13,496 matches
-
oamenilor ma modelat după ea. Sunt bună și rea, egoistă și miloasă, capricioasă și modestă. Sunt asemeni oamenilor de pe pământ. Nu știu de ce m-am chinuit să dau explicații și să mă justific întotdeauna când cei din jur mă vedeau ciudată și de pe altă lume. Nici eu nu am înțeles ceea ce m-am străduit să explic unora în zadar. Sunt doar un fir de nisip care a încercat să facă deșertul să înțeleagă că face parte din el. Mi-am cerut
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
capăt, fără a-i ști nimeni drumul. Fumând cu Mari în closetul trenului, ne uitam fix una la alta. Doar pălăvrăgeala roților de tren se auzea. La un moment dat, mi s a părut că mă privește într-un fel ciudat. Sesizând-mi nedumerirea, mi-a zis: „ Ești o femeie bogată, o ai pe Timeea! ” Mi-au rămas adânc gravate în minte vorbele ei. Am ajuns la preselecții și, după vreo trei sferturi de oră, am fugit bezmetică la gară, luând
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
la școală pentru ea, de dragul ei. Facultatea am absolvit-o din ambiție, pentru a-i face pe plac. Nu mi-am dorit niciodată să fiu economist sau manager. Cel mai mult mi-am dorit să scriu povești din viață, întâmplări ciudate, paranormale. Câteodată mă ruga mama: „ Fii și tu un om normal. Măi mamă, toată lumea îți spune că nu ești ca toți oamenii. Nu-ți spun numai eu, mamă! ” O disprețuiam atât de tare când îmi zicea așa. Aș fi vrut
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
fără medicamente. Vorbind cu ea, am auzit că mama iar respira greu. Mi-a fost teamă. Am rugat-o pe Claudia să plece, ori a plecat ea, nu mai rețin, pentru că eu vroiam să stau cu mama. Scotea un sunet ciudat și m-am speriat tare. Îi luam tensiune din cinci în cinci minute, urca la 11-12, cobora brusc la 6-7. Am început să țip, știam că nu e bine să ajungă la o tensiune așa de joasă. Aprindeam lumânări și
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
în cameră vorbeam cu mama, mă urmărea. Schimbam covorul acela plin de miros de vomă cu unul curat și nu am mai auzit-o să mă îngâne. M am uitat le ea: respira încă, din pieptul ei ieșea acel zgomot ciudat, dar respira. Mi-am zis că vrea să doarmă un pic, ca atare mi-am văzut în continuare de treabă uitându-mă din când în când la ea. O auzeam respirând și asta mă liniștea. Nu mai plimba ochii nicăieri
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
câte un nume... Cu pași uniformi mă depărtam de oraș, încet mă depărtam de lume. Când, dintr-odată, la capătul unei săli prelungi, în fața unei pânze m-am oprit fulgerat de uimire. Era tabloul unui pictor obscur, purtând un titlu ciudat: „Oglindire“. Vedeai în el o sală de muzeu, cu pânzele dormind în veche neclintire, iar la capătul sălii, în picioare, chiar eu, privind tabloul numit „Oglindire“. În el, încă o dată, o sală de muzeu, cu pânzele-nvelite de-o pulbere subțire
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
foarte rar, în momente extrem de critice: un exemplu este cel petrecut între anii 1563-1565 cînd Caterina de Medici îl expune peste tot în regat pe tînărul Carol al IX-lea, sau cînd catalanii revoltați s-au văzut obligați să contemple ciudatul spectacol al "chipului regelui" în 1575. În orice caz, această comuniune funcționa mai degrabă între suveran și supuși, decît între un supus și altul. Natura prea puțin populară a acestui echilibru politic îl determină pe Ernest Gellner să nege posibilitatea
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Niculescu-Mizil și D.R. Popescu, a participat la o întrevedere cu mai mulți oameni de litere, călăuziți de Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor. În timpul intervenției sale, Mihnea Gheorghiu a susținut că în noul format al revistei Luceafărul s-au publicat pagini ciudate, care ar fi contravenit eticii socialiste, prezentând lui Nicolae Ceaușescu și confraților literari următorul pasaj: Într-o literatură este esențial să coexiste onirismul (vechi cât... Visul Maicii Domnului), realismul (vechi cât lumea), psihologismul (care nici el nu purcede numai de la
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Răspunsul la această întrebare tinde să devină cu atât mai important cu cât avem în vedere o generație de scriitori în cazul căreia receptarea a depins adeseori de factori exteriori. Încă din epocă, primele volume de versuri cunosc o soartă ciudată (premiate și apoi cenzurate, în funcție de regimul politic sau, și mai tragic, interzise indiferent de regimul politic), iar evoluția receptării generației albatrosiste (evidențierea aspectelor sociale ale operelor sau cazul Caraion reabilitat și apoi prezentat într-o lumină negativă imediat ce pleacă din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
un anunț al Prepoemului care își căuta colaboratori, abonați și chiar difuzori. Se inaugurează rubrica Catran, conținând un răspuns dat celor care îi acuzau că nu respectă moștenirea bunicilor, se reproduce aici nota din Universul literar, nr. 41, O prefață ciudată, de fapt, un atac, o receptare negativă a Cadranului și a grupului de aici. Celor de la Cadran și, în special, lui Ștefan Popescu cel care redactase, probabil notele, li se par inutile orice comentarii, mulțumindu-se să trimită la numărul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o lume interioară. Și erosul e aici prilej de călătorie, femeia cafenie, o mulatră îi șoptește istoria peregrinărilor ei care se confundă cu cea a amorurilor, un amant în Peru, unul la Santa Clava, altul în SUA. E o călătorie ciudată care deschide porțile unui univers anatomic ce amintește de incursiunile în fiziologic ale avangardei: "Apele Mării de Safir într-o noapte/ urcau răzvrătite spre inima mea de vântură-lume,/ plutea numai Vasul-Fantomă și o stea exilată/ din constelații somptuoase, străluciri și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Constant Tonegaru pare a răspunde afirmativ. Peisajele acvatice distorsionate și distorsionante sunt strâns legate de imaginarul apocaliptic sau, cel puțin, de unul care are imprimată distinct pecetea morții. Tot universul descris pare a împietri, totul se oprește ca într-o ciudată fotografie. Rarele mișcări sunt, de fapt, alunecări spre o zonă tulbure, fantasmatică, o alunecare spre moarte. Lumea prezentată e totdeauna situată pe granița dintre real și ireal ca și cum somnul, nebunia, visul, halucinația ar lua în stăpânire universul interior: Îmi place
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu cât nimic nu sugerează o posibilă schimbare. Redimensionarea elementelor universului devine și ea o caracteristică a acestei poezii a tristeții și a morții. Fluturele nocturn e un simbol al visului, al imaginației, în fond, al inconștientului presant. În mod ciudat, nu se dorește o ieșire de pe tărâmul imaginației halucinante, ci o proiectare a acesteia asupra lumii așa-zis reale. Invazia visului, a nocturnului în universul familiar, supunerea erosului față de această nouă realitate sunt ilustrative pentru pierderea hotarelor dintre a fi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sau cu inspirația. Se conturează astfel nimicnicia omului, a creatorului care nu-și poate alege momentul evoluției. Feminitatea se caracterizează prin aceleași contururi difuze. Uneori femeia nu capătă nume, alteori numele, fie că reflectă realitatea sau domeniul ficțional, rezonează cu ciudata rețea de simboluri în care este integrată proiecția lirică a acesteia. Sub impactul tragediilor individuale, al obsesiei (deloc nejustificate) a bolii care se dovedește adesea mortală, se conturează portretul celei care e aproape trecută într-o altă lume. Nu apar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Cum crește în amurgurile lumii, ca o mare", Eumene). Sentimentului finalului de lume, al pierderii în neant e copleșitor. Amurgul, motiv consacrat, atât de iubit de simboliști (să nu uităm că Stelaru se fixează în descendența acestora - "Bună dimineața, Verlaine/ ciudatul meu zeu și prieten", Verlaine), păstrează simbolistica morții (spirituale sau universale), dar își potențează semnificațiile prin forma de plural care intră în analogie cu pluralul "adâncuri". Diversificarea, multiplicarea se realizează prin descompunerea tabloului sufletesc în cioburile unei oglinzi sparte care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pătrată) este o metaforă a sufletului, dar și a convenționalismului care sufocă totul. Eul poetic este ghidul care conduce cititorul prin hățișul acestei lumi lipsite de sens, decăderea societății fiind reliefată și de invitația de a participa la un banchet ciudat: "Vă invit la masa de unde n-o să puteți mânca nimic/ pentru că toate cadavrele au intrat în putrefacție/ unde translatorii nu mai au ce căuta: iar ultima noastră reacție/ rămâne netezirea acestui pântec, desproprietărit parțial de buric", Memorie). Prin violența limbajului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
indicii paratextuali tipul acesta de discurs ludic. La Tonegaru, hazardul anunțat ca temă de un titlul ca Hocus-pocus se referă, în principal, la modalitatea de creație, întreg textul presupune metamorfozarea materialului poetic, refacerea universului din fragmente disparate ca într-un ciudat puzzle. Se privilegiază enumerația și poate și mai important repetiția, reluarea uneori în cascadă astfel încât poemul însuși dă impresia unei curgeri infinite. Aglomerarea aceasta de elemente, refuzul de a oferi toate amănuntele și inserarea lor treptat în text reușesc să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care se lichefiază și capătă consistență materială, aproape împietrind, dar care rămâne încă un semn pozitiv, în prima parte a strofei citate, la ancora cu dublu însemn se simte oscilarea interioară. Materia care se transformă în scriitură, are o proveniență ciudată, e "varul oaselor mele", luna se multiplică, devenind însemn al timpului și banalizându-se. Călătoria nefastă, ciudată revine și ea: "Sub Crucea Sudului peste cel mai mare existent poem/ ca o rochie de seară flutură plânsul iubitei purtat de muson;/ flutură
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în prima parte a strofei citate, la ancora cu dublu însemn se simte oscilarea interioară. Materia care se transformă în scriitură, are o proveniență ciudată, e "varul oaselor mele", luna se multiplică, devenind însemn al timpului și banalizându-se. Călătoria nefastă, ciudată revine și ea: "Sub Crucea Sudului peste cel mai mare existent poem/ ca o rochie de seară flutură plânsul iubitei purtat de muson;/ flutură plânsul iubitei purtat de muson ca o rochie de seară/ străpunsă de fantomele peștilor-spadă ce navigau
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care anunță onirismul de mai târziu. Revolta e până la urmă împotriva încremenii lumii în tipare, totul e clișeu și orice atitudine, orice cuvânt, orice scriere nu reușește parcă să scape de mania asta a stereotipiilor. O revoltă cu atât mai ciudată se produce aici cu cât ea nu presupune încercări violente de schimbare a lumii, ci cufundarea în plictis atunci când se constată această discrepanță între ceea ce oamenii își închipuie că sunt, ceea ce spune literatura, tradiția și ceea ce e cu adevărat existența
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
era luat de extaze și romantic./ - Niciodată, ah, niciodată n-am văzut atâta infinit!/ Călătorii din corabie scoteau mâinile pe ferestre/ și constelațiile curgeau violete de parcă se topea întregul zenit". Pe lângă senzația de lichefiere a universului, dincolo de proiectarea unei lumini ciudate asupra tabloului, referința la spiritul romantic sugerează intertextul, acceptarea experienței romantice, preluarea ei, dar și detașarea de aceasta. Grotescul e prezent și în Fanții, imaginarul poetic face acum referire la mlaștina, o altă sugestie a acvaticului mortuar, "sudoarea mlaștinii", "miasma
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu are niciun moment pretenția asta - se tranformă rapid în parodie. Apele mari reia o metaforă a literaturii din toate timpurile, refăcându-i semnificația, alegoria univers uman-natură e transformată în joc al analogiilor. Personificarea spațiului citadin conduce la o desfășurare ciudată de secvențe în care obiectele împrumută ceva din automatismul oamenilor, " Răsucind toracele acoperit cu afișe/ copacul se înclina, spunea: "Îndurare" -/ pudic acoperit cu afișe, parcă de vânt descheiat/ răspândea nasturi cu scuturări rare". Sentimentele umane sunt transpuse asupra universului perceput
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
implicit, se conturează în restul textului și programul poetic: Mi-au plăcut mult versurile aspre, mustoase". Universul poetic ar trebui să se compună din lucruri simple, universul imediat, familiar ar trebui să-i furnizeze subiectele cele mai multe (florile, stelele, luna - "cu ciudata lor aritmetică sentimentală"), ceea ce sugerează că se respinge doar imaginea literaturizată a cosmosului, nu și elementele sale sau semnificația lor pentru cei care se simt atrași de ele, se produce însă desfacerea lor de balastul clișeizărilor: "admiram soarele pentru că era
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
l-a străpuns cu lancea în șezut", Filozofia materiei. Grotescul și vulgarul se îngemănează aproape. Poemele construiesc o lume în care totul e în curs de constituire sau în curs de destrămare, până și eul poetic este supus acestui proces ciudat. La Tonegaru aceasta devine modalitate de construcție a textului, subiect al său și viziune asupra lumii. Aplatizarea lumii este aici prezentată explicit, nicio sugestie a tridimensionalității. ("Cuprins de flăcări ce înfloreau ca anemona/ în largul universului plat"). Tot textul e
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
imaginar poetic sau prin recurgerea la un dialog literar cu clișeele literare. Poezia lor se orientează spre lumea urbană, spre cotidian (faptul banal atrăgând întotdeauna atenția, mai ales, atunci când intră în asociații șocante) sau propune o "evadare" fie în spații ciudate, îndepărtate, fie în cele apropiate, dar refuzate, de obicei, de sfera literarului, precum taverna (expresie a protestului social și literar). Ei realizează o poezie a banalului, dar nu una banală pentru că tocmai poezia cotidianului este una menită să modifice starea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]