112,413 matches
-
Abu Haldun Săți` al-Ḥușrī (în arabă: ساطع الحصري,; n. 1880 - d. 1968) a fost un important scriitor și gânditor sirian, dar și o figură influentă a naționalismului arab din secolul al XX-lea. s-a născut în anul 1882, în Sana'a, Yemen, într-o familie înstărită de funcționari sirieni musulmani. Și-a realizat studiile în capitala Imperiului Otoman, Istanbul și, înainte de a învăța limba arabă literară, a studiat turca
Sati’ al-Ḥusri () [Corola-website/Science/337405_a_338734]
-
fiind cei care insistau asupra rolului major al acestora, în cadrul procesului de cunoaștere. Ulterior acestei epoci, atât dezvoltarea științei, cât și a culturii arabe au intrat într-o perioadă de stagnare, care s-a întins de-a lungul mai multor secole. În schimb, europenii și-au dezvoltat științele, iar arabii nu au conștientizat, inițial, progresul europenilor și propria înapoiere. Această înapoiere a arabilor a implicat și absența formării conștiinței naționale. O primă cauză a acestei întârzieri a constituit-o faptul că
Sati’ al-Ḥusri () [Corola-website/Science/337405_a_338734]
-
regiunii de greci și romani. În mod tradițional se face referire la Siria ca fiind o zonă înconjurătoare vag definită ca Sham, care se traduce ca “regiunea de nord”. Arabii au continuat să se refere la zonă ca Sham până în secolul al-XX-lea. Acest nume este încă folosit pentru a se referi la întreaga zonă cum ar fi Iordania, Siria, Liban, Israel și Cisordania și a devenit un simbol al unității arabe. În Siria nu este legal ca femeile să conducă, să
Nunta tradițională în Siria () [Corola-website/Science/337416_a_338745]
-
trecere de istoricul Tacitus în "Annales" (IV, 1), cu privire la antecedenții prefectului pretoriului Sejanus: Îndată după moartea sa, Apicius se pare că a devenit personaj literar: scriitorul grec Apion din Alexandria, care trăia și sub Tiberius și a murit spre mijlocul secolului I d.Hr., i-a consacrat deja o carte întitulată "Luxul lui Apicius" (în greaca veche: "Περὶ τῆς Ἀπικίου τρυφῆς"), care s-a pierdut, dar este citată de Atheneu, în lucrarea sa "Banchetul sofiștilor" (294f), cu privire la identificarea unui pește care este
Marcus Gavius Apicius () [Corola-website/Science/337428_a_338757]
-
a provenit dintr-o familie aristocrată franceză (al cărui titlu nu a fost prevalat în Sfântul Imperiu Roman, de abia Nikolaus a obținut titlul de baron pentru țările Imperiului Hasburgic) care s-a mutat în Olanda, în ultimul sfert al secolului al XVII-lea. El a fost fiul lui Claudius Nikolaus (1694-1743), proprietarul unei manufacturi de pânză și catifea în Leiden și al soției lui, Elisabeth Maria von Heyningen († 1755) din Delft. A avut un frate, Johann Jakob, farmacist († 1768) și
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
aproximativ CHF 50.000. [[Categorie:Nașteri în 1727]] [[Categorie:Nașteri pe 16 februarie]] [[Categorie:Decese în 1817]] [[Categorie:Decese pe 26 octombrie]] [[Categorie:Botaniști cu abreviere de autor]] [[Categorie:Rectori]] [[Categorie:Profesori universitari]] [[Categorie:Cetățeni de onoare]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Botaniști
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
1727]] [[Categorie:Nașteri pe 16 februarie]] [[Categorie:Decese în 1817]] [[Categorie:Decese pe 26 octombrie]] [[Categorie:Botaniști cu abreviere de autor]] [[Categorie:Rectori]] [[Categorie:Profesori universitari]] [[Categorie:Cetățeni de onoare]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Botaniști austrieci]] [[Categorie:Micologi]] [[Categorie:Zoologi]] [[Categorie:Membri
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
Decese în 1817]] [[Categorie:Decese pe 26 octombrie]] [[Categorie:Botaniști cu abreviere de autor]] [[Categorie:Rectori]] [[Categorie:Profesori universitari]] [[Categorie:Cetățeni de onoare]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Botaniști austrieci]] [[Categorie:Micologi]] [[Categorie:Zoologi]] [[Categorie:Membri ai Academiei Prusace de Științe]] [[Categorie:Membri
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
octombrie]] [[Categorie:Botaniști cu abreviere de autor]] [[Categorie:Rectori]] [[Categorie:Profesori universitari]] [[Categorie:Cetățeni de onoare]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Botaniști austrieci]] [[Categorie:Micologi]] [[Categorie:Zoologi]] [[Categorie:Membri ai Academiei Prusace de Științe]] [[Categorie:Membri ai Academiei Ruse de Științe]] [[Categorie:Membri
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
Categorie:Rectori]] [[Categorie:Profesori universitari]] [[Categorie:Cetățeni de onoare]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Botaniști austrieci]] [[Categorie:Micologi]] [[Categorie:Zoologi]] [[Categorie:Membri ai Academiei Prusace de Științe]] [[Categorie:Membri ai Academiei Ruse de Științe]] [[Categorie:Membri ai Academiei Regale Suedeze]] [[Categorie:Membri străini
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
de onoare]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Botaniști austrieci]] [[Categorie:Micologi]] [[Categorie:Zoologi]] [[Categorie:Membri ai Academiei Prusace de Științe]] [[Categorie:Membri ai Academiei Ruse de Științe]] [[Categorie:Membri ai Academiei Regale Suedeze]] [[Categorie:Membri străini ai Royal Society]] [[Categorie:Fellows of the
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
intervalul 2003 - 2008 de Varujan Vosganian, scriitor și om politic român de origine armeană. Cartea a fost publicată în editura Polirom în 2009, fiind desemnată "Cartea anului" din partea revistei "România Literară". Ea este considerată una dintre cărțile de referință ale secolului al XX-lea, fiind deja tradusă în 15 limbi. "" a fost propusă pentru Premiul Nobel pentru Literatură de trei ori din partea Uniunii Scriitorilor din Armenia (2013, 2014, 2015) și de două ori din partea Asociației scriitorilor de limbă ebraică din Israel
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
Orhan Pamuk, Noam Chomsky, John M. Coetzee, Elif Shafak și mulți alții. În peste o sută de orașe din cca 40 de țări au fost prezentate pagini scrise de câteva dintre cele mai importante personalități ale culturii armene din ultimul secol. Un rol central l-a avut "Cartea șoaptelor", din care au fost prezentate capitolele șapte și opt în 21 limbi. Printre cititorii cărții se numără înalți demnitari ai lumii, cărturari, șefi de state, ca de pildă proaspătul laureat al Premiul
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
al autorului, una dintre figurile cele mai tragice ale romanului "Hartin Fringhian" - om de afaceri, supranumit "Regele zahărului" "Cartea șoaptelor" nu este o carte de memorii căci aducerile aminte din paginile ei nu sunt amintirile autorului. Este mai degrabă, biografia secolului al douăzecilea povestită de trăitorii ei. Se găsesc în "Cartea șoaptelor" mai toate maladiile secolului aceluia: războaiele mondiale, genocidul, totalitarismele de orice fel, lagărele de concentrare, gropile comune, exodul și apatrizii, ideologia utilizată ca instrument al autorității și căutarea zadarnică
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
supranumit "Regele zahărului" "Cartea șoaptelor" nu este o carte de memorii căci aducerile aminte din paginile ei nu sunt amintirile autorului. Este mai degrabă, biografia secolului al douăzecilea povestită de trăitorii ei. Se găsesc în "Cartea șoaptelor" mai toate maladiile secolului aceluia: războaiele mondiale, genocidul, totalitarismele de orice fel, lagărele de concentrare, gropile comune, exodul și apatrizii, ideologia utilizată ca instrument al autorității și căutarea zadarnică de sine. Este într-adevăr, vorba de tragedia poporului armean, dar este vorba și de
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
tragedia poporului armean, dar este vorba și de tragedia altor popoare, este vorba de tragedia tuturor celor care au suferit istoria, în loc să o trăiască. Cartea șoaptelor începe într-un registru pitoresc, pe o străduță armenească din Focșaniul anilor ’50 ai secolului trecut, printre aburii cafelei proaspăt prăjite și miresmele din cămara bunicii Arșaluis, printre bucoavnele și fotografiile bunicului Garabet. „Bătrânii armeni ai copilăriei” lui Varujan Vosganian nu au de istorisit întâmplări delectabile, ci fapte de-a dreptul neliniștitoare. Povestind, ei încearcă
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
Cititorul se găsește în fața unui roman care a avut un succes extraordinar și care este, în același timp, document istoric, poem în proză, fantezie și realitate cutremurătoare. Poate că, într-o bună zi, se va considera incompletă o istorie a secolului XX care nu va include în conținutul său pagini din "Cartea șoaptelor." Revista de Arte y Ensayo Madrid en Marco (Spania) - Vosganian se arată cervantesc în a construi o “istorie de istorii” dacă nu un “roman de romane”, cum a
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
carte unică, care se citeste, dacă nu se ascultă de-a dreptul, cu vocea șoptită a protagoniștilor săi. Frankfurter Allgemeine Zeitung (Germania) - "Cartea șoaptelor" este un roman magnific care aparține literaturii universale, fiind, probabil, una dintre cărțile de referință ale secolului XXI, atât de minunată încât îți taie rasuflarea. Suddeutsche Zeitung (Germania) - Varujan Vosganian este un autor autentic, un povestitor excepțional care istorisește saga unui popor persecutat de atâtea generații, până în zilele noastre. Der Spiegel (Germania) - "Cartea șoaptelor" este pentru spațiul est-european
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
lună era adăugată la câte șase ani pentru a menține calendarul sincronizat cu anotimpurile. În următorul tabel sunt prezentate lunile persane antice. Primele calendare bazate pe cosmologia zoroastriană au apărut spre sfârșitul perioadei aheminide și au evoluat de-a lungul secolelor, însă denumirile lunilor s-au modificat puțin până astăzi. Imperiul Aheminid unificat avea nevoie de un calendar iranian unic, iar unul a fost conceput conform tradițiilor egiptene, cu 12 luni a câte 30 de luni, fiecare dedicată unei "yazata" (divinitate
Calendare iraniene () [Corola-website/Science/337422_a_338751]
-
Umar după câteva mari bătălii, care Persiei a dus la sfârșitul dinastiei Sassanide și la sfârșitul Zoroastrismului. De-a lungul timpului, majoritatea iranienilor s-au convertit la Islam, iar calendarul adoptat de conducătorii musulmani a fost de asemenea impus. În secolul al XI-lea, apare însă prima versiune a calendarului actual iranian, calendarul Jalali, de la numele celuia care a ordonat o reformă calendaristică în Persia acelei vremi. Punctul de plecare al acestui calendar este echinocțiului din 22 martie 622 d.Hr
Calendare iraniene () [Corola-website/Science/337422_a_338751]
-
că în calendarul lunar lunile sunt legate de sezoanele naturale îl face pe acesta inadecvat în domeniul administrației (de exemplu, pentru planificarea recoltelor și colectarea taxelor de pe urma recoltelor). Nemulțumirile aduse de calendarul islamic s-au simțit puternic în Iran patru secole mai târziu, în timpul domniei șahului Jalal ad-Din Malek din dinastia Saljuqid. Mai mult decât atât, celebrarea "Nowruz" (Anul Nou Iranian), cu o simbolistică deosebită pentru persani, alunecase în mijlocul semnului Pești, ca urmare a neglijării intercalațiilor, iar potrivit unor istorici, scopul
Calendare iraniene () [Corola-website/Science/337422_a_338751]
-
Iași, cu o prefață de Gh. Ghibănescu, însă istoricii au respins-o imediat, din cauza tonului subiectiv și a numeroaselor erori genealogice. Ecaterina (Catrina) Sion era nepoata, după mamă, a lui Simion Tăutu, descendent al vechii familii boierești atestate încă din secolul al XV-lea. Costandin Sion a avut cinci frați: Antohie, Ioniță, Neculai, Costache și Toader, arhondologul fiind al cincilea. Familia Sion din secolul al XVIII-lea a fost o familie cu tradiții de cărturari. Iordache Sion (1732- 1812) copia letopisețe
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
Sion era nepoata, după mamă, a lui Simion Tăutu, descendent al vechii familii boierești atestate încă din secolul al XV-lea. Costandin Sion a avut cinci frați: Antohie, Ioniță, Neculai, Costache și Toader, arhondologul fiind al cincilea. Familia Sion din secolul al XVIII-lea a fost o familie cu tradiții de cărturari. Iordache Sion (1732- 1812) copia letopisețe în tinerețea sa. Antohie Sion, fiul cel mai mare (1787- 1848), a avut rosturi politice și administrative în deceniile 3 - 5, dar și
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
Sion ,căsătorit cu o Gafița a avut un fiu, Toader Sion, care are la rândul său trei fii: Constantin, Ioniță și Iordache. Ultimul dintre ei este tatăl paharnicului Costandin Sion. Șerban Cioculescu a remarcat în lucrarea "Varietăți critice" că în secolul al XVI-lea un document menționează în satul Coșești, un Sion, fiul lui Dragotă păhărnicel. Paharnicul arhondolog și-a construit o legendă fabuloasă, a descendenței tătărăști a familiei Sion, susținând că familia Sion ar descinde dintr-un "tatar de la Crîm
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
Șerban Cioculescu, op.cit. p.166), aluzie la tragicul său sfârșit, la Paris, la 24 august 1857. Frații Antohie, Costache și Constantin Sion au plăsmuit o falsă cronică moldovenească, atribuită unui autor fictiv, Campoducele Arbore, care ar fi fost scrisă în secolul al III-lea al erei noastre. Această falsă cronică a căpătat numele de "Cronica lui Huru" sau "Izvodul lui Clănău". "Petru Clănău", boier al lui Ștefan cel Mare, ar fi tradus textul cronicii în "Moldavă", în târgul Vasluiului. Frații Sion
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]