14,519 matches
-
Jos, dar din nou ea a declinat oferta. Toate opțiunile pentru alegerea unui rege fiind epuizate, organismul civil al "Staten-Generaal" a decis să guverneze ca un organism republican. Imediat după "jurământul abjurării", Spania a trimis o nouă armată pentru a cuceri Provinciile Unite. În anii următori, ducele de Parma a recucerit majoritatea Flandrei și Brabantului, precum și mari părți din provinciile de nord-est. Religia romano-catolică a fost reinstaurată în majoritatea acestor zone. Până în 1585, Atwerp —la acea vreme cel mai mare oraș
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
nepotul lui Filip — arhiducele Albert de Austria, conform deznodământului tratatului de la Vervins cu Franța. În acel moment Mauritius van Oranje era angajat în cucerirea orașelor importante ale Țărilor de Jos. Începând cu importanta fortificație Bergen op Zoom (1588), Mauritius a cucerit Breda (1590), Zutphen, Deventer, Delfzijl și Nijmegen (1591), Steenwijk, Coevorden (1592), Geertruidenberg (1593), Groningen (1594), Grol, Enschede, Ootmarsum, Oldenzaal (1597) și Grave (1602). Pe măsură ce această campanie atingea frontierele de azi ale Țărilor de Jos, inima Olandei a cunoscut pacea, timp
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
imortalizat de pictorul spaniol Velázquez în faimoasa sa pictură „Las Lanzas”). După acea victorie însă, soarta s-a schimbat definitiv în favoarea Republicii Olandeze. Fratele vitreg al lui Maurice, Frederick Henry i-a urmat acestuia la comanda armatei. Frederick Henry a cucerit importantul oraș fortificat 's-Hertogenbosch în 1629. Acest oraș, cel mai mare în partea de nord a Brabantului, a fost considerat a fi inexpugnabil. Pierderea lui a fost o lovitură serioasă pentru spanioli. În 1632, Frederick Henry a capturat Venlo, Roermond
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
tezaur spaniole de către Piet Hein, în 1628; acest lucru i-a permis lui Frederick Henry să finanțeze asediul orașului 's Hertogenbosch și a adus Spaniei dificultăți serioase în plata trupelor sale. Pe lângă acestea s-au mai făcut încercări de a cuceri colonii existente sau de a găsi colonii noi în Brazilia, America de Nord și Africa. Majoritatea acestor încercări au avut un succes parțial sau temporar. În Orientul Îndepărtat, acțiunile au dus la cucerirea mai multor colonii profitabile. Această evoluție a fost un
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
Războiului de 30 de ani. Prin Tratatul de la Münster balanța de putere din Sfântul Imperiu Roman era reajustată la realitatea geopolitică a vremii. Acest lucru însemna recunoașterea "de facto" a Republicii Olandeze ca stat independent ce deține controlul asupra teritoriilor cucerite în ultimele etape ale Războiului de 80 de ani. Noua republică era formată din șapte provincii: Olanda, Zeelanda, Utrecht, Guelders, Overijssel, Frizia și Groningen. Fiecare provincie era guvernată local de "States Provincial" și de un "stadthoulder". În teorie, fiecare "stadthoulder
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
de putere constantă, care deja s-a arătat în Armistițiul de 20 de ani, a început să existe între susținătorii deținătorilor funcției de "stadthoulder" (orangiști) și susținătorii regenței. Statele de graniță care erau parte din Flandra, Brabant și Limburg, fiind cucerite de olandezi în etapele finale ale războiului, urmau să fie guvernate de "States General". Așa numitele "Generaliteitslanden" (teritorii generale), erau formate din Staats-Brabant (în prezent Brabantul de Nord), Staats-Vlaanderen (în prezent Zeeuws-Vlaanderen) și Staats-Limburg (în jurul orașului Maastricht). Pacea nu a
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
din ce în ce mai organizată și practică agricultura tot mai intensiv, mărturie stând plugul de fier, dar și extensiv dovadă fiind toparele de fier descoperite, necesare defrișării pădurilor. În urma multiplelor războaie purtate cu populația autohtonă, dacii, Imperiul Roman reușește într-un final să cucerească Dacia. Aceste schimbări atrag după sine schimbări și în ceea ce privește statutul teritoriului cuprins între Valea Mureșului și Târnave. Spațiu cuprins în actualul teritoriu al județului este integrat în provincia romană Dacia. Urme ale modului de vieță al populației în acestă perioadă
Istoria județului Mureș () [Corola-website/Science/305964_a_307293]
-
filială și la Brest. În acel an Beghin l-a văzut prima dată pe conducătorul acestei mișcări, Zeev Jabotinski, care a rostit o cuvântare la un teatru din localitate și a cărui platformă politică l-a entuziasmat. Ceea ce l-a cucerit, a fost, după cum a mărturisit mai târziu, „sionismul integral, Țara Israelului, aspirația spre un stat evreiesc în curând, în zilele noastre”.La 14 ani Beghin a fost trimis să studieze la un liceu polonez, unde și-a însușit cunoștințe temeinice
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
existenței controla teritoriile actuale din Armenia, Mesopotamia, Iran și Afganistan. Fondarea imperiului a avut loc odată cu prăbușirea Imperiului Seleucid, iar a fost un rival important al Imperiului Roman. Între anii 334 î.Hr.-327 î.Hr, regele macedonean Alexandru cel Mare cucerește Imperiul Persan. La moartea sa din anul 323 î.Hr, generalii săi, numiți diadohi, împart imensul imperiu ce se întindea din Macedonia până în India. Unul din acești generali, numit Seleucos, primește Imperiul Persan și întemeiază dinastia seleucidă. În jurul anului 250
Imperiul Part () [Corola-website/Science/305295_a_306624]
-
Imperiul Persan și întemeiază dinastia seleucidă. În jurul anului 250 î.Hr. apare din Asia Centrală un conducător dur numit Arsaces I, ce întemeiază Imperiul Part, în estul Persiei și dinastia Arsaciadă. Un urmaș al acestuia, Mitriade, devine rege în 171 î.Hr. și cucerește între anii 160 î.Hr.-140 î.Hr. teritoriile cuprinse între Marea Caspică și Golful Persic și înființează o nouă capitală la Ctesiphon, iar Imperiul Seleucid cuprindea acum doar Siria. Mitriade moare în 138 î.Hr, iar Imperiul part este la maxima
Imperiul Part () [Corola-website/Science/305295_a_306624]
-
de doar 11.000 de oameni. Cezar se pregătea de o campanie împotriva parților, dar este asasinat în anul 44 î.Hr. Prietenul acestuia, Marcus Antonius, duce 2 campanii împotriva parților în 36 î.Hr. și 34 î.Hr., dar nu reușește să cucerească Parția. Primul împărat roman, Augustus (27 î.Hr.-14) promovează o politică de pace cu parții și recuperează în 20 î.Hr. prizonierii și stindardele pierdute de Crassus la Carrhae și fixează Eufratul ca graniță între cele 2 imperii. Între anii 114-117
Imperiul Part () [Corola-website/Science/305295_a_306624]
-
roman, Augustus (27 î.Hr.-14) promovează o politică de pace cu parții și recuperează în 20 î.Hr. prizonierii și stindardele pierdute de Crassus la Carrhae și fixează Eufratul ca graniță între cele 2 imperii. Între anii 114-117 împăratul roman Traian cucerește Armenia, Asiria și Mesopotamia, Imperiul Roman atingând maxima sa expansiune teritorială. Traian moare la întoarcerea la Roma, iar succesorul său, Hadrian, restituie Asiria și Mesopotamia parților. În 163 parții atacă Siria, dar romanii îi resping, trec Eufratul și jefuiesc Ctesifonul
Imperiul Part () [Corola-website/Science/305295_a_306624]
-
atingând maxima sa expansiune teritorială. Traian moare la întoarcerea la Roma, iar succesorul său, Hadrian, restituie Asiria și Mesopotamia parților. În 163 parții atacă Siria, dar romanii îi resping, trec Eufratul și jefuiesc Ctesifonul în 166. Împăratul roman Septimius Severus cucerește Mesopotamia în 198 și jefuiește iarăși Ctesiphonul în 212. În anul 224 nobilii din familia sasanidă preiau puterea în Parția și reînființează Imperiul Sasanid și dinastia sasanidă.
Imperiul Part () [Corola-website/Science/305295_a_306624]
-
drept al Corpului 54 a avut o ciocnire cu cavaleria sovietică în zona Zgardesti-Mandresti. Atacul a fost dat cu două regimente în linie, în timp ce al treilea era situat în spatele aripii ștăngi. L-a oră 14:00 Regimentul 8 Dorobanți a cucerit satul Zgardesti, în timp ce Regimentul 32 Infanterie Mircea a respins trupele sovietice la est de Mandresti și din Pădurea Gliceni. A doua zi, sprijinit de patru divizioane de artilerie, regimentul a atacat Mandrestiul frontal cu un batalion și cu un al
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
a lumii după încheierea primului război mondial (1914-1918). Silezia aparținuse Poloniei în epoca medievală timpurie, dar trecuse în stăpânirea regilor Boemiei în secolul al XIV-lea, iar mai apoi în cea a Habsburgilor austrieci. Frederic cel Mare al Prusiei a cucerit regiunea în 1704, după ce a înfrânt-o pe Maria Tereza a Austriei în Războiul pentru succesiunea austriacă. Regiunea de la est de Oder din Silezia Superioară era dominată din punct de vedere etnic de polonezi, cei mai mulți aparținând clasei sărace. Cei mai mulți vorbeau
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
câștiga din ce in ce mai multă autonomie. El reia mișcarea de eliberare a poporului său și obține în aprilie 1815 autonomia Șerbiei, în limitele Pasalâcului de Belgrad, reușind anexarea zonei locuite de românii apuseni dintre Morava de Est și Timoc, însă nu a cucerit Timocul și Craina. Prin «Pacea de la Adrianopole» din 1830, care aduce Bisericii Sîrbe și statului, libertatea, oferită de patriarhul de Constantinopole, și prin Hatișeriful de la 1830, Milos Obrenovici reușește să anexeze județele majoritar românești, Timoc și Craina. Obrenovici inițiază un
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
că a fost creația împăratului Iustinian și împărătesei Teodora și că a contribuit enorm la decăderea Papei Silveriu. Acest episod care arată cât de mult a decăzut papalitatea are câteva cauze bine determinate, între lupta dintre încercările Constantinopolului de a cuceri Roma și de a-și impune supremația în fața regilor goți care conduceau Italia, între lupta creștinismului apusean cu doctrina monofizită răsăriteană, papalitatea a încercat cu greu să nu fie servitorul puterii laice, însă prin lucrurile pe care le-a făcut
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
său era Papa Anastasie I, înainte ca acesta să intre în rândul clerului creștin. Timpul în care Papa Inocențiu I a condus Biserica, a coincis cu o perioadă grea pentru Imperiul Roman de Apus și pentru Roma, care a fost cucerită și distrusă pe 24 august 410 de Regele vizigoților, Alaric I, primul conducător germanic care cucerește Roma. Asediul Romei a început în 408 și mulți cetățeni romani, care nu erau trecuți la creștinism, aduceau sacrificii solemne zeilor păgâni, pentru a
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
care Papa Inocențiu I a condus Biserica, a coincis cu o perioadă grea pentru Imperiul Roman de Apus și pentru Roma, care a fost cucerită și distrusă pe 24 august 410 de Regele vizigoților, Alaric I, primul conducător germanic care cucerește Roma. Asediul Romei a început în 408 și mulți cetățeni romani, care nu erau trecuți la creștinism, aduceau sacrificii solemne zeilor păgâni, pentru a obține ajutor împotriva barbarilor. După cucerire, Roma a fost jefuită incontinuu, iar populația masacrată, doar Bisericile
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
de vandali și amenința Italia. În acest timp Teodat, regele got, o ucide pe Amalasunta, mama fostului rege Athalaric, acest lucru devenind pretextul lui Iustinian pentru a pregăti campania împotriva goților. Astfel în 535 generalul roman "Belizarie" debarca în Sicilia cucerind-o. Teodat, incapabil să se opună militar, îi trimite o solie prin însuși papa Agapet lui Iustinian. Agapet nu s-a supus de bunăvoie ordinului venit de la rege, dar pleacă totuși, nu înainte de a-și amaneta veșmintele sfinte, deoarece nu
Papa Agapet I () [Corola-website/Science/305405_a_306734]
-
Formosus a trimis o delegație regelui Arnulf rugându-l să elibereze Statul Bisericii de apăsarea grupării din Spoleto și promițându-i încoronarea ca împărat german. În primăvara anului 894 regele Arnulf a traversat Alpii în fruntea unei armate și a cucerit fără efort Milanoul și Pavia. Marchizii din Toscana s-au declarat vasalii săi. Considerând această expediție drept un succes, Arnulf s-a întors în Germania de Paști. După moartea lui Guido în anul 894, Lambert, sprijinit de mama sa, Ageltrude
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
ce avusese loc în anul 1431. La 7 iulie 1456, în urma unei anchete, este anulată sentința pronunțată împotriva acesteia, acordându-i-se postum reabilitarea. Principala să preocupare era însă organizarea unei cruciade împotriva Imperiului Otoman, condus de Mehmed ÎI, care cucerise în anul 1453 capitala Bizanțului, Constantinopol, amenințând acum Ungaria. La 15 mai 1455 Calixt al III-lea trimite delegații statelor creștine, chemându-le la luptă. Acestea au răspuns însă cu reticența apelului sau, doar Ungaria, condusă de Ioan de Hunedoara
Papa Calixt al III-lea () [Corola-website/Science/305435_a_306764]
-
a și fost încoronat de papă la Roma, în bazilica San Pietro, un an mai târziu, la 4 octombrie 1209. Deși a prestat jurământ de credință la încoronare, Otto al IV-lea a uitat repede și s-a grăbit să cucerească Sicilia. Inocențiu al III-lea se vede înșelat. În consecință, se îndepărtează de el, îl excomunică și favorizează alegerea lui Frederic al II-lea de Sicilia, pupilul său de odinioară, care între timp devenise major. Otto și-a pierdut toți
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
Deși nu zăbovim asupra ei, nu putem trece sub tăcere calitatea de cruciat a lui Inocențiu al III-lea. În timpul pontificatului său a avut loc cea de a patra cruciadă, care a pus, pentru 57 de ani, sfârșit Imperiului bizantin, cucerind Constantinopolul, în anul 1204. Urmările au fost dezastruoase, pentru raporturile ulterioare, dintre apuseni și răsăriteni. Spre sfârșitul pontificatului, Inocențiu al III-lea a convocat cel de al IV-lea sinod de la Lateran(1215), la care au fost prezenți peste 1200
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
Italiei. Încercând inițial să rămână neutru, totuși cu timpul s-a apropiat de tabăra nemților. În 1526 însă, după arestarea regelui Francisc, a întrerupt alianța cu Carol Quintul, aderând Ligii de la Cognac. Ca urmare, în anul 1527 trupele imperiale au cucerit și prădat Roma ("Asediul Romei", "Sacco di Roma"). Clement al VII-lea, la rândul lui, s-a refugiat atunci prin "Pasajul Borgo" în Castelul Sant'Angelo care a fost asediat de adversarii lui un timp îndelungat. Fiind amenințat și cu
Papa Clement al VII-lea () [Corola-website/Science/305439_a_306768]