11,250 matches
-
folosește în medicină (apiterapie sau apitoxoterapie) ca tratament complementar sau alternativ în durerile reumatice sau altor afecțiuni articulare datorită efectului antiinfecțios al peptinei 401 ce intră în compoziția sa și al melitinei care acționează asupra sistemului imunitar corectând atacuri ale anticorpilor asupra articulației și mielinei. După ce ajunge în organism, veninul de albine stimulează hipofiza să secrete ACTH, care la rândul lui stimulează cortexul glandelor suprarenale să secrete cortizol. Prin urmare, veninul de albine stimulează secreția internă de cortizol. De asemenea, veninul
Apitoxină () [Corola-website/Science/321414_a_322743]
-
sau imunodifuzia simplă bidimensionala a fost imaginata de Mancini, Carbonara și Heremans în 1965. Metodă constă în difuzia radiala pasivă a unui reactant în faza lichidă (antigenele de ser) într-un gel de agaroză în care este înglobat celălalt reactant (anticorpii specifici) cu formarea unei zone (halou) de precipitare. Dimensiunea haloului este direct proporțională cu concentrația antigenului ce difuzează și invers proporțională cu concentrația anticorpilor și înălțimea stratului de gel în care sunt înglobați. Diametrele se măsoară la 48 și 72
Imunodifuzia radială simplă Mancini () [Corola-website/Science/316857_a_318186]
-
faza lichidă (antigenele de ser) într-un gel de agaroză în care este înglobat celălalt reactant (anticorpii specifici) cu formarea unei zone (halou) de precipitare. Dimensiunea haloului este direct proporțională cu concentrația antigenului ce difuzează și invers proporțională cu concentrația anticorpilor și înălțimea stratului de gel în care sunt înglobați. Diametrele se măsoară la 48 și 72 de ore după începerea difuziei. Rezultatele obținute se compară cu cele dintr-o curbă standard. Existența unei proporționalități directe între concentrația antigenului și diametrul
Imunodifuzia radială simplă Mancini () [Corola-website/Science/316857_a_318186]
-
Editură Infotronic Spinrad, N. - „"Copiii din Hamelin"” - Editură Nemira Spinrad, N. - „"Deus ex"” - Editură Nemira Tolkien, J.R.R. - „"Povestea unui Hobbit"” - Editură Elit Van Vogt, A.E. - „"Bestia"” - Editură Nemira Van Vogt, A.E. - „"Întuneric pe Diamondia"” - Editură Vremea Anderson, K.J. - „"Anticorpii - X-Files"” - Editură RAO Anderson, P. - „"Avatarul"” - Editură RAO Archer, J. - „"A unsprezecea porunca"” - Editură Vivaldi Asimov, I. - „"Calea marțiană"” - Editură Teora Asimov, I. - „""” - Editură Teora Asimov, I. - „"Întemeietorii"” - Editură Teora Asimov, I. - „"Perioada Campbell"” - Editură Teora Asimov, I. - „"Rătăcitor în
Lista cărților științifico-fantastice publicate în România după 1989 () [Corola-website/Science/327439_a_328768]
-
mecanisme, astfel ar fi stimulată microcirculatia arterială și venoasa, care transportă mai multe leucocite și macrofage în țesutul afectat de radiația laser. Mai mult decât atât, ar fi stimulată fagocitoza leucocitelor și macrofagelor. În afară de asta ar fi stimulată dezvoltarea de anticorpi. iar prin eliberarea redusă de granulații citoplasmatice din celulele mast se diminuează tendința de inflamare. Pe lângă aceste mecanisme de efect principale, ar mai există un rând de alte efecte de care se pretinde că ar fi dovedite. Astfel ar fi
Terapie cu laser rece () [Corola-website/Science/326981_a_328310]
-
rapid împotriva celulelor infectate viral și a celor tumorale, acționând la aproximativ 3 zile de la infectare. Celulele NK, spre deosebire de celelalte celule ale sistemului imun care necesită recunoașterea MHC, au capacitatea de a recunoaște celule anormale mult mai rapid, în absența anticorpilor și a MHC. Acestea au fost numite "natural killers" fiindcă nu au nevoie de o activare prealabilă pentru a elimina celulele care și-au pierdut calitatea de "self". Celulele NK constituie al treilea tip de celule diferențiate din limfoblasti, alături de
Celulă Natural Killer () [Corola-website/Science/326861_a_328190]
-
ului ajuta sau completează capacitatea anticorpilor și a celulelor fagocitare de a elimina agenții patogeni din organism. Acesta este parte a sistemul imun înnăscut, care nu este adaptabil și care nu se schimbă pe parcursul vieții. poate însă fi recrutat de către sistemul imunitar adaptativ. Sistemul complement reprezintă
Sistemul complement () [Corola-website/Science/326858_a_328187]
-
calea alternă a complementului, și calea lectinei. Cale alternativă este activată continuu, în urmei hidrolizei spontane a proteinei C3 ca urmare a ruperii legăturii tioesterice (C3 este ușor instabilă în mediu apos). Calea alternativă poate fi activată și în absență anticorpilor, spre deosebire de alte căi. C3b, proteină generată din hidroliza C3 de către complexul enzimatic C3-convertaza în faza lichidă, este rapid inactivat de factorii H și I. Însă atunci când gruparea tioester internă a C3 reacționează cu o grupare hidroxil sau amino a unei
Sistemul complement () [Corola-website/Science/326858_a_328187]
-
proteinele ancorate la GPI, cum ar fi DAF. Calea lectinelor este similară caii clasice, dar este activată de MBL, si nu de C1q. Lectinele sunt proteine capabile de a se lega la resturi glucidice. Calea lectinelor nu necesită mereu prezentă anticorpilor. Această cale este activată prin legarea MBL la reziduurile de manoza de pe suprafață patogenului, care activează serin-proteazele asociate cu MBL, MASP-1 și MASP-2 (similare cu C1r și respectiv C1s), care pot cliva apoi C4 în C4a și C4b, si C2
Sistemul complement () [Corola-website/Science/326858_a_328187]
-
Toate trei sunt foarte virulenți și produc aceleași simptome. PV1 este forma cea mai întâlnită, și cel mai asociată cu paralizia. Persoanele care sunt expuse la virus, fie prin infecție de imunizare cu vaccin polio, dezvoltă imunitate. La persoanele imune, anticorpii IgA împotriva poliovirusului sunt prezente în amigdale și în tractul gastro-intestinal, și sunt capabili de a bloca replicarea virusului; anticorpii IgG și IgM împotriva poliovirusului pote preveni răspândirea virusului la neuronii motori al sistemului nervos central. Infecția sau vaccinarea cu
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
paralizia. Persoanele care sunt expuse la virus, fie prin infecție de imunizare cu vaccin polio, dezvoltă imunitate. La persoanele imune, anticorpii IgA împotriva poliovirusului sunt prezente în amigdale și în tractul gastro-intestinal, și sunt capabili de a bloca replicarea virusului; anticorpii IgG și IgM împotriva poliovirusului pote preveni răspândirea virusului la neuronii motori al sistemului nervos central. Infecția sau vaccinarea cu unul din serotipurile poliovirusului nu oferă imunitate împotriva altor serotipuri, și imunitate deplină necesită expunere la fiecare serotip. O afectiune
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
imediată după debutul de paraliziei, leziunile mușchilor scheletici ca urmare a injecție vaccinului sau agenților terapeutici. și sarcină. Deși virusul în timpul sarcinii poate traversa placenta, fătul nu pare a fi afectat nici de infecția maternă și nici de vaccinarea antipoliomielitică. Anticorpii materni trec, de asemenea, prin placentă, oferind imunitate pasivă, care protejează copilul de infecție de poliomelită în primele luni de viață. Ca o măsură de precauție împotriva infecțiilor, piscinele publice au fost adesea închise în zonele afectate în timpul epidemiilor de
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
la ficat. Tratamentul pentru insuficiență hepatică acută, dacă se întâmplă, consistă în transplant de ficat. Perioada de incubare a virusului este între 2 și 6 săptămâni. Diagnosticul bolii se face după încheierea perioadei de incubare, prin detectarea în sânge a anticorpilor IgM specifici virusului hepatitei A (prezenți în sânge doar în perioada acută a bolii), prin metoda ELISA. Titrul anticorpilor IgM anti-VHA începe să crească în săptămâna a treia și a patra, ating maximul în săptămâna a șasea, după care încep
Hepatită A () [Corola-website/Science/324707_a_326036]
-
virusului este între 2 și 6 săptămâni. Diagnosticul bolii se face după încheierea perioadei de incubare, prin detectarea în sânge a anticorpilor IgM specifici virusului hepatitei A (prezenți în sânge doar în perioada acută a bolii), prin metoda ELISA. Titrul anticorpilor IgM anti-VHA începe să crească în săptămâna a treia și a patra, ating maximul în săptămâna a șasea, după care încep să scadă treptat. Titrul anticorpilor IgG anti-VHA începe să crească la 5-6 săptămâni după infecție, menținându-se la o
Hepatită A () [Corola-website/Science/324707_a_326036]
-
A (prezenți în sânge doar în perioada acută a bolii), prin metoda ELISA. Titrul anticorpilor IgM anti-VHA începe să crească în săptămâna a treia și a patra, ating maximul în săptămâna a șasea, după care încep să scadă treptat. Titrul anticorpilor IgG anti-VHA începe să crească la 5-6 săptămâni după infecție, menținându-se la o concentrație ridicată mulți ani și asigurând organismului protecția împotriva unei eventuale reinfectări cu virusul hepatitei A. Anticorpii IgG anti-VHA mai sunt prezenți și în serul celor
Hepatită A () [Corola-website/Science/324707_a_326036]
-
a șasea, după care încep să scadă treptat. Titrul anticorpilor IgG anti-VHA începe să crească la 5-6 săptămâni după infecție, menținându-se la o concentrație ridicată mulți ani și asigurând organismului protecția împotriva unei eventuale reinfectări cu virusul hepatitei A. Anticorpii IgG anti-VHA mai sunt prezenți și în serul celor care au fost imunizați prin vaccinare împotriva hepatitei A. În jur de 1,5 milioane de cazuri simptomatice se întâmplă la nivem global în fiecare an cu probabil zeci e milioane
Hepatită A () [Corola-website/Science/324707_a_326036]
-
PA este eliberat treptat prin ruperea legăturii chimice în urmă reacțiilor de hidroliza sau a reacțiilor enzimatice. Un avantaj semnificativ pentru sistemele chimice este acela că 70-90% din masa preparatului îl reprezintă PA. La lanțul polimeric se poate atașa un anticorp care se distribuie la un anumit organ obținându-se astfel un preparat țintă. O cerință importantă pentru sistemele chimice este necesitatea că polimerii utilizați să fie biocompatibili în organism și biodegradabili în mediul unde sunt utilizați. În ceea ce privește mecanismele de eliberare
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
antrenează o reacție de sensibilizare antigenică specifică, bazată pe formarea unui complex celular pentru prezentarea antigenului: celula prezentatoare de antigen - limfocitul B - limfocitul T CD4 (limfocitul T helper). Aceasta induce un răspuns imunologic celular și / sau umoral în funcție de citokinele produse. Anticorpii specifici produși sunt imunoglobuline IgG, mai ales subclasele IgG1 și IgG4, și IgE. Se remarcă, de asemenea, producția de citokine, din care interleukina 10 și factorul de necroză tumorală α (TNF-α). La nivelul mucoasei colonului, reacțiile celulare de hipersensibilitate imediată
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
de celule. Un alt test (detectarea acidului nucleic) detectează prezența acidului nucleic al virusului, folosind metoda numită reacția de polimerizare în lanț (PCR). Cel de-al treilea test (detectarea antigenilor) evidențiază antigenii specifici virusului denga. Un alt test determină prezența anticorpilor în sânge, pe care organismul îi produce pentru a lupta împotriva virusului denga. Testul de izolare a virusului și cel de detectare a acidului nucleic sunt mai eficiente decât testul de detectare a antigenilor. Însă aceste teste sunt mai costisitoare
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
disponibile în multe din regiunile de răspândire a bolii. În fazele incipiente ale bolii denga, toate aceste teste pot da rezultate negative (ceea ce înseamnă că testele nu indică faptul că persoana infectată suferă de denga). Cu excepția testelor de detectare a anticorpilor, aceste teste de laborator ajută la diagnosticarea febrei denga doar la începutul fazei acute a bolii. Însă testele de detectare a anticorpilor pot confirma faptul că o persoană suferă de denga către sfârșitul fazei de infectare. Organismul produce anticorpii specifici
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
ceea ce înseamnă că testele nu indică faptul că persoana infectată suferă de denga). Cu excepția testelor de detectare a anticorpilor, aceste teste de laborator ajută la diagnosticarea febrei denga doar la începutul fazei acute a bolii. Însă testele de detectare a anticorpilor pot confirma faptul că o persoană suferă de denga către sfârșitul fazei de infectare. Organismul produce anticorpii specifici virusului denga după 5-7 zile. Nu există vaccinuri aprobate care să prevină infectarea cu virusul denga. Drept măsură de profilaxie, OMS propune
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
a anticorpilor, aceste teste de laborator ajută la diagnosticarea febrei denga doar la începutul fazei acute a bolii. Însă testele de detectare a anticorpilor pot confirma faptul că o persoană suferă de denga către sfârșitul fazei de infectare. Organismul produce anticorpii specifici virusului denga după 5-7 zile. Nu există vaccinuri aprobate care să prevină infectarea cu virusul denga. Drept măsură de profilaxie, OMS propune combaterea țânțarilor și protejarea oamenilor de înțepăturile țânțarilor. Organizația Mondială a Sănătății recomandă un program de control
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
continuă eforturile de creare a unui vaccin pentru protejarea oamenilor de toate cele patru tipuri de denga. Unii cercetători și-au exprimat îngrijorări legate de faptul că vaccinul ar putea spori riscul de îmbolnăvire acută prin stimularea infecției sub acțiunea anticorpilor (ADE). Cel mai bun vaccin va fi cel ce are câteva calități diferite. În primul rând, acesta va fi sigur. În al doilea rând, acesta va funcționa după una sau două injecții (doze administrate). În al treilea rând, acesta va
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
mare de transmitere. Nu există dovezi privind transmiterea HCV prin alăptare; totuși, mama infectată ar trebui să evite alăptarea la sân dacă mameloanele sunt fisurate și sângerează, sau dacă încărcătura virală este ridicată. Testele de diagnosticare a hepatitei C includ: anticorpi anti-HCV, ELISA, tehnica Western blot și ARN VCH cantitativ. Reacția de polimerizare în lanț poate detecta ARNul VHC la una sau două săptămâni după infecție în timp ce testele care depistează anticorpii pot detecta doar mai târziu infecția, pentru că formarea acestora durează
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
virală este ridicată. Testele de diagnosticare a hepatitei C includ: anticorpi anti-HCV, ELISA, tehnica Western blot și ARN VCH cantitativ. Reacția de polimerizare în lanț poate detecta ARNul VHC la una sau două săptămâni după infecție în timp ce testele care depistează anticorpii pot detecta doar mai târziu infecția, pentru că formarea acestora durează mult mai mult. Hepatita C cronică este o infecție cu virusul hepatitei C care persistă mai mult de șase luni pe baza prezenței ARN-ului acestuia. Dat fiind faptul că
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]