65,754 matches
-
de stres posttraumatic. Cei din mass-media consideră că opinia publică e interesată numai de articole senzaționale. Totuși, eu am introdus în carte toate interviurile acordate de cei care au fost la locul atacului (bineînțeles, cu permisiunea lor), indiferent de gravitatea afecțiunilor ulterioare. Desigur, cei cu afecțiuni mai ușoare și-au reluat mai repede viața de zi cu zi. Au și ei poveștile lor. Temerile și pățaniile lor. Fără îndoială, ziua de 20 martie a fost pentru toți oamenii implicați o experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mass-media consideră că opinia publică e interesată numai de articole senzaționale. Totuși, eu am introdus în carte toate interviurile acordate de cei care au fost la locul atacului (bineînțeles, cu permisiunea lor), indiferent de gravitatea afecțiunilor ulterioare. Desigur, cei cu afecțiuni mai ușoare și-au reluat mai repede viața de zi cu zi. Au și ei poveștile lor. Temerile și pățaniile lor. Fără îndoială, ziua de 20 martie a fost pentru toți oamenii implicați o experiență care-i va urmări toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
au murit încercând să scape de pungi. Metroul cu numărul A725K a fost oprit la stația Kokkai-gijidōmae, a fost evacuat și vagoanele au fost curățate. Din cauza lui Hayashi Ikuo au murit 2 oameni și alte 231 de persoane au suferit afecțiuni grave. Absolut nimeni nu se comporta cu calm Izumi Kiyoka (26 de ani) Doamna Izumi s-a născut în Kanazawa și lucrează la departamentul de PR al unei companii străine de linii aeriene. După ce a absolvit facultatea, a lucrat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acuza dureri de ochi, era încă în școala generală. Nu știam ce se întâmpla, dar am hotărât să dau la gunoi costumul și tot ce purtasem, inclusiv pantofii. La urma urmei, oamenii au murit sau au suferit o serie de afecțiuni grave, e normal să fie furioși pe criminali. Însă eu văd lucrurile un pic diferit față de victimele din același metrou cu mine. Sunt supărat, însă în cazul meu nu au existat complicații; deci este o supărare obiectivă, nimic personal. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
păstrate în aceeași formă. Pentru că nu este o amintire obișnuită. Ca și cum niște corpuri străine ar fi intrat în propriul trup. Asta ar fi explicația. Nu este doar un vis urât, mai degrabă ar trebui să o numești „violarea memoriei“. Gradul afecțiunilor fizice nu are legătură cu sindromul stresului post traumatic. Cu alte cuvinte, este o problemă care ține de traumele psihice. De exemplu, persoanele care încă se mai țineau pe picioare i-au ajutat din răsputeri pe cei căzuți la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
supărat soția mea (râde). Am stat în spital șase zile. M-am internat luni și sâmbătă am plecat. Cât am fost în spital, nu pot spune că m-a durut ceva. Cu toate că mă aflam chiar lângă punga cu gaz sarin, afecțiunile mele au fost incredibil de ușoare. Pentru că în metrou aerul circulă din față spre capăt, dacă aș fi stat mai în spate, chiar și pentru câteva stații, cred că nu aș fi rezistat. Am avut zile. Nu mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
altor gaze toxice, în afară de sarin și de organofosfați? Apare și în cazul altor intoxicări. Însă, în cazul fosfaților, situațiile sunt cele mai frecvente. Nivelul scăzut al colinesterazei nu e evident decât în cazul intoxicării cu un pesticid sau al unei afecțiuni grave a ficatului. Nu e o situație obișnuită. Faxurile primite indicau că un pacient cu un nivel sub sau de două sute al colinesterazei trebuia spitalizat imediat. De obicei, aceștia își reveneau complet în câteva zile și puteam să-i externăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de gradul al doilea. Nici noi nu am știut că primul lucru care trebuia făcut era să-i dezbrăcăm pe pacienți. Pur și simplu, nu ne-am gândit. La spitalul nostru au venit douăzeci și șapte de persoane: una cu afecțiuni grave și celelalte cu afecțiuni ușoare. Nu am avut probleme prea mari. LINIA HIBIYA (capăt de linie: NAKA-MEGURO) B711T Echipa formată din Toyoda Tōru și Katsuya Takahashi a răspândit gazul sarin pe linia Hibiya (capetele de linie sunt Naka-meguro și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
noi nu am știut că primul lucru care trebuia făcut era să-i dezbrăcăm pe pacienți. Pur și simplu, nu ne-am gândit. La spitalul nostru au venit douăzeci și șapte de persoane: una cu afecțiuni grave și celelalte cu afecțiuni ușoare. Nu am avut probleme prea mari. LINIA HIBIYA (capăt de linie: NAKA-MEGURO) B711T Echipa formată din Toyoda Tōru și Katsuya Takahashi a răspândit gazul sarin pe linia Hibiya (capetele de linie sunt Naka-meguro și Tōbu-dōbutsu-kōen). Toyoda a acționat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să-mi iau concediu cam o lună. Așa am și făcut. După o lună, simptomele s-au mai atenuat și am putut să mă întorc la muncă. Cei de la firmă fuseseră în impas din cauza lipsei de personal. Nu am nici o afecțiune specială. Memoria? Cu siguranță am început să uit, dar, știți, e vârsta, n-ai ce-i face! Ca de obicei, călătoresc în metrouri superaglomerate până la muncă. De la stația Ushiku la Hiro-o stau tot drumul în picioare, cam două ore și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nakajima în ziua de 20 martie 1995 și cea a domnului Ishino Kōzō (prezentat mai înainte) sunt neobișnuit de asemănătoare. Amândoi au avut același traseu, la stația Kasumigaseki au fost victimele atacului cu gaz sarin și au avut cam aceleași afecțiuni. Există o mică diferență de vârstă, dar amândoi au absolvit Academia Forțelor de Autoapărare Japoneze și lucrează la Forțele Aeriene. Nu a putut deveni pilot de jet, dar și-a înăbușit tristețea și s-a dedicat unei cariere la sol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Parcă îmi aduceam aminte că locuia în orașul Urayasu. Când l-am întrebat ce i se întâmplase, a mormăit: «În metrou...» Deoarece știam că la stația Tsukiji mulți oameni leșinaseră, mi-am dat seama imediat: «Este grav. Nu e o afecțiune ușoară precum anemia», mi-am zis. Trebuia să-l transportăm de urgență la spital. Imediat am format 119 de la un telefon public. Mi-au spus: «Toate ambulanțele sunt pe traseu și nu pot ajunge la dumneavoastră. Vă rog să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
impresia că nu am fost chiar atât de ocupat. În mod normal mă urcam la linia Hibiya în primul sau în al doilea vagon din față. Cum am schimbat metroul la Hatchōbori, am auzit un anunț: «Pentru că există persoane cu afecțiuni grave printre călători, vom oprim metroul la stația următoare, Tsukiji. Ne cerem scuze și vă rugăm să cooperați.» Mă gândeam că poate este vorba despre niște oameni care au amețit. Se întâmplă destul de des astfel de lucruri. Trenul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am început să mă simt din ce în ce mai rău. Când m-am urcat în metroul de la linia Yamanote, mă gândeam: «E de rău. Oare de ce mă simt în halul ăsta?» Mi se impregnase mirosul în haine. Cred că de aici a pornit afecțiunea. Oricum, trebuia să merg până la Shibuya. M-am gândit că, dacă ajungeam până la autogara din Shibuya, cu siguranță găseam vreun coleg de la noi de la firmă. Erau destui angajați care mergeau cu autobuzul de la Shibuya. Totuși, dacă aș fi leșinat acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
60-70. Nivelul normal trebuia să fie de 140. Mi-au pus perfuzii. Nu, nu mi-au făcut injecții. Cică nu aveau medicamente. Am stat în spital trei zile într-un salon de patru locuri, unde se aflau numai persoane cu afecțiuni grave. În afară de mine mai era o victimă a sarinului, ceilalți pacienți aveau alte probleme de sănătate. Am luat legătura cu soția și am rugat-o să vină. Cu toate că mi s-a spus că era vorba de sarin, nu știam prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
externare, nivelul colinesterazei a crescut la 120-130. Cred că pupilele erau un pic mai mici ca ale unui om normal. Vedeam un pic întunecat, dar mă obișnuisem. Nu știam când e lumină sau beznă. Nu am avut dureri sau alte afecțiuni. Doar că, dacă mergeam mai mult, parcă respiram mai greu ca înainte. Mi-am luat liber de la serviciu toată săptămâna. M-am dus de lunea următoare. Pupilele erau puțin contractate, dar asta nu-mi afecta munca. Acum nu am nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o să observați că sunt foarte multe teste inutile făcute pe animale. În multe locuri sunt sacrificate animalele fără nici un rost și se fac experimente pe ele. De exemplu, puilor de maimuță le sunt cusute pleoapele, pentru a vedea cum cerșesc afecțiune părinților. Cum se comportă șoarecii cu boli mintale. O firmă de cosmetice injectează șampon în ochii iepurilor. E tragic să vezi astfel de fotografii. De Ziua Pământului am împărțit fluturași. De-abia după atac am început să simt cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
persoane din cauza sarinului, nici Poliția, nici spitalele nu și-au învățat lecția. Deja se cunoștea legătura dintre Aum și sarin. Dacă ar fi fost atenți la aceste date, poate atacul nu ar fi avut loc, iar eu aș fi avut afecțiuni mai ușoare. La spital am zărit mai multe din persoanele care m-au ajutat să-i salvăm pe ceilalți din stația Kodemmachō. Unele dintre ele erau țintuite la pat. Toate au inhalat gazul în timp ce au ajutat victimele și li s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
înnăscută. Se autodefinește ca fiind: „O persoană optimistă. Nu mă gândesc la aspectele negative.“ A stat singur lângă omul căzut în stația Kodemmachō până la sfârșit. Cordialitate. Bunătate. De data asta calitățile lui i-au făcut un deserviciu, deoarece a avut afecțiuni grave. Timp de o lună s-a luptat cu simptomele. Nu a putut să doarmă deloc nici noaptea, nici la prânz. Pe deasupra, mai era și suspectat că ar fi criminalul. Numele lui a apărut în ziar. Probleme peste probleme. „Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a sorbit iar din sticlă și a pus-o la loc. M-am gândit că o fi având probleme cu rinichii, sau o fi făcând tratament cu apă, că citisem pe undeva că ar fi dat rezultate spectaculoase în unele afecțiuni. Se părea că și asupra doamnei avea un efect favorabil, deoarece după vreo câteva reprize de înghițituri, avea o față vizibil mai veselă iar tenul parcă i se înviora din ce în ce mai mult și parcă devenise și mai comunicativă, mai ales că
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
O moarte care nu dovedește nimic. Mai mult chiar: Sandu, intelectualul inchizitor din ultimul roman al dlui Anton Holban nu este altul decât Mirel, adolescentul, răutăcios, șicanator, dotat cu bogat spirit de observație, avid de lectură și peregrinări, nestatornic în afecțiunile lui și de o cruzime, de atâtea ori, monstruoasă. Mirel este un mic monstru și tot monstru este și Sandu, numai că de la o vârstă la alta dl Anton Holban a adaos eroului său, unul și de o ființă cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Nietzsche nu pune în discuție caracterul rațional al gândirii, ci altceva, faptul că un model de raționalitate este asumat în chip fanatic, exclusiv. În fața sa, orice altceva apare suspect, înainte de toate faptul de viață. Ajunge să sufere de o gravă afecțiune („Lumina de zi cea mai crudă, raționalitatea cu orice preț, viața la modul lucid, rece, prevăzător, conștient, fără instinct, împotrivindu-se instinctelor, toate acestea la rândul LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 85 77. lor nu erau decât o boală, o altă boală
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Nietzsche nu pune în discuție caracterul rațional al gândirii, ci altceva, faptul că un model de raționalitate este asumat în chip fanatic, exclusiv. În fața sa, orice altceva apare suspect, înainte de toate faptul de viață. Ajunge să sufere de o gravă afecțiune („Lumina de zi cea mai crudă, raționalitatea cu orice preț, viața la modul lucid, rece, prevăzător, conștient, fără instinct, împotrivinduse instinctelor, toate acestea la rândul LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 85 77. lor nu erau decât o boală, o altă boală [...]“, scrie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ci în soție, în copii, în cămin. Am mers chiar mai departe: i-am despărțit; am numit femeia și copiii valori mai mici, dar mai ieftine, de producție - unități singuratice, elemente egal de independente unele față de altele, fără legături, fără afecțiuni, fără viață în comun - și am dizolvat de fapt familia..." Într-o revoluție, ca în orice organism, totul se ține, totul se leagă. Salazar își dădea prea bine seama că nu poate dobândi excedente bugetare dacă nu organizează viața economică
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
du-te! Fugi! Tânărul șovăi o clipă: — Prefectule... eu... înțelegând că acel tânăr curajos era îndurerat fiindcă trebuia să se despartă de el și că îi era teamă că nu-l va mai revedea niciodată, îl bătu pe umăr cu afecțiune: — Adio, Vitalius, mult noroc! — Și ție, Prefectule! Acestea fiind spuse, soldatul întoarse spatele și dispăru printre copaci, căutându-și calul. Pe drum, se apropie de un combatant ilir postat între arbuști și se aplecă să-i spună câteva cuvinte, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]