16,963 matches
-
printre istorici potrivit căreia fundamentele marxiste ale disciplinei îi îndreptățesc să revendice pentru istorie statutul de știință exactă. Prestigiul științific pe care îl aveau fizicienii, matematicienii, chimiștii, medicii ș.a., care le dădea și o poziție socială solidă (titluri științifice, poziții academice, formatori de opinie etc.), i-a îndemnat pe istorici să caute un statut similar pentru disciplină și pentru ei înșiși. Acest demers era accentuat mai ales într-un cadru politic super-etatizat, așa cum a fost cazul URSS și al Europei Centrale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dubioase ale instaurării puterii comuniste și pe fondul așa-numitei independențe manifestate de PCR, începând cu sfârșitul anilor ’60, față de URSS; dar această prezență ubicuă a istoriei în discursul puterii a beneficiat de un suport științific transferat din lumea restrânsă academică în arena publică. în lumea academică românească, dogma națiunii și a existenței sale istorice, dublată de ortodoxia marxistă, a fost o metodă prin care cei care au folosit-o au căutat a produce cunoaștere în paradigma marxismului/stalinismului național. Altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pe fondul așa-numitei independențe manifestate de PCR, începând cu sfârșitul anilor ’60, față de URSS; dar această prezență ubicuă a istoriei în discursul puterii a beneficiat de un suport științific transferat din lumea restrânsă academică în arena publică. în lumea academică românească, dogma națiunii și a existenței sale istorice, dublată de ortodoxia marxistă, a fost o metodă prin care cei care au folosit-o au căutat a produce cunoaștere în paradigma marxismului/stalinismului național. Altfel spus, ontologia etnică a devenit metodă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de la care o anchetă poate fi considerată „istorică”, există și accepțiunea comună de „trecut” dată istoriei. într-o tradiție dialectică marxist-hegeliană văzută într-un sens al său „bun”, există o definiție care armonizează sensul „peiorativ” dat istoriei popularizatoare cu cel academic: „in both everyday usage and the language of scholarship, history is commonly used as a synonym for the past, historical studies are usually written in the past tense, they are normally presumed to refer to past events, and there is
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu s-a bucurat de auspicii favorabile și nici nu a fost tolerată în discursul istoriei „științifice”, așa cum a fost, bunăoară, tolerată dezbaterea pe marginea postmodernismului în literatura anilor ’80. Cu toate că aceste concepte și tendințe sunt mai curând familiare lumii academice occidentale în timpul anilor ’80, reflexe ale acestora au lovit și istoria. Nu trebuie să exagerăm când ne imaginăm că hermeneutica și narativismul au încercat să penetreze și lumea istoricilor români; aceștia au rămas profund conservatori în profesiunea lor, și aici
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au fost produse, m-am limitat la a descrie particularitățile acestora în spațiul fost comunist al Europei Centrale și de Est, oprindu-mă în special asupra cazului românesc între 1970 și 1989. Spre deosebire de reflecția asupra naturii istoriei produsă în dezbaterea academică liberă din Occident, în care au fost puse în joc toate teoriile, argumentele și aplicațiile intelectualilor, în spațiul fost comunist regimul politic a avut o influență decisivă în orientarea speculației filozofice, în modelarea conștiinței apartenenței naționale și în formarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de birocrația de partid la trasarea limitelor politice între care discursul despre istorie se putea manifesta independent. Concepte culturale ca protocronismul istoric, deosebit de cel literar, care fie au fost trasate ca sarcini de partid, fie s-au insinuat în cercetarea academică, și cultivarea conformismului în gândire de către aparat au avut ca rezultat fenomenul de suspendare a reflecției și interogației în domeniul istoriei și o lenevire a spiritului istoricului. Daniel NAZARE „Junimea” și Titu Maiorescu în istoriografia română (1946-1989) Literații din București
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din anii 1948-1949. Iată, de exemplu, planul pe 1949, prezentat concomitent cu Hotărârea ședinței plenare a CC al PMR asupra stimulării activității științifice, literare și artistice, devenită Decretul nr. 31/28 ianuarie 1949, prin care se instituiau 15 premii anuale academice în valoare de 200.000 lei fiecare (pentru lucrări din domeniul științelor istorico-filosofice era creat Premiul „Nicolae Bălcescu”) și se promiteau măsuri guvernamentale în vederea îmbunătățirii condițiilor de activitate științifică și a situației materiale a academicienilor și a familiilor lor. Exemplificatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Casa Romena de la Veneția. Din păcate, din 1945 guvernul român nu a mai trimis bursieri din țară în ciuda intervențiilor directorilor școlilor și ale Academiei Române (A. Rădulescu, președinte 1946-1948), la Ministerul Educației Naționale, Ștefan Voitec scriind cu cerneală roșie pe memoriul academic din noiembrie 1946: „Se va comunica Academiei că întrucât Ministerul nu are fonduri din cauza dificultăților financiare ale statului nu vor fi trimiși bursieri în acest an la școala de la Fontenay-aux-Roses. De altfel, hotărârea guvernului - luată pe temei de economii - este
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
utile ca izvoare istorice. în același timp, câteva extrem de sumare mențiuni orientate ideologic au fost publicate în România, unele la fel de scurte, dar neutre, putând fi aflate și în câteva dintre sintezele occidentale despre Mișcarea Legionară. însă abia după 1989 cercetarea academică a devenit posibilă, contribuțiile venind din Canada, Germania și România. Unele impedimente stau în calea investigării academice a subiectului de față. Primul ar fi senzaționalismul, o asemenea abordare fiind încurajată de imposibilitatea cercetării științifice atât de multă vreme, împletirea strânsă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
România, unele la fel de scurte, dar neutre, putând fi aflate și în câteva dintre sintezele occidentale despre Mișcarea Legionară. însă abia după 1989 cercetarea academică a devenit posibilă, contribuțiile venind din Canada, Germania și România. Unele impedimente stau în calea investigării academice a subiectului de față. Primul ar fi senzaționalismul, o asemenea abordare fiind încurajată de imposibilitatea cercetării științifice atât de multă vreme, împletirea strânsă a istoriei politice, militare și a serviciilor secrete. Al doilea inconvenient este legat de petrecerea mai multor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
tip seismografic, alimentate, cu certitudine, și de ticurile diplomatului profesionist. în plus, își asumă fără șovăire expuneri și explicații asupra acelor medieri între instituții și indivizi despre care Karpinski nu se considera suficient de informat să scrie. Lipsit de presiuni academice ori didactice exprese, volumul lui Pierre Buhler este atractiv datorită amestecului de familiar și inedit pe care îl propune. în analiza informațiilor reunite aici, cititorul avizat va găsi, în plus, un prilej de a-și exersa spiritul critic, ceea ce necesită
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Vasile Dennis DELETANT, Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej și statul polițienesc, 1948-1965, traducere de Lucian Leuștean, cu o prefață a autorului pentru ediția în limba română, Editura Polirom, Iași, 2001, 272 p. Istoricul Dennis Deletant este unul dintre puțin numeroșii academici din Marea Britanie care au ca obiect de studiu istoria României, în special cea recentă. Cunoscut în lumea profesioniștilor prin seriozitate și comprehensiune, domnia sa a produs mai multe lucrări care abordează istoria românească a secolului XX, îndeosebi problematica regimului comunist. Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
note, pentru informațiile și documentele furnizate, ca și pentru precizările oferite. Nu-și arogă merite pentru ceea ce nu a făcut; e un exemplu și pentru istoricii români, pentru modul în care trebuie procedat. Din nefericire, mulți, prea mulți dintre mediatizații academici de la noi nu dovedesc aceeași deontologie (o noțiune necunoscută?). Credem că o sumă de observații punctuale pe marginea lucrării nu pot decât să fie utile atât autorului, cât și cititorilor. Deletant afirmă în introducere că Silviu Brucan ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
s: Architecture and Modernism”. Expozițiile au avut succes și și-au atins scopul. Confrații străini și-au manifestat interesul și s-au arătat apologetici cu privire la ignoranța lor aproape totală în ceea ce privește subiectul. Ca urmare, arhitecților români li se deschid porțile revistelor academice internaționale și începe publicarea de articole pe marginea subiectului. Proiectul elitei arhitecturale românești (bucureștene) de a face cunoscută peste hotare mișcarea modernistă românească are, pe lângă o valoare academică, interesante implicații politice și culturale. Exploatând ignoranța audienței străine, arhitecții români prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
totală în ceea ce privește subiectul. Ca urmare, arhitecților români li se deschid porțile revistelor academice internaționale și începe publicarea de articole pe marginea subiectului. Proiectul elitei arhitecturale românești (bucureștene) de a face cunoscută peste hotare mișcarea modernistă românească are, pe lângă o valoare academică, interesante implicații politice și culturale. Exploatând ignoranța audienței străine, arhitecții români prezintă o imagine mitică a unei perioade interbelice epurate de orice notă discordantă. Arhitecții români sunt prezentați ca niște genii pe nedrept ignorate de istoria arhitecturii din „lumea vestică
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acestei tendințe culturale românești este cartea despre care vorbim aici, publicată de MIT în 1999. Cu ilustrații excepționale, unele publicate pentru prima oară și având la bază o cercetare de arhivă solidă, cartea este un eveniment editorial important pentru lumea academică internațională interesată de zona culturală românească. Este prima apariție de acest gen, publicată de o editură prestigioasă și în condiții grafice deosebite. în acest sens, publicația marchează o nouă etapă pentru cercetarea românească originală în domeniul studiilor urbane și artelor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
va face loc probabil unei analize mai critice și mai obiective. Până atunci, trebuie avut în vedere că publicația de la MIT despre modernismul românesc este o combinație între un pasional manifest contemporan și un studiu detașat, după cum cere rigida regulă academică. Această notă de avertizare nu este menită a știrbi din bucuria unei noi și importante publicații despre București, ci a fixa evenimentul publicistic într-un context specific, nu lipsit de valoare și importanță. După cum spune într-o recenzie Șerban Cantacuzino
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
recente. Cel de al doilea este nivelul diagnozei întocmite pentru criza disciplinei istoriei în România și al identificării simptomelor acestei crize. Ultimul nivel este acela al căutării unor soluții pentru această criză și pentru relansarea disciplinei nu numai pe plan academic, dar și social. Structura tematică respectivă corespunde doar formal celor trei părți ale cărții, aceste teme putând fi regăsite de-a lungul întregului eseu. Eseul lui Bogdan Murgescu are o calitate semnificativă. El nu este numai un gen de autoreflecție
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
instituționale sunt multiple. în primul rând, este vorba despre „absența unei viziuni clare și a unui consens social asupra rosturilor istoricilor în societate, asupra debușeelor profesionale și a tipului de pregătire de care trebuie să beneficieze aceștia” (p. 68). Recunoașterea academică ține mai mult de „exacerbarea încrengăturilor bazate pe relații personale” decât pe „judecata de valoare bazată pe producții academice” (p. 51) și mulți istorici se „plafonează” deoarece „multe posturi, de fapt cea mai mare parte a acestora, sunt deținute pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
rosturilor istoricilor în societate, asupra debușeelor profesionale și a tipului de pregătire de care trebuie să beneficieze aceștia” (p. 68). Recunoașterea academică ține mai mult de „exacerbarea încrengăturilor bazate pe relații personale” decât pe „judecata de valoare bazată pe producții academice” (p. 51) și mulți istorici se „plafonează” deoarece „multe posturi, de fapt cea mai mare parte a acestora, sunt deținute pe termen nelimitat”, astfel că „motivația obiectivă pentru permanenta actualizare a pregătirii este destul de slabă” (p. 98). Nu în ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
oferă informații valoroase despre corupția din România. 72 The Romanian Journal of Society and Politics, vol. 2 (2002), nr. 1, are o ediție specială care se ocupă de „Corupție și dezvoltare” `n România. 73 Vezi www.weforum.org 74 Societatea Academică din România ocupă un loc de frunte `n realizarea unor astfel de lucrări. 75 Nathan Rosenberg și L.E. Birzell Jr., How the West Grew Rich: The Economic Transformation of the Industrial World, Basic Books, New York, 1986. 76 Ibidem, p. ix
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
XXIX, 1992, Editura Academiei Române, Iași, pp. 385-394. Deși lucrarea a apărut abia `n 1992, conferința s-a desfășurat `n 1988. Alexandru Boboc, op.cit., pp. 9-10. Cătălina Mihalache, „Memorie și narațiune `n discursul didactic al anilor ’90”, `n Xenopoliana. Buletinul Fundației Academice „A.D. Xenopol”, X, 1-4, Iași, 2002, pp. 136-139. G. Panu, Amintiri de la „Junimea” din Iași, vol. II, Editura Minerva, București, 1971, p. 249. Iacob Negruzzi, Amintiri din „Junimea”, vol. II, Editura Minerva, București, 1970, p. 204. Apud I. Bulei, Sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
London, 1972, p. 3. Dorin Dobrincu preferă utilizarea termenului de exil pentru că acesta „cuprinde cel mai bine referirile la românii desțărați după 1945”. Vezi Dorin Dobrincu, „Note pentru o istorie a exilului politic românesc. Primul deceniu postbelic”, Xenopoliana. Buletinul Fundației Academice A.D. Xenopol din Iași, VII, nr. 1-2, 1999, p. 135. Mihai Pelin, Opisul emigrației politice. Destine `n 1222 de fișe alcătuite pe baza dosarelor din arhivele Securității, Editura Compania, București, 2002, p. 9. Gheorghe Glodeanu, Incursiuni `n literatura diasporei și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fine, filosofia franceză a limbii, structuralismul francez, semiologia structuralistă. Desigur, formele în circulație ale filosofiei nu se reduc la acestea în cuprinsul lumii noastre. Dar celelalte forme au încetat practic să fie vii și nu sunt decât supraviețuiri erudite sau academic universitare a ceea ce era altădată filosofia. Intre aceste trei tendințe vii ale filosofiei occidentale, filosofia analitică este de fapt cea mai apropiată de formula anterioară a ei, de tematizarea cunoașterii. Cealaltă denumire a ei, de filosofie anglo-saxonă, își datorează numele
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]