14,040 matches
-
ca rege al Hanovrei la 12 octombrie 1814. A fost al treilea monarh britanic al Casei de Hanovra dar spre deosebire de precedenții, el s-a născut în Marea Britanie și a vorbit engleza ca limba natală. Niciodată nu a vizitat Hanovra. Lunga domnie a regelui George al III-lea a fost marcată de o serie de conflicte militare care au implicat regatele sale, mare parte a Europei și părți din Africa, America și Asia. La începutul domniei sale, Marea Britanie a învins Franța în Războiul
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]
-
britan". George a inserat această frază în discursul scris de Lordul Hardwicke și demonstrează dorința regelui de a se distanța de înaintașii săi germani, care erau percepuți ca având mai multă grijă de Hanovra decât de Marea Britanie. Deși la inițial, domnia lui George a fost salutată de politicienii de toate părțile, primii ani ai domniei lui George au fost marcați de instabilitate politică, în mare măsură generată ca urmare a dezacordurilor în războiul de șapte ani. George a fost perceput ca
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]
-
dorința regelui de a se distanța de înaintașii săi germani, care erau percepuți ca având mai multă grijă de Hanovra decât de Marea Britanie. Deși la inițial, domnia lui George a fost salutată de politicienii de toate părțile, primii ani ai domniei lui George au fost marcați de instabilitate politică, în mare măsură generată ca urmare a dezacordurilor în războiul de șapte ani. George a fost perceput ca favorizând miniștrii "Tory", care a dus la denunțarea sa de către "Whigs" ca un autocrat
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]
-
Irlanda să se unească într-o singură națiune, cunoscută drept Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei. George a profitat de ocazie ca să renunțe la cererea la tronul Franței, pe care suveranii englezi și britanici au menținut-o din timpul domniei lui Eduard al III-lea. S-a sugerat ca George să adopte titlul de "împărat al Insulelor Britanice", dar el a refuzat. În 1801, Pitt neputând obține acordul regelui pentru admiterea catolicilor irlandezi în parlament, a părăsit puterea. Henry Addington
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]
-
Casei de Hanovra și singurul copil legitim al Ducelui de Kent. George al III-lea a trăit 81 de ani și 239 de zile și a domnit 59 de ani și 96 de zile: a avut atât viața cât și domnia cea mai lungă față de orice predecesor al său. Numai nepoata sa, regina Victoria, și stră-stră-strănepoata Elisabeta a II-a i-au doborât recordul.
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]
-
fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuită din următoarele trei obiective: La începutul secolului al XVII-lea, boierul Ursu Bărboi, mare vornic al Țării de Jos în timpul primei domnii a lui Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623), a construit în Iași o biserică cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Vornicul Bărboi făcea parte din familia Sturdzeștilor, fiind denumit cneaz într-un act din 12 martie 1609. El
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
fost metoh închinat Mănăstirii Vatopedu din Muntele Athos. Ea a fost împrejmuită cu zid. După cum a scris cronicarul Ion Neculce, domnitorul Grigore Ghica al II-lea (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748), în cel de-al treilea an al primei sale domnii în Moldova, ""(...) și la Bărboiu au făcut turn și au acoperit-o."" Ctitoria vornicului Bărboi a fost grav avariată de cutremurul din 10 februarie 1821 și mai ales de acela din 26 noiembrie 1829, vechea zidire ajungând într-o stare
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
biserici, Andrei Karidis (1841)."" În interiorul bisericii, deasupra ușii de intrare, se află pictată o lungă inscripție în limba greacă, pe care profesorul Nikolaos G. Dossios a tradus-o astfel în lucrarea sa ""Studii greco-române"" (Tipografia H. Goldner, Iași, 1902): ""În timpul Domniei prea piosului Domnitor și Principe al Moldovei întregi, Mihail Grigore Sturza, arhiereu fiind prea Sf. Mitropolit Veniamin, s-a construit din temelie și s'a rîdicat această prea frumoasă și Dumnezeească biserică, care este închinată memoriei glorioase a prea slăviților
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
de Mitropolia Moldovei și Sucevei. După cum a scris cronicarul Ion Neculce, turnul clopotniță a fost construit în anul 1729 de către domnitorul Grigore Ghica al II-lea (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748), în cel de-al treilea an al primei sale domnii în Moldova. Cutremurele de la începutul secolului al XIX-lea au avariat grav biserica, aceasta fiind reconstruită în perioada 1841-1844, cu sprijinul logofătului Dimitrie Sturdza, după planurile arhitectului grec Andrei Karidis. Cu acel prilej, s-a reconstruit și turnul de la intrare
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
a fost cea care, mai târziu, a intrat în subordinea arhiepiscopiei din Bar (astăzi în Muntenegru). În plină criză iconoclastă, în anul 731, împăratul iconoclast Leon al III-lea a subordonat canonic mitropolia din Durrës patriarhului din Constantinopol. În perioada domniei lui Leon al VI-lea (886 - 912) sunt menționate în izvoarele bizantine 15 scaune episcopale care depindeau de mitropolia din Durrës. În 927 este recunoscut patriarhatul bulgar de către administrația imperială bizantină; prin această recunoaștere majoritatea episcopiilor din interiorul Albaniei au
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
(în ) a fost un corp de armată în cadrul Graniței Militare din Transilvania (în ), instituită în anul 1764 de autoritățile imperiale drept cordon sanitaire la frontiera sudică a Principatului Transilvania. În cel de-al treilea deceniu de domnie al împărătesei Maria Terezia, Curtea de la Viena a decis înființarea regimentelor grănicerești în Transilvania. Pentru ducerea la îndeplinire a misiunii a fost însărcinat la data de 5 iulie 1761 generalul de cavalerie Adolf Nikolaus von Buccow, al cărui proiect a
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
sufixul "-ia" cu menținerea accentului inițial, ca în: "„german” → „Germania”, „grec” → „Grecia”, „bulgar” → „Bulgaria”, „rus” → „Rusia”", etc. Termenul „România” are o istorie internă mult mai veche, fiind format din adăugarea sufixului "-ie" la endonimul „român” după modelul "„moș” → „moșie”, „domn” → „domnie”, „boier” → „boierie”, „țigan” → „țigănie”", care în limba română generează derivate substantivale ce desemnează de cele mai multe ori o stare. Este foarte probabil ca înainte de a căpăta un sens național, în perioadele istorice premoderne „româniile” să fi desemnat comunități etnolingvistice, foarte aproape de
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
frescă, „Biserica "a veche"” este foarte puțin cunoscută în literatura de specialitate, unii autori recomandând efectuarea de săpături arheologice în vederea descoperirii de noi dovezi ale existenței sale. Petru Florianu datează ca an al construcției bisericii în 1675, în perioada de domnie a principelui calvin Mihai Apafi I, în timp ce istoricul blăjean Zenovie Pâclișanu, consideră ca an al edificării 1679. Conscripția „părții iobăgite” a satului din anul 1765 menționează că iobagii au acoperit o treime din cheltuielile efectuate cu ocazia zidirii bisericii, două
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
mai multe ori și controlul asupra sa era important pentru dominația asupra țării. Turnul a servit drept armurărie, trezorerie, menajerie, sediu al Monetăriei Regale, oficiu de arhive publice, și sediul Bijuteriilor Coroanei Angliei. De la începutul secolului al XIV-lea până la domnia lui Carol al II-lea, la încoronarea unui monarh se ținea o procesiune de la Turn la Abația Westminster. În absența monarhului, castelul este administrat de conetabilul Turnului. Acest post era unul de mare putere în care în perioada medievală erau
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
navigau pe Tamisa. Castelul este alcătuit din trei curți interioare concentrice. Cea din interior conține Turnul Alb și a apărut în prima fază de dezvoltare a castelului. La nord, est și vest, ea este încercuită de curtea mijlocie, construită în timpul domniei lui Richard Inimă-de-Leu (1189-1199). În cele din urmă, există o curte exterioară care înconjoară castelul și care a fost construită în timpul lui Edward I. Deși au fost mai multe faze de extindere după ce William Cuceritorul a început construcția Turnului Londrei
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
pat de tortură, construit în secolul al XV-lea și folosit în secolele XVI și XVII pentru a strânge informații. Cheul Turnului a fost construit pe malul Tamisei în timpul lui Edward I și a fost extins până la dimensiunea actuală în timpul domniei lui Richard al II-lea (1377-1399). Turnul Alb este un donjon. De regulă, donjonul era cea mai solidă structură dintr-un castel medieval, și conținea camerele stăpânului - în acest caz ale regelui sau reprezentantului său. Conform istoricului militar Allen Brown
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
de intrare, și un etaj superior. Intrarea era deasupra solului, după obiceiul donjoanelor normande, în acest caz pe partea sudică, și se ajungea la ea pe o scară de lemn ce putea fi înlăturată în caz de atac. Probabil în timpul domniei lui Henric al II-lea (1154-1189) pe latura sudică a turnului s-a instalat un avanpost pentru apărare suplimentară a intrării, dar acesta nu s-a păstrat. Fiecare etaj era împărțit în trei încăperi, cea mai mare la vest, una
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
și designului de la construcție și până acum, din interiorul inițial nu s-a păstrat nimic cu excepția micii capele. Aspectul actual, auster și nedecorat, al capelei amintește de cum ar fi arătat ea în perioada normandă. În secolul al XIII-lea, în timpul domniei lui Henric al III-lea, capela a fost decorată cu ornamente ca o cruce vopsită cu aur și cu vitralii ce reprezentau Fecioara Maria și Sfânta Treime. Curtea aflată cel mai în interior cuprinde o zonă aflată imediat la sud
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
și Lanthorn - aflate în colțurile zidului curții interioare de-a lungul râului - a început pe la 1220. Ele au servit probabil drept reședințe private pentru regină, respectiv rege. Primele dovezi despre modul în care erau decorate camerele regale provin din timpul domniei lui Henric al III-lea: camera reginei era văruită și decorată cu motive florale și sculpturi în piatră. În sudul curții, între cele două turnuri, exista o sală mare. Ea era similară, deși puțin mai mică, cu cea construită de
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
Turnului Alb a fost lăsată liberă astfel încât oricine s-ar apropia de el ar fi obligat să traverseze câmp deschis. Casa Nestematelor a fost demolată, iar Bijuteriile Coroanei au fost mutate în Turnul Martin. Curtea mediană a fost amenajată în timpul domniei lui Richard Inimă-de-Leu, când s-a săpat un șanț la vest de curtea interioară, dublând dimensiunea castelului. Henric al III-lea a ridicat zidurile de est și de nord, dimensiunile de atunci ale curții păstrându-se până în ziua de astăzi
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
cămări tudoriene dărăpănate; ea a fost distrusă de un incendiu în 1841. În locul ei a fost construită Cazarma Waterloo, care se menține și astăzi și care adăpostește Bijuteriile Coroanei. O a treia curte a fost amenajată odată cu extinderea Turnului în timpul domniei lui Edward I, ca incintă îngustă care înconjura complet castelul. În același timp, a fost construit și un bastion denumit Legge's Mount, în colțul de nord-vest al castelului. Brass Mount, bastionul din nord-est, a fost adăugat ulterior. Cele trei
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
est la câte 15 m unele de altele au fost desființate în 1843. Deși bastioanele au fost adesea considerate a data din perioada Tudorilor, nu există dovezi în favoarea acestei ipoteze; cercetările arheologice sugerează că Legge's Mount datează din timpul domniei lui Edward I. Crenelurile din partea de sud a Legge's Mount sunt singurii parapeți medievali din Turnul Londrei care s-au păstrat până astăzi (restul fiind reconstrucții din perioada victoriană). Un nou șanț de apărare, de 50 de metri, a
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
ordinii. Înființarea în 1191 a postului de Lord Primar al Londrei a înlăturat multe din îndatoririle civice ale conetabilului, și a condus uneori la conflicte între deținătorii celor două posturi. Castelul și-a păstrat probabil forma stabilită înainte de 1100 până la domnia lui Richard Inimă-de-Leu (1189-1199). Castelul a fost extins sub William Longchamp, lordul cancelar al lui Richard, care a administrat Anglia în timp ce el era plecat în cruciadă. Pipe Rolls consemnează 2881 lire, 1 șiling și 10 pence cheltuiți la Turnul Londrei
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
pe clădirile cu rol de palat din curtea interioară. Tradiția spoirii Turnului Alb (de la care își trage și numele) a început 1240. Începând aproximativ cu anul 1238, castelul a fost extins către est, nord și nord-vest. Lucrările au durat toată domnia lui Henric al III-lea și puțin din cea a lui Edward I, fiind ocazional întrerupte de frământări populare. Între noile construcții s-au numărat un nou perimetru defensiv, punctat cu turnuri, iar pe laturile de nord, vest și est
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
cu atât mai puțin unui cleric”. În ciuda armatei sale mari dotată cu aparate de asediu, Gilbert de Clare nu a reușit să ia castelul. Conte s-a retras, lăsând capitala sub controlul regelui, iar Turnul a rămas liniștit tot restul domniei lui Henric. Deși era rareori în Londra, Edward I a declanșat o costisitoare remodelare a Turnului, în valoare de 21.000 de lire, între 1275 și 1285, mai mult decât dublul sumei cheltuite pe castel în toată domnia lui Henric
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]