13,806 matches
-
preludiului, cu aspectul său dublu al țesăturii sonore, desfășoară în cea de-a doua secțiune a sa arabescul unei linii melodice expuse la unison. Pornind de la aceeași concepție a clar-obscurului, Debussy alternează imagini sonore contrastante prin juxtapunerea efectului difuz al armoniilor de început cu limpezimea și transparența scriiturii la unison. Desenul melodic sinuos al arabescului este corespondența sonoră ce proiectează cu sensibilitatea și acuitatea percepției, acea cădere legănată a frunzelor, ale căror oscilații ezitante brăzdează văzduhul cu șovăiala nesupunerii. Statismul imaginii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
la ortografierea pe trei 188 portative, Debussy facilitează distincția și conștientizarea nivelurilor de evoluție ale țesăturii sonore). Atmosfera devine din nou confuză o dată cu măsura 6, în care pedala sunetului la din planul inferior al discursului, suprapusă acordurilor registrului mediu difuzează armonii cu septime și none. Înlănțuirea paralelă a acordurilor de nonă cu sunetele dispuse în răsturnarea a III-a atenuează în mod semnificativ efectul puternic disonant al armoniilor acestora. În consecință, efectul de stridență al secundelor suprapuse din planul superior se
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
pedala sunetului la din planul inferior al discursului, suprapusă acordurilor registrului mediu difuzează armonii cu septime și none. Înlănțuirea paralelă a acordurilor de nonă cu sunetele dispuse în răsturnarea a III-a atenuează în mod semnificativ efectul puternic disonant al armoniilor acestora. În consecință, efectul de stridență al secundelor suprapuse din planul superior se diluează într-o scriitură simetrică, generând în mod paradoxal o tendință de stagnare integrată în avansare. Construcția ritmică apelează la noi modalități de variație prin inversarea formulelor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
domine întreaga atmosferă a acestor pagini. De altfel, ideea contrastului va guverna nu numai structura conceptuală de ansamblu, ci și evoluția fiecărui parametru de limbaj, remarcând opoziții la nivelul dinamicii ( f / p ), tempo ului (strict / rubato), registrelor (acut/grav) sau armoniei (tonal/modal). La nivel interpretativ, tempo-ul ar trebui să se încadreze în limitele indicației metronomice de , respectând astfel mișcarea lentă a habanerei, care, alături de măsura binară ( ) și ritmul specific, reprezintă trăsăturile caracteristice ale acestui dans cubanez (de origine spaniolă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cu figurații de chitară sau melisme sinuoase, care amintesc aceeași origine vocală a flamenco-ului. Motivul ostinato afirmat cu impulsivitatea dezlănțuită a unui temperament vulcanic ne introduce în mijlocul unei atmosfere înfierbântate de pașii energici și apăsați ai dansului de habanera. Armoniile stridente și incitante ale cvintelor perfecte suprapuse la interval de semiton (se remarcă opoziția clape albe/negre), cu accentuări și apogiaturi nervoase, evocă rezonanțele frenetice ale corzilor de chitară, atacate cu impulsul nestăvilit al sângelui ce clocotește de patima dansului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
indicația dinamică p marqué care determină sublinierea cu elocvență a prezenței sale; multitudinea ritmurilor desfășurate, cu preponderență, în valori scurte de durată ( ), dinamizând astfel aspectul discursului sonor; sublinierea expresivității intervalului de cvintă micșorată prin plasarea acesteia, în mod constant, în armonia timpului întâi al măsurilor 32 34; elementul cromatic ce se manifestă ca prezență independentă de o anume structură diatonică, explorând efectul de culoare creat prin suprapunerea acestuia cu rezonanța tonală a pedalei armonice din planul inferior; schimbarea de registru operată
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a evita mixtura sonoră aglomerată. Apelând din nou la modalitatea anticipării secțiunilor sau a delimitării formei macro structurale prin aportul schimbărilor agogice, Debussy menționează încetinirea tempo-ului (En retenant) în ultimele patru măsuri ale acestui episod al stărilor fluctuante. În armonia disonantă a acordului mărit ce își află rezolvarea într-un major cu cvintă coborâtă (un exemplu de acord cu notă cromatică adăugată, adesea întâlnit în limbajul debussyst), secondată din umbră de revenirea pedalei ostinato a sunetului , afirmația vocii mediane va
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
candoare, completând cu fantezie peripețiile personajelor fantastice plăsmuite de imaginația lui J.M.Barrie. Cu siguranță, Debussy va fi inspirat de imaginea acelei zâne a lui Rackham, ce dansează pe firul unei pânze de păianjen, desfășurând un „număr” de echilibristică în armonii de clarinet și violoncel. Interesul lui Debussy manifestat față de literatura poveștilor se înscrie în contextul unui fenomen larg răspândit atât printre copii și adulți, cât și în societatea artiștilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Basmele unor scriitori ca Andersen
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Efectul sonor de ansamblu ce asociază în mod frecvent rezonanțele de și ale celor două planuri, va genera o nuanță armonică apropiată bitonalismului afirmat în introducere. Pedala de rezonanță, care se va schimba o dată cu începutul fiecărei măsuri, evidențiază menținerea aceleiași armonii, contribuind de asemenea la amplificarea semnificativă a nivelului dinamic. Episodul median, de dimensiuni extrem de reduse (șase măsuri), va afirma o nouă idee tematică ce difuzează o atmosferă 216 asemănătoare lirismului întâmpinat mai devreme în secțiunea secundă. De altfel, Debussy va
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
deplin înțeles prin asocierea termenilor tradiționali cu expresii de calitate a mișcării. Ritmul în valori inegale (troheu ) ilustrează reluarea dansului în acompaniamentul mângâietor al planului median. Pedala de rezonanță va însoți traseul ritmic al registrului grav. Configurația texturii sonore desfășoară armoniile complexe ale unor acorduri cu sunete alterate: sol cu 7m, 9m și 11-, Fa, Re (cu scrierea enarmonică a terței) cu 7m și 9m, Si (cu scrierea enarmonică a terței) cu 7m și cvinta coborâtă și cu 7m și treapta
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
imagini conceptuale a preludiului îl reprezintă construcția gradată a planurilor dinamice, privată de acele izbucniri spontane întâlnite anterior în La Puerta del Vino (prezența frecventă a nuanțelor cresc. și decresc. determină aspectul unei evoluții sonore ce avansează prin „curbe”). Abundența armoniilor cu septime, none și undecime (ce se remarcă, de altfel, pe parcursul întregului preludiu) reeditează preferința manifestată față de acestea în Les fées sont d’exquises danseuses, statornicind o afinitate armonică, care argumentează, o dată în plus, înlănțuirea continuă a acestor preludii în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
prima dată intervalul de semiton (). Micro-unitatea g’ continuă mersul cromatic inițiat anterior, evoluând în exclusivitate prin semitonuri descendente. Secvențarea motivului și cromatizarea succesivă conduc la extinderea cadrului tonal inițial (fa major) prin inflexiuni modulatorii succesive () ce desfășoară o înlănțuire de armonii cu septime. Printr o repetiție insistentă a micro-unității anterioare, discursul măsurii 26 (microunitatea h’ ) va realiza o tranziție fluentă spre episodul următor ce debutează cu o linie cromatică sinuoasă, concepută într-un atac molto stacc. Opțiunea de limitare a evoluției
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
lună) Lectura unei Scrisori din India, publicată în decembrie 1912 în paginile ziarului „Le Temps”, pare să fi inspirat sonoritățile unei emoționante reverii ce „rătăcește” departe de scânteia inițierii sale. Léon Vallas afirma că Debussy ar fi fost atras de armonia acestei îmbinări de cuvinte extrase din rândurile articolului ce descriau ceremonia de încoronare a regelui englez George al V-lea, ca împărat al Indiei. În creația debussystă, magica alăturare de cuvinte citată în finalul evocării sonore rămâne doar aparența unei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
elementelor constitutive în registre distincte va fi suplimentată de o distribuire diferențiată a sistemelor cromatic și diatonic, expuse în juxtapunere sau suprapunere. Afirmația motivului introductiv surprinde prin rezonanța stranie a unei parafonii de acorduri cu septime ce alătură sonoritățile unor armonii îndepărtate (si micșorat - cu scrierea enarmonică a cvintei și septimei, si minor, mi major și sol major cu treapta a IV-a urcată). În mod exclusiv, ipostaza stării directe a acordului de si major cu septimă mare dă curs unei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cu scrierea enarmonică a cvintei și septimei, si minor, mi major și sol major cu treapta a IV-a urcată). În mod exclusiv, ipostaza stării directe a acordului de si major cu septimă mare dă curs unei aluzii fugitive la armonia de fa# major (declarată de armură), aspect evidențiat, de altfel, și prin plasarea strategică a terței fa# la# în prim-planul acordului respectiv. Prezența ultimelor două acorduri cu septimă în poziția răsturnării întâi, cu implicita disonanță a secundelor proiectată în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ecoul în această viziune conceptuală încărcată de simboluri ezoterice. Vârful maxim de dinamică ( f, cresc.) al episodului apare amplificat de masivitatea țesăturii acordice expuse într-o opoziție de registre, accelerarea semnificativă a tempo ului (en animant), precum și sonoritatea disonantă a armoniilor cu septime, accentuată la rândul ei de prezența duplicată a acestora. Plasarea ulterioară a formulei ritmice în registrul grav, cu accentuarea timpilor II și V, va potența suplimentar energica dinamizare sonoră a momentului tensional. Afirmația unei versiuni rezumative a temei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
schimbarea de registru. Coda (Plus lent) readuce în prim-plan motivul acordic introductiv, proiectat pentru prima dată în tonalitatea de bază fa# major. Ulterior, ipostaza răsturnării I a articulației motivice apare reeditată într-o parafonie de acorduri perfecte ce înlănțuie armonii de și cu treapta a IV-a urcată. Plasat în registrul acut, sunetul do#, corespondent unei rezonanțe de clopot, va deveni o prezență constantă până la finalul preludiului, fapt ce determină investirea sa cu o funcție evocatoare la nivelul viziunii conceptuale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
dintre regulile fundamentale de pedalizare valabile la nivelul întregii creații pentru pian a lui Claude Debussy. Acceptând ipoteza existenței unui plan narativ prestabilit ce își derulează cursul firesc al fazelor sale tradiționale, prima intervenție cu aspect diatonic desfășurată într-o armonie de (cu septima mică și nona mare inserate ca note de pasaj ale planului superior) poate fi interpretată ca o metaforă sonoră a profilării personajului în prim planul imaginii. Dar, figura de-abia întrevăzută, fantasmă a unei închipuiri de-o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în care vioiciunea afișată nu reușește să camufleze o evidentă nuanță nostalgică. Este glasul „dorinței” ce nu își poate depăși circumstanțele existențiale, este aspirația spre care tindem fără a ne afla fericirea. Cadrul tonal ambiguu cu sonorități stranii difuzate de armonia acordului mărit, atacul non-legato al planului inferior, repetiția ostentativă a sunetului inițial care se retrage apoi într-un mers cromatic descendent, dinamica extrem de redusă (pp) ce implică folosirea surdinei, precum și învăluirea afirmației într-un amplu efect de rezonanță, ca metaforă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
acestei repetiții va propune ca noutate mixarea culorii modale a structurii pentatonice la unison cu rezonanța tonală a acordului de re minor ce o anticipează. Ulterior, această combinație sonoră își va afla o surprinzătoare rezolvare pe o pedală prelungită a armoniei de re major, în care incidența lui cu do# (septima mică și mare) confirmă un nou mijloc de creare a aceleiași intenții de echivoc sonor. Plasat în registrul acut al discursului, cel de-al doilea bocet va desfășura un nou
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
impropriu explorărilor acustice, se dovedește a fi o sursă de un potențial sonor nebănuit. Fapt paradoxal, argumentat prin dimensiunea talentului debussyist, orizonturile posibilităților de avansare își lărgesc în permanență spațiul de acțiune. Astfel, expunerea terțelor într-o rapidă alternanță, rezonând armonii îndepărtate sau tonalități opuse, sonorități de cluster sau doar pedale staționare, implică cu dezinvoltură variate accente ritmice într-o mișcare cvasi-uniformă de . Fapt inedit la nivelul scriiturii de ansamblu a preludiului, natura discursului edifică o imagine compactă a fluxului melodic
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ideologii progresiste, care opera o reorientare semnificativă la nivelul tuturor formelor de reprezentare artistică. Printr-o corespondență estetică cu universul pictural impresionist, atitudinea de eliberare a spiritului uman și promovarea factorului senzorial în fenomenul creativ conduc demersurile debussyiste spre emanciparea armoniei, prin abandonarea sistemului funcțional și lărgirea vocabularului armonic. Tratarea structurilor intervalice și acordice ca entități autonome, ce evită a se supune unei evoluții deductibile, generează la Debussy instaurarea unui nou concept de armonie non funcțională. Investigația muzicii debussyiste în sfera
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
fenomenul creativ conduc demersurile debussyiste spre emanciparea armoniei, prin abandonarea sistemului funcțional și lărgirea vocabularului armonic. Tratarea structurilor intervalice și acordice ca entități autonome, ce evită a se supune unei evoluții deductibile, generează la Debussy instaurarea unui nou concept de armonie non funcțională. Investigația muzicii debussyiste în sfera rezonanțelor timbrale determină conceperea discursului în „blocuri sonore”, cu o rafinată supraetajare melodică, armonică, ritmică, dinamică și timbrală. Receptată din această perspectivă, culoarea sonoră de ansamblu va apărea ca rezultat al unei elaborate
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de artă vorbesc de o artă elenistică pen‑ tru spațiul oriental al Imperiului Roman, și de o artă romană a spațiului occi‑ dental al acestuia, dar per ansamblu, domină însă aceeași viziune: idealul de frumusețe fizică, preocuparea pentru proporție și armonie, grație, preocupare care s‑a accentuat tot mai mult începând cu secolul al II‑lea d.Cr. 1.2. Ce își propune arta creștină? Cu toate impedimentele întâlnite, obiectul artei creștine a constat în dimi‑ nuarea atașamentului exclusiv al omului față de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
unice. Această lege unică de care par să asculte toate creați‑ ile unui popor este ceea ce numim un stil. Acesta e ușor de observat. Principi‑ ile care guvernează ansamblul artei egiptene conferă fiecărei opere un aer de stabilitate și de armonie austeră 3. Stilul egiptean constă într‑o serie întreagă de legi foarte stricte pe care fie‑ care artist le învață din prima tinerețe. Statuile aveau în mod obligatoriu mâi nile așezate pe genunchi, iar bărbații aveau tenul mai închis decât
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]