite, față de noi, cei care le aduceam un ultim omagiu, prin vizita noastră... O mică lume care se sfîrșea în valurile învolburate ale Dunării care numai albastră nu era. Seara, la cină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
clasa mea o reprezentație cu artificii, spunându-le că vor vedea mai mult și mai frumos dacă vor veni cu mine la pădure. Și au venit, să fi fost 25-30 de plozi, băieți și fete. Mă gândesc și acum cu tristețe la mirarea domnului Sălcianu când a văzut clasa goală în ziua aceea. Fără îndoială că nu a uitat asemenea întâmplare până a pus mâinile pe piept, nu au uitat-o acei care au fost copii așa cum nu am uitat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
când se mai auzea câte un urlet stins de câine flămând sau muget de animal murind. Câte zile voi fi stat în casă nu știu. Însă toate au fost ca un coșmar. În aer, pe lucruri și pe oameni plutea tristețea zădărniciei. Veneau la noi oameni cunoscuți lăsând vești de spaimă. Spre vară toate au început să se aline și viața se părea a fi intrat în făgașul ei de mai înainte. * Se revarsă Prutul. Era într-o vară, să fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
carte nu. La finele anului, am fost lăsat corigent și în toamnă, rămânând singur acasă, nu m-am prezentat la examen. Când s-au întors au mei m-au găsit repetent și au clătinat din cap cu înțelesuri și cu tristețe. Nu eram bun la nimic! Mai târziu, am încercat să fac clase de liceu în particular, însă hotărârea mare o luasem, voiam să fiu pictor. Tata era de altă părere. Sfaturile lui erau bune, dar nu se prindeau de mintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
dat ceva pentru banii ce eram dispus să plătesc, dar când am ajuns acasă, din buzunare scoțând odată cu puținii bani ce-mi rămăseseră și "boelele", ai mei s-au uitat lung la mine și au clătinat din cap tot cu tristețe. Vedeau ei că nu este chip să mă așez om între oameni. Mi s-a făcut morală. Când îmi amintesc cu câtă naivitate și îndârjire îmi croiam drumul spre cele ce mă pasionau, acum, târziu, simt un fel de mirare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
eram doi. Aveam cu mine o ființă de care eram legat cu tot sufletul și ființa mea. Viața începe să aibă alt curs și alt înțeles. Griji mai multe, alte bucurii. Bucuriile, pe lângă griji, au fost și ele umbrite de tristeți, ca de obicei în toată viața mea. Nu ajunsesem încă în Italia și starea sănătății soției începu să mă neliniștească. Din fata voinică și sănătoasă care fusese devenise acum de nerecunoscut. Stare ce a durat până ce a născut singurul copil ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
locuită de o populație de rit catolic adusă, se zice, de către Ștefan cel Mare ca lucrători pricepuți la plantarea viilor. Aveam aici o cameră mărișoară cu priveliște plăcută asupra orașului și dealului de la răsărit. Era în priveliște, îndeosebi iarna, oarecare tristețe, însă noi eram tineri și viitorul înaintea noastră. Eu lucram foarte mult și faptul acesta ne crea cele mai plăcute mulțumiri sufletești. Multă lume "bună" de al începutul așezării noastre în oraș a căutat să ne apropie, noi însă am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
știam că mă voi întoarce azi știu că nu am să mai văd acele locuri și acele minuni ale vieții omenești. După sosirea la locul de baștină, luni la rând, pare că eram căzut din nouri. A urmat splendoarea și tristețea solemnă a toamnelor în locul unde era hărăzit să trăiesc. Pe acolo, la noi, toamnele sunt ca un imens oftat al naturii. Aici, la Huși, atelierul meu era o odăiță de 4 x 3,50 m. Cum am spus, câtăva vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
fie și venituri mari. Bucuros aș fi să am de povestit întâmplări plăcute, dar neavându-le, scriu ce am. Încerc un sentiment de jenă că cele scrise până acum au un ton sumbru, trist și că, aducând din trecut aceste tristeți, trezesc suferințe adormite. Am uitat să povestesc câte ceva despre Salonul din primăvara anului 1926. În toamna și iarna lui 1925-1926 am venit în capitală cu gând să mă așez temeinic. Era foarte greu de găsit locuințe și foarte scumpe. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
sală era consacrată unui pictor. Sala unde au fost expuse lucrările mele, în recenzie, a purtat numele meu și cuvinte bune pentru nudul expus de mine.7 Eram în vară, pe valea Bistriței, la Răpciuna, când am primit revista. În tristețile și greutățile vieții mele, a fost o mulțumire printre acele așa de puține. Depănând firul amintirilor, trebuie să socotesc că foarte mulți ani din viața mea am stat izolat de lume și îndeosebi de mediul artistic al capitalei. Împrejurările au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
simt tot mai străin și singur în lumea în care trăiesc și singura preocupare ce am avut pentru pregătirea expoziției din mai 1958 m-a dezmorțit puțin. Dar și această expoziție mare mi-a lăsat în suflet un sentiment de tristețe. Eu, care am trăit și alte vremuri și care eram în măsură să pot face comparații, nu se putea să nu văd că astfel de manifestări nu-și mai aveau locul în lumea de acum, că alt răsunet ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Vremea după dorință, din ce în ce mai frumoasă, nu plouă, zile după zile bune și fără pic de ploaie. Aici, în marginea codrului de brad, nu se fac simțite căldurile mari, sufocante din toată țara. Grâul a crescut puțin, pășunile încep să ruginească. Tristețea începe să se arate pe fețele sătenilor și zi după zi tot mai mare uscăciune. Încep să sufle vânturi destul de sâcâitoare pentru lucru la peisagii. Mai lucrez flori și mereu acuarele. Rafalele de vânt sunt atât de puternice, încât pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Probabil de astă, în comparație cu tine, eu sunt mai îngăduitor. -Nu am avut în vedere niciodată o relație de durată, adaugă ea. Dar acum o invidiez pentru asta... El îi aruncă o privire ciudată și ea strânse din buze recunoscând cu tristețe că suferise mult. Câteva ore mai tarziu, el era din nou în brațele Laurei. Nu se justificase pentru întârziere, dar încercase să o convingă că îl reținuseră niște ,,probleme de familie". Ea nu i-a reproșat nimic, îl privea doar
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
norocoasă, zicându-și în sine că în cele din urmă nu conteaza numai profesionalismul, cultură solidă, inteligență, norocul, ci să știi să alegi la timp și să înveți să simți. Rânduiți în ungheri, cocorii plecau departe... Lăură îi privea cu tristețe, având sentimentul că și ea este o pasare călătoare către țările calde. Telefonul sună insistent, iar certitudinea că la capătul firului era el. ea avea -Lăură, ți-am trimis deja biletul. Te aștept urgent, cu nerăbdare, au fost primele lui
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Gubi-Gubi ,,... Maline , auzi cum suspina colegii? Vezi cum lacrimi calde, lacrimi sincere, pornite din cele treizeci și patru de inimi inundă obrajii colegilor tăi? Da, treizeci și patru pentru că a mai apus o stea. Încă o pasare și-a frânt aripile zguduindu-ne de tristețe. Încă un suflet nobil a plecat dintre noi trăgând În urma sa pânză aceea cenușie pe care nimeni nu va reuși să o Înlăture. Da, Mircea ne-a acoperit cu tristețe urmând drumul tău, drum de care altă dată râdea și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Încă o pasare și-a frânt aripile zguduindu-ne de tristețe. Încă un suflet nobil a plecat dintre noi trăgând În urma sa pânză aceea cenușie pe care nimeni nu va reuși să o Înlăture. Da, Mircea ne-a acoperit cu tristețe urmând drumul tău, drum de care altă dată râdea și pe care toți, acum sau mai tarziu, Îl vom urma. ... În zadar plâng cei nemângâiați. Durerea prin care cu toții am trecut nu se poate măsura cu lacrimi sau cu suspine
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]