112,413 matches
-
considerați ca o parte din Oiratul mongol. Copiii din Oirat și copiii tuvani frecventează școli în care se foloseștemongol ceahară și chineza, limbi materne ale niciunuia dintre cele două grupuri etnice. Celebra frizură bogtag purtată de femeile tuvane încă din secolul XIII, pare să fi fie permisă numai femeilor căsătorite de rang foarte înalt. Limba tuvană aparține ramurii nordice sau siberiene a familiei de limbi turcice. Patru dialecte sunt recunoscute: central, de vest, de sud-est și de nord-est (toginian). Scrierea se
Tuvani () [Corola-website/Science/337114_a_338443]
-
două substantive comune: "Ho" și "boken". "Ho" este prescurtarea cuvântului "Hoog" (în ), iar "boken" provine de la cuvântul "boeken" din neerlandeza medie, așa cum era ortografiat pe vremuri "beuken" (în ). Hoboken înseamnă deci "Hoge Beuken" (în ), tip de arbore care împodobește de secole localitatea. Spitalul de geriatrie și gerontologie din Hoboken poartă numele „Hoge Beuken”. În folclorul popular local există și o altă versiune a denumirii „Hoboken”. Un primar de pe vremuri avea nevoie de un nume pentru satul său, dar nu-i venea
Hoboken (district în Antwerpen) () [Corola-website/Science/337117_a_338446]
-
de fotolii. Pe 8 octombrie 2000 a fost ales primul consiliu districtual al districtului Hoboken. Hoboken este bine conectat cu centrul orașului Antwerpen prin intermediul tramvaielor liniilor , și , precum și al autobuzelor 1, 13, 33, 140, 141, 290, 291 și 295. În secolul trecut existau în Hoboken trei gări în funcțiune. În anul 1915 a fost închisă prima din ele, Gara Fort 8. Celelalte două, Hoboken și Hoboken-Polder, situate pe linia 52, au fost închise în 1984. Cea din urmă a fost totuși
Hoboken (district în Antwerpen) () [Corola-website/Science/337117_a_338446]
-
cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București (din 1957). Activitatea sa profesională este consacrată, în exclusivitate, cercetării literaturii naționale sub diferite aspecte. A publicat, în colaborare, trei volume dedicate presei literare românești din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea ("Reviste literare românești din secolul al XIX-lea", 1970; "Reviste literare românești din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea", 1974; "Reviste literare românești de la începutul secolului al XX-lea
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
și Teorie Literară „G. Călinescu” din București (din 1957). Activitatea sa profesională este consacrată, în exclusivitate, cercetării literaturii naționale sub diferite aspecte. A publicat, în colaborare, trei volume dedicate presei literare românești din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea ("Reviste literare românești din secolul al XIX-lea", 1970; "Reviste literare românești din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea", 1974; "Reviste literare românești de la începutul secolului al XX-lea", 1976) și a colaborat la redactarea volumelor
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
1957). Activitatea sa profesională este consacrată, în exclusivitate, cercetării literaturii naționale sub diferite aspecte. A publicat, în colaborare, trei volume dedicate presei literare românești din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea ("Reviste literare românești din secolul al XIX-lea", 1970; "Reviste literare românești din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea", 1974; "Reviste literare românești de la începutul secolului al XX-lea", 1976) și a colaborat la redactarea volumelor "Istoria literaturii române" (II, 1968), "Metododologia istoriei și
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
diferite aspecte. A publicat, în colaborare, trei volume dedicate presei literare românești din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea ("Reviste literare românești din secolul al XIX-lea", 1970; "Reviste literare românești din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea", 1974; "Reviste literare românești de la începutul secolului al XX-lea", 1976) și a colaborat la redactarea volumelor "Istoria literaturii române" (II, 1968), "Metododologia istoriei și criticii literare" (1969), "Studii de literatură universală și comparată" (1971), "Reviste progresiste
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
literare românești din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea ("Reviste literare românești din secolul al XIX-lea", 1970; "Reviste literare românești din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea", 1974; "Reviste literare românești de la începutul secolului al XX-lea", 1976) și a colaborat la redactarea volumelor "Istoria literaturii române" (II, 1968), "Metododologia istoriei și criticii literare" (1969), "Studii de literatură universală și comparată" (1971), "Reviste progresiste românești interbelice" (1972), "Literatura română contemporană. I. Poezia" (1980), "Mihai
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
Își satisface stagiul militar la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești în 1940. Teza sa de doctorat, redactată în limba franceză, a fost publicată în 1941 și este considerată una dintre cele mai importante opere de filologie clasică din secolul al XX-lea. Publică în anul următor colecția de studii clasice "Problèmes de critique et d’histoire textuelle". Ambele lucrări vor fi reeditate la Hildesheim în 1966 și, respectiv, 1973. este numit în anul 1943 în funcția de lector de
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
acuzare. Cochran și echipa de apărare au menționat, de asemenea, și abateri ale Departamentului de Poliție din Los Angeles. Celebritatea lui Simpson și lunga durată a procesului televizat au îndreptat atenția spectatorilor la nivel național cu privire la așa-numitul "proces al secolului". Până la sfârșitul procesului penal, sondaje naționale au arătat diferențe dramatice în evaluarea vinovăției sau nevinovăției lui Simpson între cetățenii americani albi și cetățenii americani negri . Familiile Brown și Goldman au deschis proces împotriva lui Simpson, și pe 4 februarie 1997
Cazul O. J. Simpson () [Corola-website/Science/337119_a_338448]
-
în categoria „Tezaur” a Patrimoniului cultural național. Tema operei este una simbolistică, cu cei doi îndrăgosiți îmbrațișați, reprezentați în numroase opere încărcate de erotism, de la Auguste Rodin și Edvard Munch, la Gustave Moreau. Sculptura este considerată prima sculptură modernă a secolului al XX-lea, cu o tratare arhaizantă a formelor și deschizătoare a marilor cicluri brâncușiene. Brâncuși a creat mai multe versiuni ale "Sărutului", simplificând mereu formele geometrice și liniile la fiecare versiune, ducând de fiecare dată mai departe tendința spre
Sărutul (Brâncuși) () [Corola-website/Science/337136_a_338465]
-
decursul timpului cu numeroase articole, studii, cronici și comentarii literare în revistele "Societatea de mâine", "Cosânzeana", "Boabe de grâu", "Revue de Transylvanie", "Dacoromania", "Gând românesc", "Transilvania", "Studii literare", "Steaua", "Tribuna" ș.a., depunând un efort constant pentru valorizarea literaturii transilvănene din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. (Mircea Zaciu, în M. Zaciu, M. Papahagi și Aurel Sasu (ed.), "Dicționarul scriitorilor români", Fundația Culturală Română, București, 1995). Interesul său principal l-a constituit analizarea operei literare a lui Ioan
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]
-
cronici și comentarii literare în revistele "Societatea de mâine", "Cosânzeana", "Boabe de grâu", "Revue de Transylvanie", "Dacoromania", "Gând românesc", "Transilvania", "Studii literare", "Steaua", "Tribuna" ș.a., depunând un efort constant pentru valorizarea literaturii transilvănene din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. (Mircea Zaciu, în M. Zaciu, M. Papahagi și Aurel Sasu (ed.), "Dicționarul scriitorilor români", Fundația Culturală Română, București, 1995). Interesul său principal l-a constituit analizarea operei literare a lui Ioan Slavici, George Coșbuc, Liviu Rebreanu sau
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]
-
pata actuală fiind văzută pentru prima oară doar după 1830 și bine studiată numai după o apariție mai proeminentă în 1879. Perioada studierii actuale a petei, după 1830, este separată de o perioadă lungă de timp de descoperirea ei în secolul al XVII-lea; nu se știe dacă pata inițială s-a disipat și apoi s-a format din nou, dacă doar s-a estompat, sau dacă puri și simplu înregistrările observațiilorsunt incomplete. De exemplu, prima sa apariție este deseori creditată
Marea Pată Roșie () [Corola-website/Science/337133_a_338462]
-
colorat, ondulat al norilor vizibil la stânga (vest) față de Pata Roșie este o regiune cu o mișcare ondulatorie extraordinar de complexă și variabilă. La începutul anului 2004, Marea Pată Roșie avea aproximativ jumătate din dimensiunea longitudinală avută în urmă cu un secol, când a ajuns la o dimensiune de 40.000 de km. La rata actuală de reducere, ea ar deveni circulară până în 2040, deși acest lucru este puțin probabil din cauza efectul de distorsiune al curenților vecini. Nu se știe cât timp
Marea Pată Roșie () [Corola-website/Science/337133_a_338462]
-
de 10°, și a fost inițial bazat pe viteza medie de rotație a Marii Pete Roșii de 9h 55m 42s. În ciuda acestui fapt, cu toate acestea, pata a făcut cel puțin 10 tururi de planetă în Sistemul II de la începutul secolului al XIX-lea. Rata sa de drift s-a schimbat dramatic de-a lungul anilor și a fost legată de luminozitatea Centurii Sud-Ecuatoriale, și de prezența sau absența unei Perturbări Sud-Tropicale. Nu se știe exact ce cauzează culoarea roșiatică a
Marea Pată Roșie () [Corola-website/Science/337133_a_338462]
-
pracici de acest fel au avut loc și în Grecia Antică, dar nu sunt cunoscute detalii. Termenul "écorché", care înseamnă literalmente „jupuit", a intrat în utilizare prin intermediul limbii franceze, datorită unor academii (cum ar fi „École des Beaux Arts”) din secolul al 19-lea. Renașterea pornită din Italia în perioada anilor 1450 și 1600, a dus la revitalizara caracteristicilor culturilor antice (greacă și romană) în artă, ceea ce a dus și la impulsionarea studiilor de anatomie umană. Practica de a diseca corpul
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
în perioada anilor 1450 și 1600, a dus la revitalizara caracteristicilor culturilor antice (greacă și romană) în artă, ceea ce a dus și la impulsionarea studiilor de anatomie umană. Practica de a diseca corpul uman a fost interzisă timp de multe secole, datorită convingerii că trupul și sufletul sunt de nedespărțit. După ce a fost ales papă Bonifaciu al VIII-lea, practicile de disecție au fost din nou permise pentru observații. Mulți pictori și artiști au efectuat disecții ei înșiși, efectuând observații atente
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
explorarea artistică a mișcării mușchilor, articulațiilor și oaselor. Scopul lui a fost de a analiza și de a înțelege instrumentele din spatele postúrilor și gesturilor corpului uman. Imaginile plastice pentru studiul anatomic au devenit populare printre academiile medicale din Europa în secolele 17 și 18, mai ales că atunci a existat o lipsă de corpuri disponibile pentru disecții. Studenții la medicină s-au bazat pe aceste figuri deoarece acestea ofereau o bună reprezentare din punct de vedere anatomic. Ecorșeele (jupuiții) erau făcute
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
astfel încât să descopere scheletul. Multe dintre ecorșee au fost reproduse la o scară mai mică din bronz, ca să poată fi distribuite și expuse cu ușurință. Ecorșeele erau realizate de obicei din diferite materiale: bronz, fildeș, ipsos, ceară sau lemn. Prin secolul al XVIII-la și începutul secolului al XIX-lea, ceara a fost cel mai popular material utilizat în crearea ecorșeelor statui. Producerea de ceară colorată a permis anatomiștilor să realizeze o gamă variată de nuanțe și tonuri care făceau ca modelele
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
dintre ecorșee au fost reproduse la o scară mai mică din bronz, ca să poată fi distribuite și expuse cu ușurință. Ecorșeele erau realizate de obicei din diferite materiale: bronz, fildeș, ipsos, ceară sau lemn. Prin secolul al XVIII-la și începutul secolului al XIX-lea, ceara a fost cel mai popular material utilizat în crearea ecorșeelor statui. Producerea de ceară colorată a permis anatomiștilor să realizeze o gamă variată de nuanțe și tonuri care făceau ca modelele să pară a fi reale
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
pe care și noi am primit-o de la G.Călinescu. Profesorul o avea de la Mihail Dragomirescu, care și el o preluase, ca pe un mesaj sacerdotal, și chiar printr-un fel de ritual de inițiere, de la Titu Maiorescu, pe la începutul secolului XX. Credem că autorului monumentalei „Istorii a literaturii române de la origini până în prezent” i-ar fi plăcut modul gordianic prin care Goci rezolvă unele, aparent insurmontabile, probleme ale analizei și sintezei. Ca și imaginația sa critică. El s-a născut
Aureliu Goci () [Corola-website/Science/337155_a_338484]
-
firmei în 1952, a devenit coproprietar în 1957 și editor la moartea lui Suhrkamp în 1959. El a condus până la propria sa moarte în 2002. Sub conducerea lui Unseld, editura s-a concentrat pe trei domenii majore: literatura germană din secolul al XX-lea, literatura în limbi străine și științele umaniste. Cărțile editate de Suhrkamp au fost apreciate pentru aspectul lor inovativ, datorat în mare parte activității lui Willy Fleckhaus. În timpul conducerii lui Unseld, Suhrkamp i-a publicat pe unii dintre
Suhrkamp Verlag () [Corola-website/Science/337170_a_338499]
-
În primele zile ale epocii coloniale, , pârâu care trece prin Lexington, Burlington, și Bedford, și apoi se varsă în râul Shawsheen, a fost centrul activității agricole și industriale din oraș. Acesta furniza energie mai multor tipuri de mori, și, în secolul al XX-lea, apă pentru irigații. Zeci de ani, Lexington a crescut modest, rămânând în mare măsură o comunitate de fermieri, care își desfăceau produsele în Boston. Lexington a început să prospere, ajutat de proximitatea față de Boston, și de linia
Lexington, Massachusetts () [Corola-website/Science/337164_a_338493]
-
de lucru bine făcut și extrem de util, primul care își propune să restituie și să repună, totodată, în drepturi producția lirică a Junimii din epoca ei de glorie, una dintre cele mai importante din deceniile șase, șapte și opt ale secolului trecut, aceea în ambianța căreia s-a cristalizat și s-a im¬pus opera eminesciană de maturitate.” „Comentariile dlui Eugen Lungu sunt exemplare prin inconformismul lor decent, prin pigmentul critic ce subminează venerația desuetă, duhul mimetic, ponciful lipsit de vlagă
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]