13,247 matches
-
cu puști și pistoale, doar e boier, lucrează cu minori pe care-i aruncă în cotețele vierilor, dacă se dovedesc recalcitranți. Unii au fost mâncați de vii de vieri și Cezar e dat în judecată de stăpân pentru calomnie și umblă fugar prin țară după martori și probe din lagărul de la Brăila. Eu i-am spus să nu răscolească nimic că n-are putere să lupte cu el. Niculina a fost și ea înfiată de bunici, fiindcă tatăl i-a murit
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cu purcei. Vaca sărea în sus, cădea și crăpa. Un vițel sărea pe perete, în loc să sugă la vacă. Am dat cu agheazmă și i-a trecut. Dinu, copilul cel mic, învăța bine și în clasa a zecea nu mai judeca, umbla aiurea, se urca încălțat în pat, râdea deuna. Neam de neamu’ nostru n-a fost așa. M-am dus la doctori, la biserici, la Iași, la Suceava. Doctorii de la București m-au trimis la preoți, că nu se mai vindecă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
anularea caterisirii lui Creangă? - Este meritul mitropolitului Daniel. Creangă a fost un avangardist. N-a existat nici o inițiativă până la părintele Daniel. Creangă era un modern. Și-a tuns pletele, mergea la teatru. Un preot trebuie să fie îngrijit, să nu umble ca țiganii și ca toți păroșii.Trebuie să meargă la un teatru bun. - A fost Creangă un bun creștin? - Greu de răspuns... Numai bunul Dumnezeu poate spune. Nu ne putem pronunța noi ca oameni asupra moralității și sufletului unui semen
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
alergat peste tot pentru recuperarea obiectelor care au aparținut familiei Creangă. Spre necazul lui, paracliserul Turcu a tăiat picioarele mesei de zestre a Smarandei ca să aprindă focul pentru tămâie în altar. «Până prin 1930, Creangă trecea drept un popă răspopit, care umbla pe dealu’ ista cu lăutarii după el, da’ să nu scrieți asta...» Întors la pământ Trec pe la mătușa Mărioara, «o femeie care scotea mahmuru din om». Cireșul «din fundu curții», spre care sălta Nică prin cânepă, nu mai este. Un
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Vine Gogu MaGogu! - Atunci lăsați-l pârloagă... - D-apăi cum dară?! Cum să trăiești dintr-o pensie de trei sute? Amu, io i-aș împușca pe tăți care nu vor să lucre pământu’. Ce, America-i mai deșteaptă ca România? Tinerii noștri umblă să fure, să cerceteze banii prin alte țări... - Aveți copii? Se oprește și oftează. Călcâiul ciubotei desprinde lutul galben de pe celălalt picior. - Am. Unu... În Austria, de pe timpu’ lui Ceaușescu... Dacă are servici acolo... Amu, s-au înmulțit hiarele pe
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
minte... - De ce lasă oșenii portul? - De ce-s proști! Nici nunțile nu mai sunt cum erau. Se-mbracă toți domnește într-o seară și gata! Se-mpletea în țăpte păru’ fetei seara. Și dimineața, îi puneam mărgelele. După nuntă, păstra împletitura. Umbla câte-o săptămână cu ea după nuntă. Numai cununa o da jos. La ureche, se împărțea păru’ în trei-patru părți, ca să vie frumos. Amu, nici eu nu umblu oșenește, numa’ lucru oșenește. În Bicsad, Certeze, se mai poartă. Mi-am
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
păru’ fetei seara. Și dimineața, îi puneam mărgelele. După nuntă, păstra împletitura. Umbla câte-o săptămână cu ea după nuntă. Numai cununa o da jos. La ureche, se împărțea păru’ în trei-patru părți, ca să vie frumos. Amu, nici eu nu umblu oșenește, numa’ lucru oșenește. În Bicsad, Certeze, se mai poartă. Mi-am făcut muzeu acasă. Am trecut de la mirese la păpuși, ca să nu uit. Mergea stegaru cu steagu cu zurgalauă după mireasă. Mireasa se ascundea... «Mireasă, colacii tei/ Nu-i
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
o sâmbătă de morți, când se împărțea. Am tăiat și eu o găină, am împărțit. Mi-au rămas arichili, chicioarili, căpățâna și ziceam să mă scol dimineață să fac și eu o fărâmă de borș. Când mă duc la cotineață, umblase cineva. Mi-a furat 12 găini. Uitase un sac lângă cotineață. - N-au cârâit găinile? - Chiar dacă auzeam, nu ieșeam. Au venit doi milițieni la cotineață, au făcut închipuirea acolo. «Babo, ți-am adus băiatul care ți-a furat găinile». Când
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ctitorului Vasile! Așa unim credința cu fapta în social și așa Biserica își arată frumusețea pe fețele oamenilor. Astfel, reîncepe să lucreze educația ca faptă", s-a minunat IPS Cassian. Și-apoi cum să nu te minunezi că Pazvante a umblat cu "năzbâtia" prin toată Europa, le-a luat banii celor curioși să-l păcălească la "alba-neagra" - ei pe el! - și apoi a cumpărat trandafiri, papagali, canari, peruși, turturele, pescăruși japonezi, mierle indiene, kakadu, cinteze, veverițe, a făcut cascade din bolovani
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
chiliei. Două femei strângeau acatistele și banii. Să nu minți... A plecat apoi în lumea umbrelor. Mă duc la Mânăstirea Cernica să văd ce a rămas din amintirea părintelui Argatu. Îl caut pe părintele Ieronim», zic unui călugăr vioi, care umbla prin fața mânăstirii. Obrazul roz - să-l tai cu un fir de păr. Îl urmau doi feciori cu o cameră de filmat. «Evocarea părintelui Argatu? Se supără Patriarhul Teoctist dacă acordăm interviuri...» Văd un călugăr bătrân pe terasă, pălindu-se la
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
E numărul dracului? - Este număr sfânt: 12 apostoli și Mântuitorul! Americanii n-au numărul 13 fiindcă îl consideră satanic. Sataniștii au introdus asemenea interpretări. Bolfa - Obiceiurile de Anul Nou arată lupta Sfântului Vasile cu diavolul. Le-am zis să nu umble cu obiceiuri prin sat mai mult de doi-trei ani. Își face mască de diavol și pleacă pe drum. «Să nu iei numele Domnului tău în deșert!», spune «Vechiul Testament». Pe lângă Fălticeni, la Liteni, s-a mascat unul și tot ieșea înaintea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
amintește: imaginea este plasată în cadrul familiei, căci era încă de la început cuprinsă în acesta și nu a ieșit deloc din el. Să-l ascultăm acum pe dl. Charles Blondel: Îmi aduc aminte că, în copilărie, s-a întîmplat odată, cînd umblam printr-o casă părăsită, să cad pînă la jumătate, în mijlocul unei camere întunecoase, într-o groapă pe fundul căreia era apă și descopăr mai mult sau mai puțin ușor unde și cînd s-a petrecut asta, dar intervin aici informațiile
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
săi, care are nevoie de ajutorul lor nu i se opune. Dl. Blondel ar putea obiecta, pe bună dreptate, că faptul pe care și-l amintește are o serie de particularități fără nici un raport cu vreun aspect al familiei sale. Umblînd printr-o cameră întunecoasă, a căzut într-o groapă pe jumătate plină cu apă. Să admitem că, în același timp, s-a speriat fiindcă se simțea departe de ai săi. "Partea esențială a întîm-plării, în spatele căreia tot restul pare să
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
mi-a fost cu neputință să-ți satisfac dorințele, pentru simplul motiv că timpul nu m-a prea dat afară din casă...ci dimpotrivă. Iată că a venit - în sfârșit - și ziua când pot să-ți dau vestea cea bună... Umblând eu prin cele hârtii ale mele, stivuite cam în neorânduială, am dat peste o modestă colecție de articole scrise de mine în presă în decurs de vreo doi ani. Și ce titlu chisnovatic îi mai dădusem eu rubricii la care
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
de vreo doi ani. Și ce titlu chisnovatic îi mai dădusem eu rubricii la care aveam acces! Nici mai mult nici mai puțin decât „Hoinar în jurul Iașului”. Sunt sigur că acest titlu o să-ți trezească plăcute amintiri despre timpurile când umblam teleleu pe toate coclaurile, numai de dragul frumosului din jurul Iașilor, și nici nu ne trecea prin cap că fiecare pas al nostru se suprapunea peste pașii atâtor înaintași celebri sau peste locuri unde istoria a lăsat urme adânci, de neșters. Ce
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
de tramvaiul cu timonă și clopot. Doamne, ce mai zdrăngănea din toate încheieturile! Da’ până în cele din urmă te depunea întreg și nevătămat în mocirla - până la gleznă - de la bariera Socolei. Noi, fără să știm spusele lui Ionel Teodoreanu despre ieșeni, umblam pentru orice eventualitate cu pantalonii suflecați „să nu se feștelească”...Acum, însă, tramvaiul și-a adunat rugina în poală și a plecat la fier vechi, iar în locul barierei se trece peste o elegantă pasarelă, care una-două te aruncă tocmai în
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
la umbra plopilor din poartă se ascundea o căsuță cu cerdac. Al treilea loc ar fi cel aflat pe șesul de dincolo de Hanul Trei Sarmale. Acești plopi provin cu siguranță din vestiții codri ai Iașilor, care coborau până la Bariera Socolei. Umblând după documente care să ateste existența acestor codri, am descoperit că se vorbește foarte mult despre case, prăvălii, crâșme, mănăstiri și biserici, ulițe, vii, prisăci, crame, livezi, mori, iazuri și heleștee, dar foarte puțin despre codrii Iașilor. Nicăieri despre vânzarea
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Nebuna”. Despre Nebuna se vorbește și într-o „Diată” din 18 faur 1857: „Drept aceea eu Ana soția răposatului Ion Nica Chetrariul din podgoria Nebunei moșia mănăstirei Cetățui...” După ce am citit documentele găsite la Hlincea, mai că îmi venea să umblu din casă în casă, în căutarea istoriei...dar de unul singur parcă nu-i chiar plăcut, așa că aștept ziua când poate vom lua în piept, cele dealuri albastre...Pe curând, iubite prieten. XV Numai tu, dragă prietene, puteai să spui
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
din casă în casă, în căutarea istoriei...dar de unul singur parcă nu-i chiar plăcut, așa că aștept ziua când poate vom lua în piept, cele dealuri albastre...Pe curând, iubite prieten. XV Numai tu, dragă prietene, puteai să spui: „Umblat-am noi de nebuni pe toate coclaurile, dar nu bănuiam că a existat și o moșie Nebuna”. Nu am bănuit noi multe, dar să încercăm a ne ostoi setea de cunoaștere, fie și la vârsta maturității. Așa că potrivește-ți pașii
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
s-a iscat gâlceavă între Mănăstirea Treisfetitelor și Mănăstirea Copou, privind stăpânirea acestui sat, dar, la 27 iulie 1702, Constantin Duca voievod întărește stăpânirea satului de către Mănăstirea Copou. Ca să aflu ctitorul bisericii și anul când a fost zidită, am cam umblat mult până când mi-au căzut în mâini niște însemnări de călătorie ale lui Nicolae Iorga, din iulie 1907. El presupune că începutul l-a făcut o mână de călugări care au ridicat aici, în Codrii Iașilor, un schit din „scânduri
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
pe „vino-ncoace”. De unde se deduce că, dacă nu ai un prieten pe aproape, trebuie să-i duci dorul... Astăzi, am să te port cu mine în gând - pe locuri călcate de noi cândva, dar neștiutori pe atunci pe unde umblăm. Purtam cu noi doar soarele în plete și zările în priviri și ne era deajuns...Din Târgul Cucului „ vedeam” în zarea Șorogarilor morile de vânt rotindu se molatec cu scârțâit bătrân. Astăzi, locul se cheamă simplu, Moara de Vânt. Este
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
ne era deajuns...Din Târgul Cucului „ vedeam” în zarea Șorogarilor morile de vânt rotindu se molatec cu scârțâit bătrân. Astăzi, locul se cheamă simplu, Moara de Vânt. Este, însă, aici o mică eroare. Afirmația o fac în cunoștință de cauză...Umblam mai anul trecut pe coasta Tătărașilor și am intrat pe ulița care pe vremea noastră se chema Mutu, iar acum îi zice Emil Racoviță. Cum se întâmplă însă că bețivului până și Dracul îi iese cu ulciorul plin, așa mi
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
-lea, pe lângă alți străini, (armeni, sași) au ajuns la Iași, venind din Transilvania, și câteva grupuri de români și maghiari specializați în cultura viței de vie și că de la ei se trag numele: Șorogari, Țicău, Copou sau Ciurchi. Nu știu cum am umblat noi pe toată valea Ciricului și nu am băgat de seamă că undeva, în stânga șoselei, printre livezi și vii, se ițește o turlă de biserică. Să intrăm pe sfoara drumeagului de pe malul lacului Dorobanțul, care ne va conduce în curtea
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
intervenit și au redeschis calea apei, prin conductă metalică de astă dată. Cândva, până după al doilea război mondial, în fața cișmelei se afla un jgheab pentru adăpatul vitelor... De aici și până la Holboca avem ceva cale de călcat. Pe când noi umblam pe aceste locuri, satul Dancu nu avea biserică. Toate referirile din documente la biserica Dancu o au în vedere pe cea din Iași, zidită de Iurie Danco la 1541 și dărâmată în 1903 și care s-a aflat pe lângă locul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
zidit prin 1740 de boierul Constantin Balș și soția sa Ana. Hramul bisericii a fost Sfinții Împărați Constantin și Elena, iar în prezent Sfântul Dimitrie XX Iubite prietene, numai de dragul tău și pentru că știu câtă plăcere o să-ți facă am umblat prin notițele mele, destul de întortochiate de altfel, ca să găsesc informații despre fostele Bariere ale târgului. Ți le voi înșira doar, fără prea multe comentarii, încercând să merg în aceeași ordine în care am făcut și drumețiile. 1 Bariera Socolei, care
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]