12,690 matches
-
Mare în războiul ruso-turc, dar n-a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce armata rusească și contingentele moldovenești au fost înconjurate de uriașa armată a marelui vizir Mehmed Pașa (Baltaci) și au fost înfrânte de turci în Bătălia de la Stănilești - ținutul Fălciu pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, s-a refugiat în Rusia ( la16 iulie 1711), unde a rămas cu familia sa. Dimitrie Cantemir a stat în Rusia doisprezece ani, până la moarte în 1723. Primii ani i-a petrecut în
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
lui 1398. Există o singură mențiune documentară a acestei stăpâniri, datând din 23 ianuarie 1399. În privința graniței dintre Moldova și Țara Românească (sectorul dintre Carpați și Prut) au existat două teorii de-a lungul timpului. Prima dintre ele considera că ținutul Putnei a aparținut Munteniei, în timp ce a doua, larg acceptată de către istorici în ziua de azi, considera că încă din timpul lui Mircea granița se afla pe Milcov și Siret. Prima teorie avea ca argumente mai multe mențiuni istorice. În 1408
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Bârlad” (traducerea lui B. P. Hasdeu). Prin urmare nu numai Putna, dar și Tecuciul și Covurluiul erau sub stăpânirea domnului muntean. De asemenea, în 1482, potrivit cronicarului Ureche, pe 10 martie voievodul Ștefan cel Mare a luat cetatea Crăciunei, cu ținutul tot, din mâinile muntenilor, alipindu-le Moldovei. Mai mult, o interpolare ulterioară cronicii lui Ureche arată că în 1475 "„aducând și pre ai săi boieri și oameni de cinste de au vorovit și au tocmit, de au despărțit din Milcovul
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
mai ales în târguri. Bacăul și Bârladul fuseseră alese ca târguri "de margine", întrucât nu mai erau alte asemenea așezări până la granița munteană (Galați nu era încă târg). În continuare prezintă câteva documente moldovenești care indicau stăpânirea moldovenească în acele ținuturi încă din vremea lui Alexandru cel Bun. Referitor la pasajele din Grigore Ureche, precizează că acesta a scris în secolul al XVII-lea, în vreme ce letopisețele slavone contemporane nu pomenesc nimic despre luarea ținutului din jurul Crăciunei, ci numai a cetății înseși
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
moldovenești care indicau stăpânirea moldovenească în acele ținuturi încă din vremea lui Alexandru cel Bun. Referitor la pasajele din Grigore Ureche, precizează că acesta a scris în secolul al XVII-lea, în vreme ce letopisețele slavone contemporane nu pomenesc nimic despre luarea ținutului din jurul Crăciunei, ci numai a cetății înseși. Mai mult, acest act este de fapt o recuperare a fortificației aflată pentru scurtă vreme sub stăpânire munteană, întrucât la 1473 Ștefan își avea staroștii săi la Crăciuna. În legătură cu ultimul fragment citat din
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Alexandru cel Bun întărește, printr-un act, trei sate de pe Putna unui boier. În 1435, boierul moldovean Petre Hudici stăpânește seliștea Lumineni pe Milcov. La acestea se pot adăuga numeroase documente din aceeași perioadă care indică precis stăpânirea Moldovei asupra ținutului Putnei. La final, Panaitescu face o referire la tratatul din 1475 între Ștefan cel Mare și Matei Corvin, în care se vorbește despre "„granițele țării Moldovei cu Țara Românească după vechile limite și datine [...] statornicite de Ștefan I al Moldovei
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
milosteniile/slujbele și prestațiile domniei mele”. Trebuie menționat că după cucerirea Dobrogei, Mircea cel Bătrân a păstrat acolo vechea administrație locală. Dregătorii dobrogeni erau numiți "chefalia", un cuvânt de origine grecească ce desemna la origine un fel de guvernator de ținut, ales dintre marii latifundiari. În Dobrogea, titlul "chefalia" avea sensul de cârmuitor de oraș. Veniturile domniei veneau în principal din dările, birurile, prestațiile și dăjdiile cuvenite acesteia, vămile neconcesionate, morile, braniștile și bălțile domniei, amenzile și taxele de judecată percepute
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
argeșean i-a urmat Teodor. Ca urmare a acordului din 1396 dintre Ungaria și Patriarhie, pe fondul unei relaxări confesionale și a unei creșteri a pericolului otoman, mitropolitul de Argeș primește titlul de „exarh al plaiurilor”, urmând a păstori și ținuturile românești de peste munți. Cea mai importantă ctitorie a lui Mircea este mănăstirea de la Cozia, ce poartă hramul Sfânta Treime. Aceasta cuprinde caracterele arhitectonice ale școlii sârbești din Valea Moravei și păstrează în bună parte vechile sculpturi ornamentale. Pictura a fost
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Italiei în decursul secolului al V-lea și de la începutul secolului al VI-lea. La început, locuitorii și-au ridicat așezămintele pe mlaștinile instabile ale lagunei și au trăit din comerțul cu sare și din pescuit. O exploatare agricolă a ținutului nu a fost posibilă, dar acest neajuns era compensat de o poziție care permitea ușor apărarea localității, deoarece puține corăbii ale acelui timp puteau străbate marea de mică adâncime din jurul Veneției. Situația geografică i-a predestinat pe venețieni încă de pe
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
martie 1920, renumitul ziar "The Times" publică: "Vice Mareșalul Șir John Maitland a prezidat sâmbătă o prelegere a domnului Gogu Constatinescu în Sonicitate (transmiterea puterii prin vibrații), data la Politehnica, sub auspiciile unei serii de prelegeri pentru profesori ai Consiliului Ținutului Londrei. Șir John Maitland a spus că datorită d-lui Constatinescu și dispozitivului de tragere pe care l-a inventat, noi am deținut supremația peste germani în aer, așa cum am facut-o". A fost printre primii care a folosit betonul-armat
George Constantinescu () [Corola-website/Science/297364_a_298693]
-
din al doilea volum. Volumul I cuprinde trei studii: "Întinderea teritorială, Nomenclatura, Acțiunea naturii asupra omului". Întinderea teritorială dovedește că Muntenia în secolul XIV și XV se întindea foarte mult: cuprindea (în afară de ce înțelegeam în veacul trecut prin Muntenia) și ținutul Făgărașului, sudul Moldovei până la Bârlad și Bacău, sudul Basarabiei, Dobrogea, ținutul Hațegului și o parte din Temișana. Numai o asemenea întindere explică faptele mari ale muntenilor și rezistența contra atâtor dușmani puternici: sârbi, unguri, turci. Creșterea s-a făcut treptat
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
Nomenclatura, Acțiunea naturii asupra omului". Întinderea teritorială dovedește că Muntenia în secolul XIV și XV se întindea foarte mult: cuprindea (în afară de ce înțelegeam în veacul trecut prin Muntenia) și ținutul Făgărașului, sudul Moldovei până la Bârlad și Bacău, sudul Basarabiei, Dobrogea, ținutul Hațegului și o parte din Temișana. Numai o asemenea întindere explică faptele mari ale muntenilor și rezistența contra atâtor dușmani puternici: sârbi, unguri, turci. Creșterea s-a făcut treptat. La început sâmburele coloniei romane cuprindea: Oltenia, Hațegul și partea orientală
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
forma cea mai răspândită și formele dialectice vechi și noi; - diferitele însemnări ale cuvântului, cu exemple; - derivarea cuvântului. Autorul a avut în vedere răspunsurile la un chestionar trimis preoților și învățătorilor ca să poată ști cum se pronunță sunetele în diferite ținuturi, care sunt formele, care sunt numirile date diferitelor obiecte, care sunt deosebitele credințe ale poporului. În cele 4 volume pe care le-a publicat n-a ajuns decât până la cuvântul "bărbat".<br> În aceste lucrări filologice, el a lansat teoria
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
între 30.000 și 100.000 de locuitori. În afara teritoriului propriu-zis al cetății și porturile sale, Abdera deținea controlul unei întinse suprafețe de pământ, incluzând zonele rurale din împrejurimi și o carieră de piatră (identificată în zona actualului sat Mandra). „Ținutul” sau „Țara abderită” (Αβδηρίτις Χώρα) se întindea de la râul Nestos (la vest), până la râul Kossinitis și munții Rodopi (la nord) și lacul Vistonida (la est). Partea de nord a acestui teritoriu a fost revendicată (în 166 î.Hr.) de către regele trac
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
care viețuia o lume animală acvatică foarte bogată (pești, păsări, mamifere). Acest sector al luncii Prutului reprezenta un minunat și miraculos paradis al naturii. Mihail Sadoveanu vizitând Basarabia a lăsat următoarea descriere: "„Apele acelea nesfârșite care domneau pretutindeni într-un ținut întreg alcătuiau o stăpânire a necunoscutului și a tainei. De la mistrețul ce dormitează pe plavii, de la lebedele și pelicanii care înspumează noaptea înegrul ghiolurilor până la popoarele de păsărele, până la puzderia de pești, până la nesfârșitele miliarde de gângănii - toate trăiesc din
Râul Prut () [Corola-website/Science/297383_a_298712]
-
În toate instituțiile superioare de învățământ își fac studiile circa 3.000 studenți. Activitatea culturală se desfășoară în cele 5 biblioteci orășenești, Palatul de Cultură, Teatrul muzical-dramatic „Bogdan Petriceicu-Hasdeu”, Centrul de cultură și odihnă, Muzeul de istorie și cercetare a ținutului natal. Cele mai importante evenimente culturale ce se desfășoară la Cahul sunt: Festivalul internațional folcloric „Nufărul Alb”, Festivalul internațional al dansului popular pentru copii „Bobocelul”, Festivalul de muzică ușoară „Cântecele tinereții noastre”, Festivalul obiceiurilor și tradițiilor de iarnă „Florile Dalbe
Cahul () [Corola-website/Science/297402_a_298731]
-
identică unul de altul. De obicei erau cazați numai ostașii în citadelă, dar pe timp de năvălire se adăpostea aici și populația locală. Începând cu domnia lui Ștefan cel Mare și timp de secole, Soroca a fost centrul administrativ-militar al ținutului cu același nume - Soroca. Sute de ani orașul Soroca a fost centru comercial, meșteșugăresc și agricol al Principatului Moldova. În 1812 cetatea și orașul au trecut în stăpânirea imperiului Rus, și pe lîngă populația băștinașă de Moldoveni s-au stabilit
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
împotriva lui Petru Rareș, intră fără luptă în Tighina și o transformă, împreună cu 18 sate din jur, în raia . Devenind reședință de raia turcească, vechiul nume e substituit cu altul nou, Bender, adică oraș fluvial. Până la cucerire, Tighina fusese capitala Ținutul Lăpușna, transferată ulterior la Târgul Lăpușna. Din porunca lui Soliman I, după proiectul arhitectului Cogi Mimar Sinan, cetatea este refăcută și lărgită, lucrările de reconstruire fiind finisate în anul 1541 și transformată într-un avanpost bine întărit de luptă. Cetatea
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
sovietică. Următoarea personalitate importantă din localitate a fost prințul Constantin D. Moruzi, vărul domnitorului moldovean Alexandru Moruzi. Constantin a ctitorit aici biserică "Sfîntul Nicolae". El este tatăl romancierului Dumitru C. Moruzi. După anexarea Basarabiei în 1812, Ungheniul face parte din ținutul Iași (redenumit în 1887 în Bălți), fiind centrul unei plase omonime . La recensămîntul localităților, moșiilor și a populației, care a fost efectuat de Imperiul Rus, in anul 1813, sub Nr. 29, Ungheniul a fost clasificat la categoria ,G,-săraci cu
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
făcea parte din Casă Islamului, iar în textele juridico-religioase otomane, dar al-harb era formulă cu care se făcea referire la teritoriile aflat subu stăpânire unui principe creștin. Ulterior, din expresia dar al-harb au apărut unele derivații precum diyar-i harbiyye ( „către ținuturile dușmane”), iar în unele ahdname-le apare formulă harbî vilâyet, ce desemna țări cu care nu se încheiaseră tratate de pace. Există o anumită problemă în ceea ce privește definirea zonei dintre dar al-Islam și dar al-harb, adică munții, apele etc. Din punctul de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
domniei lui Vasile Lupu, a fost unul dintre sfetnicii apropiați ai acestuia, mare spătar, iar din anul 1642, urmând calea părintelui său, a ajuns mare vornic al aceleiași Țări de Jos. A murit în anul 1647 în satul Goești din ținutul Cârligăturii și a fost înmormântat într-o criptă de la mănăstirea Bistrița din Moldova. "Letopisețul Țării Moldovei" (titlul original: ) a fost scris spre sfârșitul vieții; se crede că ar fi muncit la el între anii 1642-1647. Baza informativă a cronicii au
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
(n. 21 iulie 1821, undeva în ținutul Bacăului, Moldova — d. 22 august 1890, Mircești, județul Roman, România) a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
București. Izolat, singur și bolnav de tuberculoză, a murit la sanatoriul Filaret. Monumentul de la mormântul său a fost realizat de către Milită Petrașcu. Prozele și românele sale descriu lumea proletariatului, pe care a avut ocazia să o cunoască de aproape, mirificele ținuturi ale Brăilei natale, Delta Dunării, un amestec de rase și religii și diverse orașele din Europa prin care a trecut de-a lungul vieții. Opera lui Panait Istrati, scrisă în limbile franceză și română, a fost tradusă în peste 30
Panait Istrati () [Corola-website/Science/297617_a_298946]
-
vamal instalat aici. Totodată prin fortificarea nucleului urban de la Soroca, se încerca crearea unui nou centru de greutate a rețelei urbane moldovenești și în special a comerțului de tranzit, după pierderea în 1484 a cetăților din sudul Moldovei. Cetatea și ținutul Soroca, a cărei personalitate istorică și geografică apare deja definitiv fixată la sfârșitul secolului XV, ar rezulta din necesitatea organizării: La 1 iunie 1512, domnitorul Bogdan al III-lea adresează regelui polonez o scrisoare, în care roagă să i se
Cetatea Soroca () [Corola-website/Science/297707_a_299036]
-
configurat variate expresii, turnate în perfecte arhitecturi sonore. Ducând la perfecțiune formele plămădite în secolul al XVII-lea, Bach exprimă în muzica sa cele mai înalte idei și năzuințe umane. S-a născut la 21 martie 1685, la Eisenach, în ținutul Turingiei, unde familia Bach era cunoscută prin numărul mare de muzicieni pe care i-a dat. Arborele genealogic al familiei Bach începe cu Veit Bach (cca 1550-1619), un brutar cu recunoscute aptitudini muzicale. În această familie cultivarea muzicii a devenit
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]