112,413 matches
-
curenții care circulă predominant spre nord fac ca coasta lituaniană să fie mai expusă la posibilitatea unei scurgeri. Opoziția față de operățiunea D-6 nu a căpătat susținere internațională, iar platforma petrolieră a fost deschisă în 2004. În primul deceniu al secolului al XXI-lea, cele două state au convenit asupra unui al proiectului D-6, cuprinzând planuri pentru tratarea unei scurgeri de petrol. Evaluarea și planurile nu erau gata în 2010. O altă problemă o constituie intensificarea turismului care poate distruge
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
Casele ce apar în film sunt casele sătenilor. A fost vizionat de un număr de aproximativ 8,5 milioane de spectatori. Acțiunea filmului se petrece într-un mic sat huțul din Munții Carpați într-un timp necunoscut, probabil la începutul secolului al XX-lea. Țăranii huțuli Petro Paliciuk și Onufrii Huteniuk se iau la bătaie după ce ies din biserică, iar Onufrii îl ucide pe Petro. Sângele inundă ecranul, precum și umbra unor cai roșii în galop. În ciuda dușmăniei existente între familiile lor
Umbrele strămoșilor uitați (film) () [Corola-website/Science/335880_a_337209]
-
Murano” din parcul Venedig, a vestitei roți uriașe Wiener Riesenrad. Roata a fost construită, la comanda lui Steiner, la Glasgow, de către Walter Basset ca o imitație a Roții lui Ferris de la Expoziția Universală de la Chicago din 1893. La răscrucea dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea Gabor Steiner a devenit principalul animator al Praterului și era considerat la Viena drept un părinte spiritual al spectacolelor moderne de "revistă". În Park in Venedig s-au prezentat printre altele, creații de
Gabor Steiner () [Corola-website/Science/335876_a_337205]
-
de gardă a , capitala Japoniei de pe atunci, de la influențele negative care se credea că vin de la nord-est. Astfel, în 788 au fost puse bazele clădirii, care urma să găzduiască statuia lui și se afla pe locul actualei clădiri Konponchudo. Pe parcursul secolului IX importanța templului crește, el devenind unul dintre cele patru mari temple-protectorare ale capitalei (celelalte trei fiind Mii-dera, Tōdai-ji și Kōfuku-ji). Astfel, în 833 călugării Gishin și Ennin, discipolii lui Saichō, obținând permisiunea imperială de a hirotoni preoți și călugări
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
și în conflicte feudale. Puterea politică și militară a templului coate fi ilustrată prin următorul citat, atribuit (1053-1129): Pe parcursul perioadelor Kamakura și Muromachi, templul și-a menținut importanța de putere spirituală și independența față de shogunat. Către a doua jumătate a secolului X, Enryaku-ji deja s-a format ca un complex monastic vast, cu clădiri grupate în trei zone separate (Todo, Saito și Yokawa), planul căre în mare parte se păstrează până în prezent. De câteva ori templul a suferit incendii, dar de
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
complex monastic vast, cu clădiri grupate în trei zone separate (Todo, Saito și Yokawa), planul căre în mare parte se păstrează până în prezent. De câteva ori templul a suferit incendii, dar de fiecare dată a fost reconstruit și restabilit. În secolul XVI, în perioada de fărâmițare feudală și de războaie continue între clanuri, templul Enryaku-ji, la fel ca și multe alte școli budiste, a participat la conflicte feudale cu armata sa de sōhei. Astfel, în timpul răscoalei Hokke (1534--1536), Enryaku-ji s-a
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
religioase în activități politice), Enryaku-ji și-a recăpătat vechea influență. Tenkai a instaurat cultul sincretic (budist-șintoist) de venerare a shogunilor, prin care shogunul decedat se declara "gongen" (o manifestare a lui Buddha în forma unui kami). În prima jumătate a secolului XVII mai multe clădiri de pe muntele Hiei au fost reconstruite, iar școala Tendai și-a extins influența în Edo (reședința shogunilor și centrul administrativ al Japoniei de atunci) într-atât că Iemitsu, al treilea shogun din clanul Tokugawa, a fost
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
dintre cele existente în prezent, care a nu a fost distrusă de armata lui Oda Nobunaga în 1571. Anul construirii nu este cunoscut, dar judecând după inscripțiile în cronica mănăstirii, Ruri-dō există cel puțin din perioada Muromachi. De-a lungul secolelor a fost reparată de mai multe ori, de la clădirea originală păstrându-se doar forma arhitecturală. Ruri-dō este pătrată în plan, având trei secții lateral și trei secții frontal. Acoperișul în stilul japonez „”, are influențe chinezești, foarte neobișnuit pentru arhitectura clădirilor
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
au o istorie lungă și sunt tradițional trasate până la călugărul Sōō (831-918), cunoscut pentru autoizolarea sa pe panta sudică a muntelui Hiei (în prezent templul Mudo-ji) și pentru pelerinajul său prin munții Hira la nord de Hiei. De-a lungul secolelor, aceste practici au fost preluate de către alți călugări, modificate și sistematizate. Cu toate că se cunoaște foarte puțin despre practicarea de kaihōgyō până la distrugerea mănăstiri în 1571, după această dată doar 48 de călugări au completat "Sennichi kaihhōgyō" (mersul de 1000 de
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
sau יהדות בבל Yahadut Bavèl „Iudaismul babilonian” sau יהודים בבלים Yehudim bavlim, în arabă :يهود العراق Yahūd al-ʿIrăq يهود البابل-Yahud al-Babil ) este colectivitatea evreilor din regiunea Mesopotamiei, mai ales din teritoriul Irakului din zilele noastre. Începuturile ei au fost în secolul al VI-lea î.Hr., dupa cucerirea Ierusalimului și dărâmarea Primului Templu din Ierusalim de catre babilonienii conduși de regele caldeu Nabucodonosor al II-lea, când o parte din populația Ierusalimului și a regatului Iudeei a fost deportată în Babilon. Spre deosebire de deportarea
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
VI-lea î.Hr., dupa cucerirea Ierusalimului și dărâmarea Primului Templu din Ierusalim de catre babilonienii conduși de regele caldeu Nabucodonosor al II-lea, când o parte din populația Ierusalimului și a regatului Iudeei a fost deportată în Babilon. Spre deosebire de deportarea din secolul al VIII-lea în.Hr. de către Asiria (aprox.722 î.Hr) a unei părți din locuitorii regatului Israel, unde religia iudaică conviețuia cu culte politeiste și unde, se pare, cei deportați s-au asimilat mai lesne în populația asiriană, iudeii
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
și teologiei iudaice. Persecuțiile din timpul dominației islamice a califilor arabi și invazia mongolilor au dus la declinul poziției iudaismului babilonian în Diaspora evreiască. Sub Imperiul Otoman a avut loc un anumit reviriment, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea când s-au creat în Irak primele școli moderne. În secolul al XX-lea evreii din Irak au jucat un rol de seamă la începuturile independenței acestui stat, în toate domeniile vieții civile.mai ales economie și
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
au dus la declinul poziției iudaismului babilonian în Diaspora evreiască. Sub Imperiul Otoman a avut loc un anumit reviriment, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea când s-au creat în Irak primele școli moderne. În secolul al XX-lea evreii din Irak au jucat un rol de seamă la începuturile independenței acestui stat, în toate domeniile vieții civile.mai ales economie și cultură. Anii 1940 a cunoscut Irakul o mișcare naționalistă antibritanică care a îmbrăcat și
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
Hr a celui de-al Doilea Templu de către romani a făcut să crească valul de refugiați evrei din Iudeea în Babilonia. Regii parți au conferit obștii evreiești un grad de autonomie internă în domeniul religios, cultural și social. La începutul secolului I d.Hr. s-au bucurat evreii din orașul Nehardea și de autonomie politică. Sub stăpânirea partă, și apoi cea a Sasanizilor, a înflorit activitatea centrelor de învățământ iudaic din Babilonia. Învățații evrei de acolo -numiți „amoraim” - între veacul al III
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
închiderea Sanhedrinului. După finalizarea Talmudului, au continuat teologia și filozofia iudaică să înflorească în Mesopotamia sub conducerea unor erudiți numiți savoraim și apoi geonim, care au creat și perfecționat o literatură juridică cunoscută ca response (Shot = chestiuni și răspunsuri) În secolul al VII-lea teritoriul Mesopotamiei a fost cucerit de către arabi. Și sub stăpânirea musulmană arabă a fost reluată la un moment dat activitatea academiilor religioase - ieșive - de la Sura si Pumbedita, iar conducătorii lor, geonim, au atras învățăcei evrei de pe tot
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
învățăcei evrei de pe tot cuprinsul lumii islamice. Dominația arabă islamică, la început unitară, întinsă pe un teritoriu foarte mare, a ușurat un timp legăturile dintre comunități evreiești aflate la mare distanță una de cealaltă în Asia Anterioara și nordul Africii. Secolul al VIII-lea a cunoscut o schismă în cadrul iudaismului, atunci când Anan Ben David Hanassi, a fondat la Bagdad iudaismul carait (karait) opus celui rabinic. Caraiții au respins Talmudul - așa numita Tora orală și prin aceasta s-au separat de majoritatea
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
comunităților evreiești a depins de bunăvoința suveranilor, o bună parte din timp bucurându-se de protecția acestora și de un grad de siguranță. În alte cazuri au suportat persecuții, ca de pildă în vremea califului Omar al II-lea (începutul secolului al VIII-lea), care a interzis evreilor să se îmbrace în haine elegante sau să trăiască „în huzur”.Califul Al Mutakil I din secolul al IX-lea i-a silit pe evrei sa poarte un semn distinctiv de culoare galbenă
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
alte cazuri au suportat persecuții, ca de pildă în vremea califului Omar al II-lea (începutul secolului al VIII-lea), care a interzis evreilor să se îmbrace în haine elegante sau să trăiască „în huzur”.Califul Al Mutakil I din secolul al IX-lea i-a silit pe evrei sa poarte un semn distinctiv de culoare galbenă. Califul Abbasid Al-Mamun a considerat pe evrei „cea mai rea dintre națiuni” și a poruncit dărâmarea sinagogilor din Bagdad. De asemenea a procedat la
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
spațiu îngust între ele. Măsurătorile lui Iosephus sugerează o separare de 600 de picioare între cele două clădiri. De ce au dispărut cele două poduri de 600 de picioare din cărțile de istorie? Ele au fost menționate în două cărți din secolul al XIX-lea scrise de savanții Lewis, Sanday & Waterhouse, care i-au citit, probabil, pe Iosephus în limba greacă originală, în timp ce alții, s-au bazat mai târziu pe William Whiston, un traducător din secolul al XVIII-lea. Nu putem ști
Cetatea Antonia () [Corola-website/Science/335892_a_337221]
-
fost menționate în două cărți din secolul al XIX-lea scrise de savanții Lewis, Sanday & Waterhouse, care i-au citit, probabil, pe Iosephus în limba greacă originală, în timp ce alții, s-au bazat mai târziu pe William Whiston, un traducător din secolul al XVIII-lea. Nu putem ști dacă Whiston a fost influențat de gândirea tradițională, dar, probabil, a decis că Iosephus a greșit atunci când a dat lungimea căilor de legătură după unitatea de măsură furlong, așa că Whiston a folosit cuvintele „un
Cetatea Antonia () [Corola-website/Science/335892_a_337221]
-
Sionului, a fost pavimentul (în ) pe care Biblia îl descrie ca loc al judecării lui Isus de către Pilat din Pont; cercetările arheologice recente indică faptul că aceste dale fac parte din pavajul de est al celor două forumuri, construite în secolul al II-lea de Hadrian ca parte a noului oraș Aelia Capitolina. Pe locul Forumului a fost anterior o scăldătoare mare în aer liber, Scăldătoarea Struthion, care a fost construită de către hașmonei și este menționată de Iosephus ca fiind adiacentă
Cetatea Antonia () [Corola-website/Science/335892_a_337221]
-
-lea de Hadrian ca parte a noului oraș Aelia Capitolina. Pe locul Forumului a fost anterior o scăldătoare mare în aer liber, Scăldătoarea Struthion, care a fost construită de către hașmonei și este menționată de Iosephus ca fiind adiacentă cetății în secolul I; ea se află în prezent sub lespezile lui Hadrian. La fel ca și Philon, Iosephus afirmă că guvernatorii romani au rămas în Palatul lui Irod în timp ce se aflau la Ierusalim și efectuau judecățile pe pavimentul de lângă zidul acestuia; Iosephus
Cetatea Antonia () [Corola-website/Science/335892_a_337221]
-
zidul acestuia; Iosephus indică faptul că palatul lui Irod este pe Dealul de Vest (Orașul de Sus) și el a fost redescoperit recent (2001) sub un colț al cetății de la Poarta Jaffa. Arheologii au ajuns acum la concluzia că, în secolul I, "Praetorium"-ul - reședința guvernatorului ("Praefectus - ulterior Procurator") - era mai degrabă pe Dealul de Vest decât în Cetatea Antonia, în partea diametral opusă a orașului.
Cetatea Antonia () [Corola-website/Science/335892_a_337221]
-
Biserica Sfântul Nicolae (în ) este o biserică în stil baroc din cartierul Malá Strana (Orașul de Jos) al orașului Praga. A fost construită între anii 1704-1755 pe locul unde se afla anterior o biserică gotică din secolul al XIII-lea, care era, de asemenea, închinată Sfântului Nicolae. Biserica parohială Sfântul Nicolae, care se afla pe locul actualei biserici și era în stil gotic, a fost construită în secolul al XIII-lea în Malá Strana (Orașul de Jos
Biserica Sfântul Nicolae din Malá Strana () [Corola-website/Science/335897_a_337226]
-
locul unde se afla anterior o biserică gotică din secolul al XIII-lea, care era, de asemenea, închinată Sfântului Nicolae. Biserica parohială Sfântul Nicolae, care se afla pe locul actualei biserici și era în stil gotic, a fost construită în secolul al XIII-lea în Malá Strana (Orașul de Jos). Iezuiții au decis în a doua jumătate a secolului al XVII-lea să construiască un complex de clădiri format dintr-o biserică nouă și o școală parohială inițial după planurile din
Biserica Sfântul Nicolae din Malá Strana () [Corola-website/Science/335897_a_337226]