12,368 matches
-
societăți producătoare de vin: stațiunile de cercetări viticole, întreprinderi de stat pentru industrializarea vinului și cooperative agricole, legate într-un fel sau altul de întreprinderile de stat. Liberalizarea economiei românești, de după 1989, nu a afectat societățile de cercetare din domeniul viei și vinului; pe de altă parte, viile aflate în patrimoniul cooperativelor agricole au fost privatizate, iar întreprinderile și societățile vini-viticole de stat au fost deja sau sunt pe cale de a fi, și ele, privatizate. În regiunile care astăzi formează spațiul
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
viticole, întreprinderi de stat pentru industrializarea vinului și cooperative agricole, legate într-un fel sau altul de întreprinderile de stat. Liberalizarea economiei românești, de după 1989, nu a afectat societățile de cercetare din domeniul viei și vinului; pe de altă parte, viile aflate în patrimoniul cooperativelor agricole au fost privatizate, iar întreprinderile și societățile vini-viticole de stat au fost deja sau sunt pe cale de a fi, și ele, privatizate. În regiunile care astăzi formează spațiul românesc, vită de vie creștea sălbatică, în
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
de altă parte, viile aflate în patrimoniul cooperativelor agricole au fost privatizate, iar întreprinderile și societățile vini-viticole de stat au fost deja sau sunt pe cale de a fi, și ele, privatizate. În regiunile care astăzi formează spațiul românesc, vită de vie creștea sălbatică, în urmă cu mii de ani. Specia "Vitis silvestris", autohtonă în pădurile de stejar subcarpatice, a fost baza celebrei vite dacice. De altfel, cu 700 de ani înaintea erei creștine, documente antice informează că agatârșii, populație care trăia
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
care trăia în ținuturile de sus ale Văii Mureșului era renumită prin vii întinse. Istoricul Gustave Glotz (1862 - 1935) remarcă, încă din anul 1925, în volumul "La civilisation égéenne": "Cu mult înainte de a fi consacrată era lui Dyonysos, vită de vie a format bucuria popoarelor preistorice". Chiar tradițiile mitologice ale Greciei antice atribuie tracilor și pelasgilor introducerea vitei de vie în Hellada. "Războinicii greci s-au dus în Tracia să găsească vinul", se spune într-un vers din Iliada lui Homer
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
remarcă, încă din anul 1925, în volumul "La civilisation égéenne": "Cu mult înainte de a fi consacrată era lui Dyonysos, vită de vie a format bucuria popoarelor preistorice". Chiar tradițiile mitologice ale Greciei antice atribuie tracilor și pelasgilor introducerea vitei de vie în Hellada. "Războinicii greci s-au dus în Tracia să găsească vinul", se spune într-un vers din Iliada lui Homer. Mai tarziu, poetul latin Ovidiu descrie modul în care geto-dacii practicau viticultura și concentrarea vinului prin înghețare, obținând ceea ce
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
găsească vinul", se spune într-un vers din Iliada lui Homer. Mai tarziu, poetul latin Ovidiu descrie modul în care geto-dacii practicau viticultura și concentrarea vinului prin înghețare, obținând ceea ce astăzi se numește coniac. Pe vremea celebrului rege dac Burebista, viile luaseră, cum se știe, o asemenea extindere, iar vinul producea stări inconforme cu morală geto-dacică, încât marele preot Deceneu l-a convins pe monarh să ordone stârpirea podgoriilor. Istoricul antic Strabon relatează acest fapt, în urma căruia s-a declanșat o
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
în care Dacia este simbolizata printr-o femeie așezată pe o stâncă, în fața căreia doi copilași țin în mâini ciorchini de struguri și spice de grâu, semnul bogăției țării. Mai mult, în tradițiile mitologice chineze se considera că vită de vie a fost adusă în Chină din Dacia preistorica. Vinurile românești au fost întotdeauna căutate în Europa, ca de altfel și tescovina (tighirul). Dimitrie Cantemir notează că din Moldova, vinurile românești ajungeau până în Tarigrad, Varșovia și Viena, iar cele din Muntenia
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
de Cotnari. În plină glorie, viticultura românească a fost atacată cu furie în anii 1882-1884 de epidemia ucigătoare a filoxerei. În decurs de 12 ani, podgoriile au fost decimate. Urmărea acestui flagel a constat într-o luptă crâncena pentru refacerea viilor cu vite aduse mai ales din Franța, dar care s-au dovedit improprii climatului României. În cele din urmă, viticultorii au recurs la aclimatizări și la refacerea soiurilor autohtone. În 1913, suprafața viilor ajunsese la 72.600 de hectare, cu
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
constat într-o luptă crâncena pentru refacerea viilor cu vite aduse mai ales din Franța, dar care s-au dovedit improprii climatului României. În cele din urmă, viticultorii au recurs la aclimatizări și la refacerea soiurilor autohtone. În 1913, suprafața viilor ajunsese la 72.600 de hectare, cu o producție de 1.520.000 hectolitri de vin anual. Dar, după Primul Război Mondial, atribuindu-se țărânilor loturi de pământ din moșiile statului, aceștia au plantat pretutindeni vii. În scurt timp, suprafața
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
ajunsese la 72.600 de hectare, cu o producție de 1.520.000 hectolitri de vin anual. Dar, după Primul Război Mondial, atribuindu-se țărânilor loturi de pământ din moșiile statului, aceștia au plantat pretutindeni vii. În scurt timp, suprafața viilor s-a dublat, dar nu cu vite altoite, ci cu hibrizi, producători direcți, care nu dau totuși vinuri de deoarece vinurile obținute de țărani concurau pe cele nobile, scăzând prețul acestora. Drept urmare, marii podgoreni, precum Constantin Garoflid (1872-1943), de mai
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
adopte o lege nepopulara privind îngrădirea plantarii de vite de vie hibride producătoare direct. În 1938, existau circa 170.000 de hectare cu vii de hibrizi producători direcți și 40.000 de hectare cu vii indigene nealtoite. În schimb, suprafața viilor cu specii nobile se cifră la circa 500.000 de hectare. Este interesant de observat că prin confiscarea viilor în timpul regimului comunist, o serie de soiuri autohtone de vite, precum Bășicata, Braghina, Crâmpoșia, Cabasma, Mustoasa, Galbenă, Gordin și Samoveanca au
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
000 de hectare cu vii de hibrizi producători direcți și 40.000 de hectare cu vii indigene nealtoite. În schimb, suprafața viilor cu specii nobile se cifră la circa 500.000 de hectare. Este interesant de observat că prin confiscarea viilor în timpul regimului comunist, o serie de soiuri autohtone de vite, precum Bășicata, Braghina, Crâmpoșia, Cabasma, Mustoasa, Galbenă, Gordin și Samoveanca au dispărut sau au fost împuținate, devenind rarități. În municipiul Tulcea se află 4 universități, 11 licee, 13 școli generale
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
halász" ('pescar') etc. În Cronica lui Nestor orașul apare menționat cu numele Askâi Torg, și este înscris în „Lista orașelor rusești îndepărtate și apropiate” din Letopisețul Novgorodului . Cercetările arheologice au dus descoperirea unor amfore romane în strada Ciurchi, în zona viilor din Copou și la câțiva km de Iași, la Holboca. De asemenea s-au descoperit monede imperiale romane lângă Dealul Cetățuia. La Valea Lupului (lângă Fabrica de antibiotice) s-au descoperit morminte sarmatice, vase dacice și obiecte de podoabă. Din
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
și Cimitirul “Eternitatea”. Fondul locativ era reprezentat prin construcții modeste, realizate în tehnici tradiționale ﴾chirpici și vălătuci﴿, cu un singur nivel și foarte puține din zidărie învechită. În zonele periferice grădinile erau mai întinse și adăposteau pomi fructiferi, viță de vie, legume, zarzavaturi și multe straturi cu flori. Zona centrală avea cea mai mare densitate locuibilă. Aici erau situate principalele edificii politico-administrative, culturale, unități comerciale, de credit ș.a. Cele 45 de imobile, care dispuneau de unul sau două nivele, erau amplasate
Bârlad () [Corola-website/Science/296970_a_298299]
-
cartier, pe câmp roșu, se află o poartă de aur dotată cu o cruce și cu două medalioane cuprinzând motive populare, de aur. În spațiul deschis al porții se zăresc un ciorchine de strugure și o frunză de viță de vie, de asemenea, de aur. În cartierul secund, pe câmp azuriu, un grifon de argint, limbat roșu, ținând cu ghiara dreaptă o spadă, iar cu cea stângă, o balanță, ambele din același metal. În partea inferioară, pe fond auriu, o carte
Aiud () [Corola-website/Science/296991_a_298320]
-
se numără păpădia, pirul, pelinul, măzărichea, coada șoricelului, mușețelul, toporașii, vioreaua, volbura, urzica, pătlagina, etc. Mai pot fi întâlniți frasinii, exemplare de stejar, salcâm, soc, castan sălbatic, răchită, etc. Există și vegetație cultivată cum ar fi: plantațiile de viță de vie și grădinile de zarzavat. Fauna din această zonă este adaptată condițiilor de vegetație existentă. Abundă mamiferele rozătoare: popândăul, hârciogul, iepurele, ariciul, cârtița. Mai apar și alte animale sălbatice cum ar fi: porcul mistreț, vulpea și, în ultimii ani, căprioara. Din
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
sarmațiene care reflectă regimul de platformă cu succesiuni de straturi argilonisipoase, marne, gresii și calcare oolitice. Relieful din zona orașului și din împrejurimi este foarte variat, cu o fragmentare sub formă de platouri, coline (cueste) și dealuri (Zamca - 385 metri; Viei - 376 metri; Mănăstirii - 375 metri; Țarinca - 435 metri) separate de văile râurilor și pârâurilor: Suceava, Șcheia, Târgului, Bogdana, Mitocu și Morii. Orientarea generală a interfluviilor, cât și a văii Sucevei este nord-vest - sud-est, conform structurii geologice cu caracter monoclival. Pantele
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
a depășit nevoia de consum astfel a apărut comerțul. Treptat au apărut mici meșteșugari care au pus bazele prestărilor de servicii, respectiv a producției industriale de mai târziu. Producția agricolă este axată pe cultivarea cerealelor, sfeclei de zahăr, viței de vie și a florii-soarelui. În epoca contemporană, industria a cunoscut o dezvoltare deosebită, fiind înființate aici diverse unități economice (fabrici de zahăr, de ulei, de mobilă, de prelucrare a laptelui etc.). În ultimii 10 ani, unele au fost închise. S-au
Carei () [Corola-website/Science/296997_a_298326]
-
terasă este dominată de clădirea primăriei unde se află și partea centrală a localității;a doua terasă având ca punct de reper clădirea maternitații; și a treia terasă dominată de clădirea „Institutului de Cercetări Viticole” cu plantațiile de viță de vie aferente. Altitudinile cresc de la est la vest: la nivelul Oltului altitudinea este de circa 135 m, în zona luncii de 145 m ( la stadion ), în zona centrală de circa 160 m, pentru ca în vârful Dealului Viilor să atingă 308 m.
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
plantațiile de viță de vie aferente. Altitudinile cresc de la est la vest: la nivelul Oltului altitudinea este de circa 135 m, în zona luncii de 145 m ( la stadion ), în zona centrală de circa 160 m, pentru ca în vârful Dealului Viilor să atingă 308 m. Vegetația teritoriului face parte din formațiunea floristică de silvostepă, vegetația ierboasă fiind în cea mai mare parte artificializată prin culturile agricole. Pe lunca Oltului a existat o vegetație tipică: păduri de plută, arin, răchită, care au
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
un hrisov al lui Radu de la Afumați; "Zlătărei" (fostă comună) în 1519 într-un hrisov al lui Neagoe Basarab; "Gârdești" la 3 iunie 1519, în cartea lui Mircea Vodă. Principala ocupație a locuitorilor a fost și este cultivarea viței de vie și prelucrarea strugurilor. Renumele viilor și vinului de Drăgășani a fost întotdeauna la loc de cinste. De Drăgășani ca târg putem vorbi din a doua parte a secolului al XVIII-lea. În 1772 austriacul Von Bauer scrie în memoriile sale
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
de la Afumați; "Zlătărei" (fostă comună) în 1519 într-un hrisov al lui Neagoe Basarab; "Gârdești" la 3 iunie 1519, în cartea lui Mircea Vodă. Principala ocupație a locuitorilor a fost și este cultivarea viței de vie și prelucrarea strugurilor. Renumele viilor și vinului de Drăgășani a fost întotdeauna la loc de cinste. De Drăgășani ca târg putem vorbi din a doua parte a secolului al XVIII-lea. În 1772 austriacul Von Bauer scrie în memoriile sale despre localitatea Drăgășani: ""sat cu
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
unitate militară. Merită amintit și eroismul de care au dat dovadă elevii "Școlii de subofițeri jandarmi" la 30 august 1944, care au dezarmat o coloană militară motorizată germană. Perioada comunistă aduce schimbări majore urbei: se naționalizeză o serie de clădiri, viile trec în proprietatea statului, se produce o puternică industrializare (Fabrica de jenți, Fabrica de încălțăminte de înlocuitori de piele). Centrul vechi este aproape în întregime demolat de cutremurul din anul 1977 (inclusiv Palatul Comunal - Primăria, simbolul interbelic al orașului). În locul
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
are ca activitate exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze naturale din zona de sud a județului Vâlcea și din zona de nord a județului Olt. Încă din cele mai vechi timpuri principala îndeletnicire a locuitorilor a fost cultivarea viței de vie. Comerțul cu vin a adus venituri semnificative localnicilor de-a lungul timpului. Prin activitatea intensă defășurată pentru îmbunătățirea producției și descoperirea unor soiuri noi de viță de vie, podgoria Drăgășani a devenit una din cele mai renumite podgorii din România
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
mai vechi timpuri principala îndeletnicire a locuitorilor a fost cultivarea viței de vie. Comerțul cu vin a adus venituri semnificative localnicilor de-a lungul timpului. Prin activitatea intensă defășurată pentru îmbunătățirea producției și descoperirea unor soiuri noi de viță de vie, podgoria Drăgășani a devenit una din cele mai renumite podgorii din România. În podgoria Drăgășani au fost cultivate peste 60 de soiuri locale, autohtone și străine. La ora actuală podgoria Drăgășani se întinde pe o suprafață de 16000 de ha
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]