13,186 matches
-
de ani de cînd Heinrich Mann publica romanul Doctor Unrat. Pînă în 2005 drepturile de autor se află încă în posesia urmașilor familiei Mann, mai exact a lui Frido Mann, cel mai iubit nepot al scriitorului, imortalizat de ilustrul său bunic în romanul Doctor Faustus. Celebra familie Mann a inspirat nenumărate biografii și, recent, chiar o monografie dedicată familie Pringsheim din care provine Katharine (Katia) Mann, soția devotată și mama celor șase copii ai scriitorului. Dar să revenim la cele cinci
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
necontenit, ca dintr-o niagară sulfuroasă. Când nu i se face pe plac, schimbă urgent placa și amenință cu nerușinare așa cum l-a amenințat pe jurnalistul uimit că școala din Bârca e botezată cu numele lui și nu cu al bunicului său, întemeietorul acesteia. Prins cu mâța în sac, poetul stihial s-a pornit pe o diatribă de ți-e mai mare dragul. Că Iliescu, mai degrabă ca să scape de-o altă găleată de zoaie în cap decât cu dragă inimă
Niagara de sulf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13678_a_15003]
-
ce apare la Focșani, redactor-șef - Gheorghe Neagu, redactor-șef adjunct - Gabriel Funica, consilier editorial - Magda Ursache) nr. 19, iulie 2003, ing. Lascăr Zamfirescu fratele Sandei Stolojan și ambii - nepoți ai lui Duliu Zamfirescu, aduce o contribuție inedită la biografia bunicului său (pe care nu a apucat să-l cunoască). Se știe că autorul Vieții la țară își cumpărase pe la 1900 o vie la Faraoanele, moșie la care își invita prieteni (Zoe Cămărășescu, în Amintirile publicate la Ed. Vitruviu, povestește cum
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
bine conservate, ale unui impozant templu budhist din secolul al VIII-lea) din prefectura ( județul) Gunma. Familia Sumiya, însumând circa 18 generații cunoscute, a crescut între vechi, întinse și puternice tradiții rurale din țara lui și între mari intelectuali niponi. Bunicul Tomota ( 1864-1943) a fost și primar. Tenrai ( 1869-1944), frate cu primarul, a fost un mare cărturar, poet, preot creștin și gânditor pacifisto-creștin, militant antirăzboinic. Revista lui de propagare a credinței creștine și a unor convingeri complementare, "Seika", a fost oprimată
Sumiya Haruya - 25 de ani de activitate by George Muntean () [Corola-journal/Journalistic/13698_a_15023]
-
născută din conștientizarea trecerii ireversibile a timpului și a despărțirii definitive de cei care, cîndva, i-au fost poetului companioni de drum în viață. Și aici acționează o lege a dubletelor antinomice, nașterea fiicei scriitorului ( prezența) fiind simultană cu moartea bunicului ( absența): "În ziua cînd s-a născut fetița mea Ana/ a murit bunicul meu Iacob/ întîmplarea/ a recurs la formula mediocră/ a falsei simetrii doar că/ viața și moartea se înghesuiau efectiv în mine/ printre lacrimile plînse în cimitirul cu
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
care, cîndva, i-au fost poetului companioni de drum în viață. Și aici acționează o lege a dubletelor antinomice, nașterea fiicei scriitorului ( prezența) fiind simultană cu moartea bunicului ( absența): "În ziua cînd s-a născut fetița mea Ana/ a murit bunicul meu Iacob/ întîmplarea/ a recurs la formula mediocră/ a falsei simetrii doar că/ viața și moartea se înghesuiau efectiv în mine/ printre lacrimile plînse în cimitirul cu pruni// Între timp viața se reorganizează:/ eu înot improbabil spre insula Anei/ ( formă
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
publicate mai ales în anii din urmă. Ochiul alert la grotescul lumii și dezaprobarea ironică aduc în pagină mici povestiri cu tîlc în poezii centrate pe răsucirea unui paradox. Amintirile conturează o lume în care importante sînt personajele pitorești, ca bunicul (cel care avea o grădină cu morcovi), bătrîna Despa, nebunul Virgil, Aza ș.a. Și în care se urmărește o idee generală sau o concluzie paradoxală: replica moromețiană a bunicului, cea care dovedește astfel că "el nu spunea/ decît lucruri subțiri
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]
-
Amintirile conturează o lume în care importante sînt personajele pitorești, ca bunicul (cel care avea o grădină cu morcovi), bătrîna Despa, nebunul Virgil, Aza ș.a. Și în care se urmărește o idee generală sau o concluzie paradoxală: replica moromețiană a bunicului, cea care dovedește astfel că "el nu spunea/ decît lucruri subțiri"; privațiunile aduse de foametea din 1946 "cînd cine nu fugea de-acasă/ uita ce-nseamnă sîrgul gurii"; dușmănia dintre Brăila și Galațiul natal oglindită în situația vînzătorului de semințe
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]
-
insignifianța evenimentului care o declanșează. Lumea de la Dunăre, undeva între spațiul rural și cel urban, se arată prin cîteva locuri privilegiate: ceainăria de pe strada Frumoasă colț cu strada Tecuci, un colț de stradă pe lîngă farmacia Troia, malul fluviului, grădina bunicului și nucul ș.a. În amintiri de multe ori autorul caută motive de mîndrie și singularizare orgolioasă: "cînd ești de la Dunăre/ nu prea stai la coadă la bătaie/ dar nici nu o cauți cu lumînarea". Această atitudine delimitează două zone distincte
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]
-
totală și umană. Evident, umană este inteligența, dar și prostia. Prostia este un fenomen care trebuie înțeles. Trebuie să-i găsești mecanismul. Să nu confuzi prostia cu simpla grabă mentală care nu este recomandabilă, dar care poate fi o scuză. - Bunicul dumneavoastră din partea tatălui a fost directorul ziarului „Timpul” în perioada în care acolo lucra și Eminescu... - A fost director la „Timpul” în tinerețe. El era conservator din aripa „Nababului” Cantacuzino. Era unul dintre tinerii pe care „Nababul” îi sprijinea și
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
director la „Timpul” în tinerețe. El era conservator din aripa „Nababului” Cantacuzino. Era unul dintre tinerii pe care „Nababul” îi sprijinea și obișnuia să conteze pe ei. În perioada în care Eminescu era spiritus rector la „Timpul”, directorul ziarului, adică bunicul meu, era un om de-al „Nababului” deci nu foarte mare pro-junimist. Nu era antijunimist pentru că era deștept, dar era, totuși, fidel Nababului. Era însă amic cu Eminescu. Eminescu a fost de multe ori la noi în casă, la niște
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
dar era, totuși, fidel Nababului. Era însă amic cu Eminescu. Eminescu a fost de multe ori la noi în casă, la niște petreceri amicale și erau prieteni foarte buni. Nu atît de buni încît să se fi înregistrat mențiuni literare. Bunicul meu era acolo un fel de politruc al „Nababului”, însă nu foarte clar și exclusiv pentru că întotdeauna între oamenii inteligenți există un limbaj comun. - Dar în familie nu ați găsit urme de-ale lui, jurnale, memorii... - Din păcate nu. Eu
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
și cultivată în care exercițiul unei foarte corecte, prețioase și subtile cunoașteri a limbii franceze făcea ca mintea să fie capabilă de nuanțe. Mai multe nu știu. Nu m-am interesat niciodată, pentru că nu sunt preocupat de genealogii. Din păcate bunicul meu a murit mult prea devreme pentru mine. Ar fi trebuit să-l fi apucat măcar pînă am avut eu 15 ani. - Să revenim la modele... - În afară de tatăl meu, Caragiale și Zarifopol nu am mai avut alte modele. - La ce
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
Marius Chivu Pentru că bunicul Victor mi-a povestit, de când a fost el cioban la munte, despre un ungurean și un moldovean care au ucis un oltean să-i ia oile. „Păi, tataie, asta e o baladă, o poezie. Cred că ai învățat-o la
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
discurs ateu de la cei 16 ani cioranieni, bunica Margareta s-a îndoit: „Io mai știu, mamă!? Uneori mă gândesc și io că poate Dumnezeu e, așa, o lege dată de ăi mari ca să-i țină pe oameni în frâu”, pentru că bunicul Toma nu pleca nici măcar să cumpere pâine de la Cooperativă fără pălărie și baston și fără să-și dea cu ulei pe păr și pentru că, îndemnat să joace de mine (aveam 11 ani), a pierdut în autogară la Alba-Neagra toți banii
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
pentru că atunci când eram neastâmpărat și făceam vreo boacănă, bunica Elena mă boscorodea cu „Sări-ț-ar nasu’, să-ți sară!”, iar bunica Margareta mă făcea „născocor” și n-am știut ce înseamnă asta până în liceu când am citit Țiganiada, pentru că bunicul Victor m-a învățat să dau cu coasa punându-mi o pălărie sub braț care nu trebuia să cadă și pentru că el chiar credea că n-o să mai apucăm ziua de după eclipsă și ne privea încurcat pregătindu-ne tacticos ochelarii
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
fie curate și să am întotdeauna batistă în buzunar, pentru că s-a pus pe plâns când nu am vrut odată să merg cu ea la biserică și pentru că încă îmi mai trimite borcane cu miere „să am la București”, pentru că bunicul Toma, tâmplar fiind, și-a făcut singur sicriul și, din când în când, se urca în podul casei și se așeza în el să vadă dacă nu cumva s-a îngrășat (un timp l-a umplut cu boabe de fasole
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
banană din viața ei cu coajă cu tot; pentru că se spăla pe dinți frecându-i cu nisip din curte (acum, e-adevărat, nu prea mai are dinți) și a făcut prima injecție din viața ei pe la 60 de ani, pentru că bunicul Victor m-a învățat cum se prinde pește noaptea cu furculița și felinarul și cum se face delicioasa salată de raci și pentru că a ținut-o pe iapa Cezara 24 de ani (eram născuți în același an), pentru că, întorcându-ne
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
mătușă, bunica Margareta mi-a spus: „Știi tu câte stele erau odată pe cer!? Păi când eram eu mică, tot cerul era numai stele! Acum abia au mai rămas câteva. Le-au distrus ăștia cu rachetele lor cu tot!”, pentru că bunicul Victor mănâncă dimineața pe stomacul gol ardei iute pe pâine și la 74 de ani mai era în stare de un strop de amor, pentru că bunicul Toma nu putea fi convins că placa de surfing nu are motor și pentru că
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
au mai rămas câteva. Le-au distrus ăștia cu rachetele lor cu tot!”, pentru că bunicul Victor mănâncă dimineața pe stomacul gol ardei iute pe pâine și la 74 de ani mai era în stare de un strop de amor, pentru că bunicul Toma nu putea fi convins că placa de surfing nu are motor și pentru că atunci când mi-am pus Metallica la casetofon m-a întrebat cine are drujbă în bloc, pentru că bunica Margareta spune „cadavru” în loc de „calvar” și pentru că, după ce i-
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
dezamăgit și de ce sufăr după ea deși și eu i-am greșit, a stat puțin pe gânduri și mi-a spus: „Io, știu, mamă! Parcă nici cuvintele ăstea nu mai spun cum era odată”, pentru că, văzându-mă la vârstă de-nsurat, bunicul Victor mi-a ținut o lecție memorabilă: „Bărbatu’, așa e el, până să-nsoară umblă cu mai multe femei, așa și trebuie, că dacă nu poate îi zic femeile prost, dar dacă le dovedește îi zic hoț, și mai bine
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
-mpartă. Că ie păcat!”, pentru că în timp ce urmăream știrile la televizor, bunica Elena ne-a întrebat scurt: „Maichia, femeia aia care vorbește acolo, ea vede la noi în casă?”. Rămași perplecși (mie îmi zburase mintea deja la Orwell), i-a răspuns bunicul Victor: „Bă, că proastă mai ești! Păi cum crezi tu că aia poate vedea în același timp în toate casele din țara asta!?”, pentru că bunica Margareta a vrut să citească o poezie scrisă de mine și după ce a citit-o
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
că e tristă?”, „Păi nu zici tu că amintirile sunt ca un ghem de sârme ruginite? Se vede, mamă, că suferi mult!”, pentru că atunci când i-am povestit că al doilea etaj al Turnului Eiffel e mare cam cât curtea casei, bunicul Victor a spus: „Adică cum, mă!? Vrei să spui că dacă urc carul cu boi acolo îl întorc fără să încârceiez oiștea?”, pentru că după ce își cumpără vreo cămașă de la second-hand tot pe mine mă întrebă dacă nu cumva îmi place
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
suntem dintr-un NEAM Ce-ți poartă CREDINȚA de-a pururi spre ZEI Să fii deci și tu, am fost, când visam Și eu, ca și tine-nvățând cu temei. IUBITE COPILE, ți-e scumpă-ntâi ȚARA La fel ca părinții, bunicii și NEAMUL, La fel cum ți-e dragă nespus primăvara Cu codru-nverzit, ca și frunza, și ramul. IUBITE COPILE, ți-e sfânt, ca și mie, Cuvântul gândit, înainte de-al spune, Cuvântul cel demn, respectat pe vecie, Cuvântul ce
Slăvite române. In: Curierul „Ginta latină” by Toma Istrati () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2319]
-
Aș dori să aflu care este acel loc mirific unde dumneavoastră ați copilărit și ați îndrăgit muzica, în mod special, romanța? Felicia Filip: Drept să vă spun, eu m-am născut în orașul Slatina, județul Olt și am copilărit la bunicii din partea mamei, într-o comună care se află între județul Olt și Argeș, care se cheamă FĂGEȚELUL, o familie din partea mamei foarte numeroasă, unde de sărbători, în special de CRĂCIUN și de PAȘTE era tradiția să ne întâlnim toți nepoții
ÎN DIALOG CU O MARE STEA A MUZICII FELICIA FILIP de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349658_a_350987]