11,853 matches
-
palpabilului („E o poezie desigur făcută/ ca o haină/ ori ca un scaun/ ori ca un zid”), obiectele sale acceptă cu voluptuoase suferinți neașteptate transferuri („așadar salută sudoarea poetului/ cum roua/ pe iarba sa de hârtie uscată/ pe care o calci”), singura moștenire avangardistă a unui eu care se joacă dintr-o profundă seriozitate. Cel puțin instructiv este autoportretul pe care și-l face: „Modern postomdern acest text/ pus în abis și acest bard necrofil/ ce-l scoate din buzunar și
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
i-ar fi displăcut, zicem, distihul: „Valurile de supă ale mării/ logosul pofticios gata să le soarbă” (Marină). Exilat în Amarul Târg, poetul este, în fapt, un mare claustrat ce-și generează peisajul interzis („Sertare umplute cu pajiști somnoroase tâlcuri/ călcând/ pajiștile dinăuntrul sertarelor/ cum un abur/ aburul aspirat de ceruri/ închise și ele cu cheia/ unui sertar mai mare”), el simte fiziologia mai acut ca nimeni altul - și o transferă („Pagina aceasta asudată/ cum o cămașă” (Pagina), cu miresmele și
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
interlocutorul cu o subită suspiciune -. Sper că știți despre ce vorbesc. Corso încuviință. Ajuns așa departe în relația cu gazda, lăsa deja să plutească între ei zâmbetul lui cel mai încântător de iepuraș complice. - Știu la perfecție - confirmă -: Cizme ghintuite călcând peste porțelanuri de Saxa. La asta vă referiți, așa-i?... Slujnice în rochii de seară. Tot felul de spoi-tingir’ care se șterg la cur cu manuscrise miniate. Fargas făcu o mișcare de aprobare. Zâmbea, mulțumit. Apoi șchiopătă până la bufet să
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
ieniceri. Acești mai sus numiți erau toți căpitanii cei mari cu oștile lor. Auzind și văzând noi acestea, am luat sabia în mână și, cu ajutorul Domnului dumnezeului nostru atotputernic am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în picioare și pe toți i-am trecut sub ascuțișul săbiei noastre; pentru care lucru lăudat să fie Domnul Dumnezeul nostru. Auzind despre aceasta, păgânul împărat al turcilor și-a pus în gând să-și răzbune și să vină în
Cinci sute de ani de la trecerea la domnul, a marelui voievod Ștefan cel Mare. Scrisoarea lui Ștefan cel Mare către principii creștini. In: Curierul „Ginta latină” by C. Esarcu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2226]
-
toamna care va veni, Să pângărească suflet de pahonț, Să fie-o palmă fiecare ram Și fiecare fruct, să fie-un glonț. COVOR BASARABEAN Ce mâini trudite de țărancă Ți-au înflorit urzeala, trandafirii Și te-au țesut, ca să te calce mirii, Cum o striga? Marie? Ancă? Pe câmpul tău frumos, cum e un lan, Privirea mea citește ca-n scrisoare, Gândindu-mă la biata țesătoare, Frumosule covor basarabean. Eu parcă văd o frunte asudată Și-obrajii aburiți ca niște pâni
Au înflorit castanii la Soroca. In: Curierul „Ginta latină” by Dumitru Iov () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2248]
-
SURPRIZĂ Ți-ai deschis bobocul dimineții, mi-ai adus în suflet iarăși dorul, cum primăverii îi este dat bujorul. UN ÎNCEPUT Mi se deschide iar grădina Cu noapte de necunoscut Pentru a alege doar poteca Pe care calcă-un început Și las în urmă nufărul ce doarme Și mă dărui crinului Tot atât de mult Ca și poemului din alt trecut. AVARIȚIE S-a desfăcut cupa de crin Să-mi prindă glasul în senin Și să repare roata frântă Într-
Surpriză, Un început, Avariție. In: Curierul „Ginta latină” by Elena Călugăru-Baciu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2239]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > TENDONUL LUI AHILE Autor: Mia Popa Publicat în: Ediția nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului TENDONUL LUI AHILE Ați călcat pe tendonul lui Ahile,,,, . Emoționați.tăceți și răsturnati vaza cu albăstrele. E,lăsați! Intră livada de portocali pe poarta sufletului, iară,voi,priviți uimiți cum tace Ahile, e lângă Briseis a lui. Ia,doar eu,în livada de portocali. Iritrați
TENDONUL LUI AHILE de MIA POPA în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349739_a_351068]
-
adunat material pentru lucrarea „Dacia antiqua", inclusiv colindând ținuturile transilvane. În anul 1639 moare răpus de ciumă la Danzig, iar manuscrisul său a dispărut în condiții suspecte! Iată câteva nemuritoare versuri scrise de acest poet, necunoscute publicului din țara noastră: „Călcând în goană goții Din depărtate Asii Cu alții-n șir grăbit grăbit Venind pe cai gonaci Al Daciei și-al Romei Pe greci să îi răpună Pământ de mult râvnit Pe Misii și pe Traci, Nu șterg a voastre nume
NE ESTE FURATĂ ISTORIA de TEODOR FILIP în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349652_a_350981]
-
adunat material pentru lucrarea „Dacia antiqua", inclusiv colindând ținuturile transilvane. În anul 1639 moare răpus de ciumă la Danzig, iar manuscrisul său a dispărut în condiții suspecte! Iată câteva nemuritoare versuri scrise de acest poet, necunoscute publicului din țara noastră:„Călcând în goană goțiiDin depărtate AsiiCu alții-n șir grăbit grăbitVenind pe cai gonaciAl Daciei și-al RomeiPe greci să îi răpunăPământ de mult râvnitPe Misii și pe Traci,Nu șterg a voastre numeCu biciul nici AtillaCum nu v-au nici
NE ESTE FURATĂ ISTORIA de TEODOR FILIP în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349652_a_350981]
-
nimeni altul această mare temă în lirica română contemporană, încărcând-o de o simbolistică adâncă, identificată cu țara rotundă („Mamă/ Tu ești Patria mea!” - Mamă, tu ești ... ), cu esența ființei românești, cosmicitatea („Ușoară, maică, ușoară,/ C-ai putea să mergi călcând/ Pe semințele ce zboară/ Între ceruri și pământ./ În priviri c-un fel de teamă,/ Fericită totuși ești/ Iarba știe cum te cheamă,/ Steaua știe ce gândești.” - Făptura mamei ), cu iubirea absolută („Le-am chemat la mine/pe toate:/ pe
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
credință, ce declarație, ce act solemn de perspectivă evanghelică! Astfel procedându-se, în sânul Bisericii lui Hristos, se mergea pe urmele Sfinților Părinți, cărora nu e de ajuns numai să le pomenim numele, lăudându-ne cu ele, ci să și călcăm pe urmele înfăptuirilor lor. La data când înaltul ierarh făcea aceste precizări, Oastea avea o experiență de doisprezece ani! Alături îi stăteau unele personalități proeminente ale timpului de atunci: arhimandritul Iuliu Scriban - apărătorul dârz, Gala Galaction, Al. Lascarov-Moldovanu I. Gr.
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
ci între penitent și ierarhul său. Pe bună dreptate, un înalt ierarh al zilelor noastre, intuind esența conflictului, a afirmat: „S-a întâlnit un vlădică orgolios cu un moț dârz și a ieșit ce a ieșit“. Moțul dârz și-a călcat însă peste dârzenia sa, s-a deșertat pe sine însuși de orice orgoliu, iar dreptate i se va face de-abia în septembrie 1990, când, în spiritul adevărului, al dreptății și al dragostei creștine, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
printre tovarăși, "șeful subsecției de ecarisaj a orașului Moscova de animale vagaboande - motani etc." Criminal de pisici, deocamdată. Mintea cîinelui laudă peste poate norocul de-a deveni burghez într-o casă plină de maniere alese. Omul cu inima de cîine calcă în picioare intelighenția și huzurul și se înhăitează cu oameni de la marginea societății, constructorii Mării Revoluții, exersînd zi de zi apariția torționarului, delatorului, criminalului. Gresînd experimentul și provocînd o asemenea metamorfoza, Profesorul este cel dintîi chinuit. Cînd nu mai suportă
Experimentul din strada Precistenka by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18140_a_19465]
-
incultura pe care traducătoarea (sau/ și redactoarele) și-o divulgă la tot pasul. Nici macar titlul cărții nu e tradus prea nimerit, tocmai de aceea l-am citat în varianta să originală. Românul Demonii al lui Dostoievski este tradus că Posedații (calc direct după titlul englezesc), si e limpede că nici traducătoarea, nici cele două redactoare ale volumului nu au auzit de Memorialul mănăstirii al lui Jose Saramago, apărut totuși nu de mult la aceeasi editură, pe care il traduc Baltasar și
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
precum în timpii biblici poporului evreu. E o șansă de salvare: "Suflete-noată, suflete se-neacă. Țărmul/ se vede? Sfîșiere! Sfîșiere!// Unii spun: să te văd pasînd pe mare că Hristos/ e utopic și pierderea minții!// Alții spun: numai de călcam în picioare Marea Roșie/ vom vedea Pămîntul Făgăduintii!// Roșu și negru! Sînge și negru! Roșu și negru/ ne-acoperă, ne-adapă.// Un popor întreg cheamă țărmul. Un popor întreg/ și-a găsit mormînt în apă?// Nu! Nu! Destul am plîns! Iată
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
netezească de urgență drumul spre balamuc al pacientului său. În cel mai rău caz, medicul e îndreptățit să cheme poliția anunțînd că are în cabinet un nebun furios în plină criză. Asta ar fi singura licență prin care el poate călca jurămîntul pe care l-a depus pentru a deveni medic. Prin acest jurămînt medicul se obligă la confidențialitatea relației sale cu pacientul. Că poliția visează la asemenea prostii, să zicem că e treaba poliției. Dar cînd ministrul Sănătății e de
Jurămîntul la poliție by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14320_a_15645]
-
să zicem că e treaba poliției. Dar cînd ministrul Sănătății e de acord cu ele, ministrul are o problemă. Dacă dna Bartoș ar fi fost avocat, nu medic, aș mai fi înțeles de ce e de acord ca doctorul să-și calce jurămîntul. Însă nici măcar asta n-ar fi fost o scuză. În scriptele sale și în diagnosticele pe care le dă, medicul e obligat să fie cinstit, cel puțin teoretic. Dar asta ține de relația lui cu pacientul, nu de relația
Jurămîntul la poliție by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14320_a_15645]
-
În scriptele sale și în diagnosticele pe care le dă, medicul e obligat să fie cinstit, cel puțin teoretic. Dar asta ține de relația lui cu pacientul, nu de relația lui cu statul. Sub Ceaușescu, medicii erau obligați să-și calce jurămîntul pentru a divulga avorturile provocate. Tot atunci, dar și mai devreme, pe vremea lui Dej, au fost medici care au colaborat cu Puterea ca torționari ad hoc. Mă gîndesc la netrebnicii care îi declarau nebuni pe disidenți și le
Jurămîntul la poliție by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14320_a_15645]
-
securistul pur și simplu. Imbecilii sau ticăloșii care și-au putut imagina că pot fi și medici și securiști ar merita ca, postum, celor mai mulți, să li se ia dreptul de practică. Sînt însă și medici în viață care și-au călcat odios jurămîntul, fără ca breasla să-i supere nici măcar cu aluzii, deși ar fi trebuit să li se ia dreptul la practica medicală. Dar medicilor asasini de azi, din prostie ori din neglijență le iau diriguitorii breslei dreptul de a-și
Jurămîntul la poliție by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14320_a_15645]
-
iau diriguitorii breslei dreptul de a-și mai bate joc de meseria lor? Speram de la dna Bartoș să propună Colegiului Medicilor să fie neîndurător cu medicii care trădează cauza bolnavului. Dar cînd știm că prea mulți medici din România își calcă senin jurămîntul, dintr-un motiv sau din altul, ministrul Sănătății e de acord cu o nouă călcare a jurămîntului, de dragul Codului Rutier. Dna Daniela Bartoș își face rău și sieși, ca doctor. Dacă mai are pacienți care îi cer consultații
Jurămîntul la poliție by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14320_a_15645]
-
de la Pleșu (căruia parcă i-a fost secretar de stat la Cultură acum un deceniu și ceva) la Liiceanu (acuzat că traduce pe Heidegger, “o înfundătură filosofică”) și de la Iorgulescu (Mircea, nu Adrian) la Dinescu (tot Mircea). Disidentul de odinioară calcă, plin de încredere într-un sine însuși care s-a vidat de orice alt conținut decît otrava, pe urmele altui disident, mult mai celebru, dar gol pușcă și el, al cărui nume îl trecem sub tăcere din decență. * În CAIETE
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14345_a_15670]
-
moarte a amîndurora) aproape că nu mai are relevanță prin raportare la inimaginabila barbarie care se petrecea în spatele gardurilor din sîrmă, racordate la rețeaua de electricitate, ale lagărelor de concentrare. Firește, scriind o carte despre ororile Holocaustului, Petru Popescu nu calcă pe un teren virgin. Cărțile memorialistice ale supraviețuitorilor (la noi, cele ale regretatului Oliver Lustig), romanele lui Primo Levi și Elie Wiesel (cărora li s-ar putea adăuga monumentalul roman al lui Alexandru Sever, Cartea morților), filmele documentare despre oroarea
Iubire hollywoodiană la Dachau by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14351_a_15676]
-
și mă întreabă cu o stupoare agitată ce se întîmplă. Ciucurele de la căciulă se bălăngăne nervos cînd în față, cînd în spate. Nu știu ce să-i răspund. Apare vecinul de vis-à-vis, priceput în toate cele. Mă scuz pentru un așa deranj, călcînd cu papucii prin boabe și rahați. Îi arăt mîncarea, cutia, ziarele, țolul. Curcanul sfidează distinsa adunare cu stridența sunetelor sale. "O fi răcit", îngăimez biruită, "deși a dormit acoperit. De aia refuză mîncarea." " Nici pomeneală, își cheamă curcile la apel
Curcanul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15609_a_16934]
-
De la Jilava, Liciniu Faină a fost transferat la Gherla, unde funcționa un regim de exterminare a deținuților politici. La intrarea În celule a oricăruia dintre oficialii Închisorii, toți deținuții erau obligați să se culce pe burtă, iar brutele În uniformă călcau cu cizmele peste trupurile lor firave. Cu lanțuri deosebit de grele la picioare, a fost transferat Înapoi la Jilava, unde a fost introdus Într-o celulă fără ferestre, În care plutea un miros pestilențial din cauza tinetei din interior. Acolo a fost
Amintirile unui condamnat la moarte. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_351]
-
Dumitrescu, În vârstă de 81 de ani, care nu s-a putut urca În duba penitenciarului din cauza greutății enorme a lanțurilor de la picioare. Ofițerul de securitate care supraveghea Îmbarcarea l-a trântit cu o furie oarbă la pământ, În pumni, călcându-l apoi În picioare ca pe o cârpă. După două zile bătrânul general a Încetat din viață. De la Jilava, Liciniu a fost dus În Închisoarea din orașul Galați unde apa potabilă era adusă direct din Dunăre și deținuții mureau pe
Amintirile unui condamnat la moarte. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_351]