11,393 matches
-
baza unor contracte pe care indivizii le încheie în scopul reglement]rii interacțiunilor sociale și trebuie s] ne supunem lor deoarece am fost de acord cu ele. Ce ar putea fi mai simplu? Aparentă simplitate a abord]rii este totuși înșel]toare, deoarece ea cuprinde teorii diferite care ofer] explicații divergențe pentru conținutul și forță normativ] a „contractului”. Morală contractualist] ne cere s] „ne al]tur]m celorlalți pentru a acționa în moduri pe care fiecare, împreun] cu ceilalți, le putem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
putem afirmă c] minciună este diferit] de ascunderea adev]rului, deoarece minciunile sunt obligatoriu intenționate (pentru c] urm]resc s] însele, s] induc] în eroare), în timp ce nedezv]luirea adev]rului nu este intenționat] (pentru c] scopul nu este de a înșela). În sens mai larg, dac] noțiunea de intenție este explicat] în termeni de opțiune pentru mijloacele de atingere a scopului propus (de exemplu, r]ul f]cut cuiva este intenționat dac] a fost ales ca finalitate în sine sau ca
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care constituie norme deontologice implic] și o lips] de respect, anumite chestiuni importante r]mân totuși f]r] explicație, devenind tot mai presante. Am stabilit c] normele deontologice au o formulare restrâns] și un caracter limitat: action]m greșit atunci cand înșel]m pe cineva prin minciun], ins] ascunderea adev]rului și înșelarea copiilor, a celor a c]ror minte este afectat] de vârst] sau de boal] în „scop benevol” (Donagan, 1977, p. 89), nu mai sunt clasificate drept minciuni și, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rațional] nu aduce nici o clarificare în plus. Problemă care se pune este urm]toarea: de ce trebuie s] înțelegem respectul într-un sens atât de restrâns, de tehnic și legalist, ca fiind o cerinț] de evitare a minciunii, atâta timp cât toler]m înșel]ciunea sub forma ț]cerii sau a altor mijloace de a ascunde adev]rul? În plus, consecințele celor dou] variante pot fi de multe ori aceleași, la fel cum și motivația celui care minte și, respectiv, a celui care ascunde
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
corect a p]rut, în mod frecvent - pentru așa-zișii reformatori sociali și politici - un pas esențial pe drumul spre noul mileniu. Acest lucru ar furniza o justificare utilitarist] a drepturilor, dar sub lumina capacit]ții omului de a se înșela singur ar fi mai bine văzut] că furnizând drepturi cu o justificare direct] și independent]. (Ins], aceast] afirmație - și anume, c] este mai bine ca drepturile s] fie v]zute ca fiind justificate independent fâț] de utilitate - este un lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pus pe problematizarea în direcția drept]ții, nu a carit]ții pentru „lumea s]rac]”. Unul dintre aspectele care trebuie evidențiate în acest sens e acela c] dreptatea este o obligație pentru noi, în timp ce caritatea nu este. Acest aspect este înșel]tor, c]ci, din moment ce se face apel la bun]țațe, caritate sau compasiune, se poate considera c] acestea reprezint] anumite c]i de stabilire a unor îndatoriri semnificative, necesitând astfel la fel de mult] acțiune - dac] nu mai mult] - ca și apelul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de a consimți informat (cazul minorilor, al persoanelor cu disabilit]ți mintale, sau al nonoamenilor) sau în cazul în care apare constrângerea explicit] (de exemplu, ameninț]ri sau șantaj), forța (silirea), viclenia (convingerea celuilalt de a accepta leg]tură amoroas] înșelându-l cu privire la natură actului sau a m]surii sentimentelor sale). 2) Critică libert arianismului Cea mai evident] slăbiciune a acestei abord]ri este faptul c] ignor] numeroase deform]ri care apar în cadrul acestui contract: p]rțile unui contract pot avea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de aici c] acest conflict este rezolvat prin negarea faptului c] relațiile personale p]rtinitoare în mod fundamental sunt moral permisive, nu numai obligatorii. Am crezut c] relațiile personale, așa cum le-am conceput, sunt compatibile cu morală, dar ne-am înșelat. Singurele relații personale legitime sunt cele care deriv] din datoriile imparțiale și nu au deci leg]tur] cu apropierea dintre persoane în modul în care am conceput-o noi. Cerințele moralei sunt întotdeauna superioare. Probabil c] mulți cititori vor considera
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dar ei eșueaz] în încercarea de a respecta legea așa cum o fac cei din urm]. Teoria localizeaz] partea negativ] a actului infracțional în obținerea unui avantaj necinstit fâț] de cet]tenii care se supun legii. Dar acest aspect este deseori înșel]tor. R]ul f]cut de criminal este, în principal, suferit de victimă să și nu de c]tre o terț] persoan]. Crimă se pedepsește nu doar pentru a înl]tură avantajele necinstite pe care criminalul le-a obținut fâț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
38, „Subiectivismul” și capitolul 40, „Prescriptivismul universal”). În contrast, potrivit nihiliștilor morali, antirealiștii au dreptate susținând c] nu exist] fapte morale, dar se înșeal] în ceea ce privește elementele necesare pentru a da sens practicii morale. Nihilistul consider] c] practică moral] este o înșel]torie în absență faptelor morale, asem]n]toare cu practică religioas] f]r] credință în Dumnezeu. Am introdus ideile de realism moral, antirealism și nihilism puțin mai tarziu, pentru c], în opinia mea, pentru fiecare exist] multe argumente pro, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
continuare s] vedem cum ar putea proceda cineva pentru a sc]pa de ele, privind la ceea ce s-a întamplat între timp în filosofia moral]. Cel mai discutabil punct este ideea potrivit c]reia posibil ca Hume s] se fi înșelat în privința motivației, încât doar un grup de percepții pot fi de ajuns pentru a determina o acțiune. Întrucât tradiția noncognitivist] a ajuns în acest punct datorit] perspectivei lui Hume nu ne putem aștepta s] existe un consens larg asupra problemei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cere existența unui adev]r despre ele sau a unui set de fapte care pot fi descoperite? Principala diviziune este realizat] între teoriile descriptiviste și cele nedescriptiviste. Acestea se deosebesc prin mai multe c]i, mai mult sau mai putin înșel]toare (Hâre, 1985b). Se spune c] descriptiviștii susțin c] judec]țile morale sunt adev]rate sau false, pe când nedescriptiviștii neag] acest lucru. Deoarece exist] o accepțiune valabil], dup] cum vom vedea, în care nedescriptiviștii pot folosi termenul „adev]rât” cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
primul face și al doilea nu face, ne permite s] știm c] și alte judec]ți morale sunt adev]rate. C]ci, din nou, exist] o accepțiune valabil] în care nedescriptiviștii pot permite acest lucru, dup] cum vom vedea. La fel de înșel]tor este modul ontologic de a face distincția, spunând c] descriptiviștii susțin c] în lume exist] calit]ți și fapte morale, pe când nedescriptiviștii neag] acest lucru; deoarece, de îndat] ce ne întreb]m ce face ca un fapt sau o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cut distincția între teoriile etice descriptiviste și cele nedescriptiviste în general, putem trece acum la subdivizarea acestora, pentru a așeza prescriptivismul la locul potrivit. Teoriile descriptiviste pot fi împ]rțite în mare în naturalism și intuiționism. Ambii termeni pot fi înșel]tori, dar vor fi folositori. Controversă dintre aceștia este dac] judec]țile morale sau condițiile de adev]r, care conform descriptivismului le dau acestora înțeles, sunt sau nu determinate prin definiții (sau, măi inexact, explicații ale înțelesului) care se refer
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în conformitate sensului descriptiv acceptat general (cu alte cuvinte condițiile de adev]r) al expresiei „se cuvine”. Acest lucru nu este lipsit de consecvent] în ceea ce privește prescriptivismul - de aceea, caracterizarea prescriptivismului în termeni de „adev]rât sau fals” este atat de înșel]toare. C]ci și prescriptiviștii pot da un rol limitat condițiilor de adev]r în determinarea sensurilor cuvintelor morale, într-o societate dat]. Dac], așa cum cred descriptiviștii, sensurile descriptive ale judec]ților morale, determinate ca atare, ar fi întregul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi târât de-a lungul unei p]rți din „lumea real]” în cea contrafactual]. Exemplele imaginare sunt adesea descrise într-un mod foarte sistematic. Oferim implicit mediul care face aceste cazuri de neînțeles. Dar putem pur și simplu s] ne înșel]m despre ce ar însemna o lume în care exist] cabine de teleportare. O a doua problem] este c] aceste cazuri imaginare sunt descrise (în general) în mod tendențios. Acest lucru se datoreaz] funcției pe care ele se presupune c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mi-am exprimat unele p]reri personale: teoriile morale își au originea în teoretizarea moral], teoretizarea moral] este parte din practică moral] de zi cu zi, atât fundaționalismul, cât și coerentismul sunt problematice, iar recurgerea la cazuri imaginare este adesea înșel]toare și nu prezint] încredere. Referințe Anscombe, G.E.M.: „Modern moral philosophy”, în Collected Philosophical Papers; Volume Three, Ethics, Religion and Politics (Minneapolis: University of Minnesota Press, 1981), pag. 26-42. Baier, A.: Postures of the Mind: Essays on Mind and Morals
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
f]cut altruiști. Subliniez un aspect menționat anterior, si anume c] oamenii nu încearc] s] obțin] tot ceea ce se poate unul de la altul, mimând amabilitatea. Mai degrab], în viziunea oric]rui evoluționist, se obțin adesea rezultate mai bune dac] suntem înșelați de latura biologic] - aceasta fiind situația în leg]tur] cu cooperarea (Trivers, 1976). Consider]m c] ar trebui s]-i ajut]m pe ceilalti și c] avem obligații fâț] de ei, întrucât aceasta ține de interesul nostru biologic. Ins], din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asupra subtilit]ților intelectuale ale metafizicii. A mai existat o asemenea reorientare a dezbaterii în opera lui Harry Frankfurt (1971, 1987). Acesta accepta faptul c] a acționa liber înseamn], în esenț], a face ceea ce vrei, dar a argumentat c] este înșel]tor s] crezi c] acest lucru este valabil și în cazul libert]ții de voinț]. O persoan] poate fi liber] s] fac] ceea ce vrea f]r] s] aib] o voinț] liber]. A te bucură de liberatea de voinț] înseamn] s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
noua imagine va fi compusă dintr-o suprapunere parțială (ce în concepția identității de mai sus reprezintă nucleul său) a segmentelor comune C1, C2, Cn. E drept că jocul lui Proteus nu consta decât în schimbarea formei, pentru a-i înșela pe cei doritori să-și afle viitorul noi însă înțelegem prin proteism, pe lângă o schimbarea a formei care de fapt ar fi ceea ce în termeni de valori am numit schimbare a ierarhiilor -, și o schimbare de "substanță", adică a elementelor
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
dovedit a fi de-a lungul acestei lungi perioade de aproape 17 ani, observațiile și relatările sale! Și ce perioadă a marilor amestecuri, a inversărilor de valori, a nașterii și prăbușirii iluziilor! E uimitor că artisul Val Gheorghiu s-a înșelat mult mai puțin în evaluările sale decît editorialiștii profesioniști sau "analiștii neamului", care adesea s-au dovedit mai ales ai "neamului prost". Dar, dacă politicul ne-a obsedat pe toți, obsedîndu-l și pe autor, din fericire el n-a reușit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Tot atît de împătimit am bîntuit și sufletele actorilor, multe din ele fiindu-mi foarte aproape, la un pahar sau la un vernisaj. Eram convins, în anii crunți, că făceam parte din aceeași lume care suferă și scrîșnește. M-am înșelat. Am constatat, după 1989, întîi cu surprindere, apoi cu mîhnire, că iubiții mei prieteni, actorii, în marea lor majoritate, au răspuns "prezent!" la țignalul puterii neocomuniste, bine dată cu grimon. Nu e de uitat seara cînd, în plină sărbătoare a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu mila! Ce altceva e tolerarea, de către actualul regim, a grotescului spectacol cu un rege Cioabă, decît transferul aceluiași complex resentimentar, antimonarhic, antinobiliar, către o zonă ignobilă, contîndu-se pe un calcul pe cît de compromițător, pe atît de ineficace? Se înșală maeștrii diversiunii dacă își închipuie că românul de bun simț va crede în această forțare a deriziunii atît de stîngaci înscenate. Prin anii șaptezeci, peste curtea Socolei domnea împăratul Stelică. Se credea Napoleon și i se acordau, de alienați și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
predecesorului său proaspăt suprimat. O voce reuși să spargă totul: nu mai da din mîini! Era, evident, și bășcălia străzii dar și, sigur, teama că previzibilul succesor ar putea moșteni ticuri. Și nu numai ticuri. Geniul străzii. Care nu se-nșela. Cînd crezi că Occidentul ne-a mai slăbit cu copiii străzii, pleosc! tot dinspre Ocean ne vine vestea că Vadim Tudor a fost ales membru al unei academii de-acolo. Să-ți bați copiii, nu alta. Ce grandios circ era
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sta iar la coadă și de-a... dezbate (cu folos, nu?, pentru că acuș-acuș vin alegerile). Pîine la vatră? (poate dubioasa Vatră Românească) Cînd credeam că atleții cozilor de aur au fost lăsați de mult la... vatră, iată că ne-am înșelat. Oho, a cîta oară... 20 ianuarie Întîlnire cu Baba, la Dalles. Urmăream, la distanță, lucrările unei Bienale din anii '70. Deși aș fi dorit atît de mult să-l salut pe marele pictor, să-l revăd, mi-am dat seama
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]