112,413 matches
-
sprijinită și de istoricul Stelian Brezeanu, care consideră că una din primele scrieri despre românii de la sud de Dunăre, semnalați sub numele de “vlachorynchini” (vlahii de pe râul Rynchos), a apărut într-o povestire istorică referitoare la mănăstirea Kastamonitou, scrisă în secolul al XVII-lea dar bazată pe o sursă bizantină din secolul al IX-lea Cartierul Blachernae se numește astăzi Ayvansaray. Față de zidurile Constantinopolului este amplasat în apropierea porții Blachernae. Izvorul sfânt este în mica biserică Sfânta Maria. În limba turcă
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
primele scrieri despre românii de la sud de Dunăre, semnalați sub numele de “vlachorynchini” (vlahii de pe râul Rynchos), a apărut într-o povestire istorică referitoare la mănăstirea Kastamonitou, scrisă în secolul al XVII-lea dar bazată pe o sursă bizantină din secolul al IX-lea Cartierul Blachernae se numește astăzi Ayvansaray. Față de zidurile Constantinopolului este amplasat în apropierea porții Blachernae. Izvorul sfânt este în mica biserică Sfânta Maria. În limba turcă se numește Ayazma. Biserica Sfânta Maria (Maica Domnului) a fost reconstruită
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
punându-se pe seama Maicii Domnului. Din Palatul imperial Blachernae se văd doar ruinele impresionante. În limba turcă acest palat se numește Tekfur Palace. Palatul Blachernae era la sud de biserică, pe a șaptea colină a cetății. Construcția a început în secolul al VI-lea. În timpul dinastiei Comnenilor, palatul era reședința preferată a împăratului, în dauna palatului oficial din estul cetății. Există o mănăstire cu numele Vlaherne și în insula Corfu. Datează din secolul al XII-lea și are dimensiuni mici, fiind
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
șaptea colină a cetății. Construcția a început în secolul al VI-lea. În timpul dinastiei Comnenilor, palatul era reședința preferată a împăratului, în dauna palatului oficial din estul cetății. Există o mănăstire cu numele Vlaherne și în insula Corfu. Datează din secolul al XII-lea și are dimensiuni mici, fiind amplasată pe un promontoriu, aproape de capătul pistei aeroportului din Corfu. http://www.milisoft.ro/MainPage.php?iditem=296d308fb77e70a73aec14d2d1d28ecc5ea4c25b (despre etimologie)
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
Domostrо́i (în ) este un vestigiu al literaturii ruse a secolului al XVI-lea, fiind o culegere de legi, sugestii, sfaturi și instrucțiuni referitoare la viața omului și familiei, dar și răspunsuri la întrebări ce țin de societate, religie și gospodărie. Valorile impuse de "" sunt în mare parte subordonarea față de Dumnezeu
Domostroi () [Corola-website/Science/335849_a_337178]
-
peiorativ. A fost folosit de către Aleksandr Herzen (în "Amintiri și cugetări") și de Ivan Turghenev (în "Părinți și copii") ca referință la tirania patriarhală tradiționalistă promovată de conținuturile sale. În opinia mai multor istorici ruși, cartea „Domostroi” a apărut în secolul XV, pe timpurile Republicii Novgorodului, în orașul Velikii Novgorod. Istoricii susțin că acest text este mai degrabă o colecție a mai multor texte deja existente contemporane. Cartea s-a răspândit practic imediat printre boierii și negustorii novgorodeni. Pe la mijlocul secolului XVI
Domostroi () [Corola-website/Science/335849_a_337178]
-
în secolul XV, pe timpurile Republicii Novgorodului, în orașul Velikii Novgorod. Istoricii susțin că acest text este mai degrabă o colecție a mai multor texte deja existente contemporane. Cartea s-a răspândit practic imediat printre boierii și negustorii novgorodeni. Pe la mijlocul secolului XVI „Domostroi”-ul a fost rescris de către confesorul cneazului Ivan cel Groaznic - protoiereul Silvestru, pentru a-l face mai accesibil cneazului pe atunci încă tânăr. Acest fapt i-a făcut pe mulți istorici să-l considere anume pe protoiereul Silvestru
Domostroi () [Corola-website/Science/335849_a_337178]
-
i-a făcut pe mulți istorici să-l considere anume pe protoiereul Silvestru autor al acestui text. Redactarea nouă a „Domostroi”-ului a fost inițial făcută de un călugăr al mănăstirii Ciudov din Moscova, apoi de egumenul Karion(Istomin) în secolul XVII. Varianta nouă era, mai degrabă, o îmbinare e variantelor deja existente atunci. În varianta protoiereului Silvestru „Domostroi”-ul este format din prefață, 67 de capitole și „Cuvânt și pedeapsă de la tată la fiu”, toate grupate după următoarele clasificări: Este
Domostroi () [Corola-website/Science/335849_a_337178]
-
(în ) este un pod istoric celebru, care traversează râul Vltava în Praga, Republica Cehă. Construcția sa a început în anul 1357, sub patronajul regelui Carol al IV-lea, și a fost terminată la începutul secolului al XV-lea. El a înlocuit vechiul pod Judith, construit în perioada 1158-1172, care fusese grav avariat de o inundație în 1342. Podul cel nou a fost numit, inițial, Podul de Piatră ("Kamenný most") sau Podul Pragăi ("Pražský most"), primind
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
în Orașul Vechi, având loc lupte grele chiar pe pod. În timpul luptelor, a fost grav avariată o parte a turnului din Orașul Vechi (partea dinspre râu) și aproape toate resturile decorațiunilor gotice au trebuit să fie, ulterior, eliminate. La sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, atunci când au fost amplasate pe balustrade mai multe statui baroce, podul a dobândit aspectul său actual. În timpul marii inundații din anul 1784, cinci piloni au fost grav avariați și, deși arcele
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
grele chiar pe pod. În timpul luptelor, a fost grav avariată o parte a turnului din Orașul Vechi (partea dinspre râu) și aproape toate resturile decorațiunilor gotice au trebuit să fie, ulterior, eliminate. La sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, atunci când au fost amplasate pe balustrade mai multe statui baroce, podul a dobândit aspectul său actual. În timpul marii inundații din anul 1784, cinci piloni au fost grav avariați și, deși arcele nu s-au prăbușit, traficul de pe
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
realizat de Karel Dvořák; cea de-a doua a fost înlocuită cu o replică a originalului. Lucrările de reparații au durat doi ani (podul a fost redeschis la 19 noiembrie 1892) și au costat 665.000 de coroane. La începutul secolului al XX-lea a avut loc o creștere intensă a traficului rutier pe Podul Carol. Tramvaiul cu cai a circulat pe pod până la 15 mai 1905, când a fost înlocuit cu tramvaiul electric și mai târziu, în 1908, cu autobuze
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
Deoarece tehnicile de construcție evoluaseră, râul a fost îndreptat și canalizat. În anii 1930, au fost concepute planuri de acoperire a Senne pe întregul sau curs din zona metropolitană a orașului Bruxelles, care se extinsese semnificativ de la prima acoperire în secolul al XIX-lea. Râul, care curgea până atunci prin canalele acoperite din centrul orașului, a fost deviat de-a lungul bulevardelor care mărginesc zona centrală. În 1972, tunelurile rămase nefolosite au început să fie convertite într-o axa nord-sud a
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
al Moscovei. După mai multe înfrângeri în fața lui Ivan al III-lea și Vasile al III-lea, lituanienii s-au bazat din ce în ce mai mult pe ajutorul polonez, factor ce a contribuit la crearea Uniunii Polono-Lituaniene. Înaintea primei reprize de războaie din secolul al XV-lea, Marele Ducat al Lituaniei cucerise multe teritorii rutenești, de la Kiev la Mojaisk, în urma prăbușirii statului acestora după invaziile mongole. De-a lungul șirului de războaie, mai ales în secolul al XVI-lea, muscalii au reușit să-și
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Uniunii Polono-Lituaniene. Înaintea primei reprize de războaie din secolul al XV-lea, Marele Ducat al Lituaniei cucerise multe teritorii rutenești, de la Kiev la Mojaisk, în urma prăbușirii statului acestora după invaziile mongole. De-a lungul șirului de războaie, mai ales în secolul al XVI-lea, muscalii au reușit să-și extindă domeniul către vest, cucerind și ei unele din teritoriile care în trecut făcuseră parte din Rutenia Kieveană. Țaratul moscovit și Lituania fuseseră implicate într-o serie de conflicte de la domnia lui
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
făcuseră parte din Rutenia Kieveană. Țaratul moscovit și Lituania fuseseră implicate într-o serie de conflicte de la domnia lui Gediminas, care a înfrânt o coaliție de voievozi ruteni în și a cucerit Kievul, fosta capitală a Ruteniei Kievene. Până la jumătatea secolului al XIV-lea, Lituania s-a extins absorbind Cernigăul și Severia. Algirdas, urmașul lui Gediminas, a făcut o alianță cu Marele Cnezat al Tverului și a efectuat trei expediții împotriva Moscovei, încercând să profite de tinerețea marelui cneaz al Moscovei
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
cucerească cetatea. Asediul prelungit și neconcludent a condus la negocieri care, cu ajutorul Antonio Possevino au dus la în care țarul a renunțat la a revendica Livonia și Polock dar nu a cedat teritorii rusești. Pacea a durat un sfert de secol, până când oastea Uniunii a invadat Rusia în 1605.
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
sub numele actual "Morchella esculenta" în volumul 2 al operei sale din 1801 "Synopsis Methodica Fungorum" și naturalistul francez Jean Florimond Boudon de Saint-Amans (1748-1831) a sancționat taxonul în cartea sa "Flore Agenaise ou description méthodique des plantes" (1821). În secolul al XIX-lea au fost creați mai mulți taxoni care, cu excepția denumirii "Helvella esculenta" făcută de naturalistul englez James Sowerby (1757-1822) pot fi neglijați. Ultimul a fost șters ca denumire de Persoon și dat zbârciogului gras. Câteodată se poate citi
Zbârciog galben () [Corola-website/Science/335857_a_337186]
-
Polono-Lituaniană, Rusia și-a pierdut toate fostele posesiuni din Livonia și Poloțk în favoarea Poloniei-Lituaniei. În anul următor, Suedia și Rusia au semnat , prin care Suedia dobândea mare parte din Ingria și nordul Livoniei, păstrând și Ducatul Estoniei. Până pe la jumătatea secolului al XVI-lea, , prosperă economic, devenise o regiune organizată în , o structură descentralizată și divizată religios. Teritoriul să consta din ramura Livoniană a Ordinului Cavalerilor Teutoni, din , , precum și din Curlanda, și orașul Riga. Împreună cu Riga, orașele Dorpat și Reval (Tallinn
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
tânără puternică, similară unei versiuni feminine a lui Heracle). Din prin anul 800 până în 1016, pe cordonul litoral s-a aflat , un mare târg păgân, ale cărui rămășițe nu au fost încă explorate arheologic. Cavalerii teutoni au ocupat zona în secolul al XIII-lea, construind castele la Memel (1252), (1283), și la (1372). Este posibil ca aici să fi trăit ultimul vorbitor nativ al limbii baltice dispărute denumită prusaca veche. Impact important al activității omenești asupra zonei a început în secolul
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
secolul al XIII-lea, construind castele la Memel (1252), (1283), și la (1372). Este posibil ca aici să fi trăit ultimul vorbitor nativ al limbii baltice dispărute denumită prusaca veche. Impact important al activității omenești asupra zonei a început în secolul al XVI-lea. Despădurirea cordonului din cauza pășunatului, exploatării lemnului, și construcției de ambarcațiuni pentru din 1757 a făcut ca dunele să se răspândească pe toată fâșia și să îngroape sate întregi. Alarmat de aceste probleme, guvernul prusac a finanțat proiecte
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
fâșia și să îngroape sate întregi. Alarmat de aceste probleme, guvernul prusac a finanțat proiecte de reîmpădurire pe scară largă, demarate în 1825. Alte surse îl creditează pe Georg David Kuwert, proprietarul unei stații de poștă din Nida la sfârșitul secolului al XIX-lea cu începerea procesului de reîmpădurire. Datorită aceste eforturi, mare parte din cordonul litoral este astăzi acoperit cu păduri. În secolul al XIX-lea, cordonul litoral al Curlandei era locuit în principal de (curlandezi) cu o importantă minoritate
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
Alte surse îl creditează pe Georg David Kuwert, proprietarul unei stații de poștă din Nida la sfârșitul secolului al XIX-lea cu începerea procesului de reîmpădurire. Datorită aceste eforturi, mare parte din cordonul litoral este astăzi acoperit cu păduri. În secolul al XIX-lea, cordonul litoral al Curlandei era locuit în principal de (curlandezi) cu o importantă minoritate germană în sud și cu una lituaniană în nord. Populația kursenieki a scăzut treptat, în parte din cauza asimilării; astăzi este aproape inexistentă, încă
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
de (curlandezi) cu o importantă minoritate germană în sud și cu una lituaniană în nord. Populația kursenieki a scăzut treptat, în parte din cauza asimilării; astăzi este aproape inexistentă, încă dinainte de 1945, când populația devenise aproape în totalitate germană. De la sfârșitul secolului al XIX-lea, dunele de lângă au devenit populare în rândul și de la școala de arte "". Hanul local al lui Herman Blode a constituit nucleul coloniei artiștilor expresioniști ("Künstlerkolonie Nidden"). Lovis Corinth a locuit aici în 1890, urmat fiind de alți
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
care au venit aici s-au numărat Ernst Kirchner, Ernst Mollenhauer, , and Herrmann Wirth. Pictorii se cazau de regulă la hotelul lui Blode, și îi lăsau acestuia unele opere ale lor. Alții chiar și-au construit locuințe în apropiere. Până în secolul al XX-lea, majoritatea persoanelor din zonă își câștigau existența din pescuit. Între 1901 și 1946, satul Rossitten, astăzi , a devenit sediul , primul din lume de acest fel, fondat aici de ornitologul german din pricina importanței cordonului litoral drept coridor de
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]