12,639 matches
-
a cărui formă exterioară nedefinită masca un ascuțit simț al afacerilor. Fusese recomandat de persoane sus-puse: Hilary îl alesese să-i fie agent literar dintr-o listă de șapte, opt persoane. — Ascultă, regret că licitația te-a cam dezamăgit. Dar editorii sunt prudenți în momentul ăsta. Acum câțiva ani, o sumă de șase cifre nu era deloc o problemă. Oricum te-ai scos binișor. Am citit recent că aceiași tipi au plătit unui debutant șapte sute cincizeci de lire pentru primul roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o prezint ca pe o lucrare de informare sau ca pe o ficțiune și să-mi reînnoiesc eforturile de a pătrunde misterul bolii Tabithei. Luni-dimineață, am făcut trei pași decisivi: - Am făcut două copii ale manuscrisului și am trimis una editorului care îmi publicase odinioară romanele. - Am trimis cealaltă copie editurii Peacock Press, în speranța că fie voi mai primi contra ei încă o rată din salariu (pe care nu-l mai primisem de trei ani), fie o va îngrozi atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scaun. — Mă simțeam pe atunci foarte aproape de tine, Michael. Eu te-am descoperit. Eu te-am scos din mocirlă. De fapt - și te rog să mă corectezi dacă fantazez -, ai fi avut pe atunci motive să mă consideri nu doar editorul, ci și prietenul tău. Nu simțeam nici un imbold să-l corectez în această privință, dar nu mă puteam hotărî dacă să dau din cap aprobator sau dezaprobator, așa că n-am făcut nici una, nici alta. — Michael, spuse el, aplecându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dacă să dau din cap aprobator sau dezaprobator, așa că n-am făcut nici una, nici alta. — Michael, spuse el, aplecându-se în față, fă-mi o favoare. — Te rog... — Îngăduie-mi pentru o clipă să-ți vorbesc ca prietenul, nu ca editorul tău. Am ridicat din umeri. — Cum vrei. — E-n regulă. Vorbindu-ți ca prieten, și nu ca editor - și sper să nu mă înțelegi greșit -, aș vrea să-ți spun doar - în spiritul unei critici constructive și al interesului personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aplecându-se în față, fă-mi o favoare. — Te rog... — Îngăduie-mi pentru o clipă să-ți vorbesc ca prietenul, nu ca editorul tău. Am ridicat din umeri. — Cum vrei. — E-n regulă. Vorbindu-ți ca prieten, și nu ca editor - și sper să nu mă înțelegi greșit -, aș vrea să-ți spun doar - în spiritul unei critici constructive și al interesului personal - că arăți absolut înfiorător. L-am privit lung, la rândul meu. — Michael, arăți de parcă ai fi îmbătrânit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întrebat dacă nu cumva asta se întâmpla pentru că nu există - sau cel puțin nu în suficientă măsură - o dimensiune sexuală în... viața ta. În situația de față. — Înțeleg. M-am ridicat. Patrick, m-ai dezamăgit. Nu te credeam genul de editor care spune autorilor să pună sex în cărțile lor ca să le vândă mai bine. Nu, nu asta vreau să spun. Nu vreau să spun deloc așa ceva. Vreau să spun că există un aspect crucial al trăirilor personajelor tale care pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prieteni) - pentru excentricitățile unui bătrân încăpățânat, care, în loc să vă abordeze direct, a preferat să sondeze mai întâi terenul, conform propriilor sale metode îndelung exersate și probate. Mărturisesc, Michael, că eu am fost cel care a pătruns în biroul remarcabililor tăi editori și substras manuscrisul tău; eu am fost cel care ți-a urmărit taxiul până acasă chiar a doua zi: eu am fost cel care, în dorința de lua legătura personal cu tine, pentru a te asigura de onestitatea intențiilor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care sora lui Tabitha, în prostia ei, crezuse că aduce o dovadă sigură a vinovăției lui, dar recunosc că insistența lui în această privință mi se păruse cam neobrăzată. Pentru că el era cel mai îmi furase recent manuscrisul din biroul editorului meu, mă urmărise de două ori până acasă și o speriase de moarte pe Fiona. E adevărat că își ceruse scuze în scrisoare, dar tot nu consideram că era îndrituit să dicteze el condițiile. — Am adus-o, am spus. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-mi, Michael, nu crezi că a sosit momentul să faci cunoștință cu Tabitha? În fond, s-ar putea să n-o mai avem mult timp printre noi. — Da, am amânat mereu momentul. Și, în plus, am avut întotdeauna impresia că editorii nu doreau această înâlnire. — O, da, enigmaticii tăi editori! Au o afacere grozavă, recunosc. M-au impresionat birourile lor sau, mai corect, cât am văzut din ele în scurta mea vizită neoficială. Te voi șoca dezvlăuindu-ți că mi-am însușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
faci cunoștință cu Tabitha? În fond, s-ar putea să n-o mai avem mult timp printre noi. — Da, am amânat mereu momentul. Și, în plus, am avut întotdeauna impresia că editorii nu doreau această înâlnire. — O, da, enigmaticii tăi editori! Au o afacere grozavă, recunosc. M-au impresionat birourile lor sau, mai corect, cât am văzut din ele în scurta mea vizită neoficială. Te voi șoca dezvlăuindu-ți că mi-am însușit câteva din broșurile lor. Întinse mâna peste birou, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
așa? — Nu, dar... O, nu, e ridicol! Nici măcar nu merită să vorbim despre asta. Probabil că ai atâtea de făcut, ai atâtea idei pentru noi romane... — Întâmplător, pe moment n-am nici o idee pentru noi romane. Tocmai am discutat cu editorul meu acum câteva săptămâni și am ajuns într-un impas. Dar... ascultă, doar n-o să-mi spui că te interesează cu adevărat treaba asta? — Încă nu mi-ai spus despre ce sumă e vorba. Când mi-a spus, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ia asta și sună-mă după ce o să ai timp să te gândești mai bine. Am luat cartea de vizită și m-am uitat la ea. Numele companiei, Peacock Press, era tipărit cu litere roșii, iar sub el scria: „Hortensia Tonks, editor senior“. — Cine e? am întrebat eu arătându-i numele. — A, e... șefa mea. Încă nu mi-au făcut carte de vizită: sunt relativ de puțin timp la ei. Dar cine știe... Partea asta nu mi-o amintesc clar, dar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Proudfoot - avocat al cui altcuiva decât al Tabithei Winshaw? - care a continuat să-l reprezinte juridic până la moartea sa prematură, din câte am înțeles, în 1984. Deci iată legătura. Tabitha îl abordează pe Proudfoot, rugându-l să-i găsească un editor potrivit și Proudfoot, îm mod miraculos, reușește să i-l găsească. Știa de asemenea că propunerea Tabithei avea o mare șansă de a fi acceptată pentru că starea financiară a companiei la data aceea era disperată. Vei vedea cu ochii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ca să văd ceva, dar nu conta: vedeam cu ochii minții întâlnirea noastră în vagonul de tren din urmă cu câțiva ani. Am derulat scena înapoi și înainte de mai multe ori. Probabil au aflat adresa mea - de la Patrick, poate sau de la editorul meu de la ziar - și mi-a supravegheat apartamentul ore-n șir, poate chiar o zi sau două, în timp ce eu eram înăuntru și-mi scriam prețioasa cronică... M-a urmărit până la stația de metrou, m-a urmărit până la King’s Cross
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
m-am dus la apartamentul lui Findlay să văd ce hârtii furase. Nu-mi spuneau nimic nou. În schimb, am fost indignat sau uluit sau îngrijorat de scrisoarea Tabithei, iar față de dovada concretă pe care o aducea că le scrisese editorilor și îi implorase să-i furnizeze serviciile mele când eu nu nici măcar nu știam de existența ei, nu puteam decât să manifest in interes cât se poate de palid. Familia Winshaw și viețile lor crude, fantastice, înfometate de putere nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
familiei dumneavoastră, părți din care probabil ați citit. — A, domnul Owen! strigă Tabitha punând jos andrelele și bătând din palme încântată când auzi vestea. Mă întrebam dacă veți putea veni. Abia așteptam să vă cunosc. Desigur, v-am citit cartea - editorii mi-au trimis-o, după cum știți - și am citit-o cu mult interes. Trebuie să ne așezăm și să avem o lungă discuție despre ea. Trebuie. Thomas se ridică în picioare și arătă acuzator spre Michael. — Te țin minte. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
documentat: am fost cât se poate de dezamăgită. Autorul rata câteva probleme importante - nici măcar nu menționa, să-ți vină să crezi una ca asta, singurul său avantaj față de Spitfire, care este, după cum știi. grosimea aripilor.Chiar am scris o reclamație editorului, dar n-a fost publicată niciodată. Mă întreb de ce... Se lăsă o tăcere periculos de lungă și Michael își dădu seama că era din nou cu gândurile aiurea. — Despre revistă... — Scuză-mă, am tendința să fiu distrasă uneori. Revista. Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lunga carieră de patolog a celui care le-a furnizat) - nu mi-a făcut nici o plăcere; dar publicul are dreptul să aibă acces și la cele mai dezagreabile amănunte ale acestui caz. E o chestiune de principiu, pe care noi, editorii, am fost mândri s-o susținem. M-am mai gândit, în calitatea mea de redactor, că sunt anumite pasaje în manuscrisul lui Michael, scrise pe un ton academic lăudabil, riguroase în perspectiva lor istorică și poate că ele s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
GHEORGHE DRĂGAN. Născut în 1943, comuna Tg. Trotuș. Absolvent al Facultății de Filologie, Iași, 1966. Doctor în filologie, profesor universitar (de ocazie) și lucrător al pământului (de nevoie). Publicații în reviste literare și de cultură, activitate de editor carte (din 1970) și în jurnalistica scrisă și vorbită (1990-2000). Îngrijiri de ediții, prefețe și postfețe. Autor al următoarelor cărți: Corabia argonauților (articole și eseuri), 1972; Titlul la alegere (versuri), 1981; Ioana din primăvară (povestiri, nuvele), 1986; Poetică eminesciană (studiu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
despre ce este vorba, las „să vorbească” faptele. Jurnalul comentat 25 februarie, 2006 Un drum la București: trimis de Universitatea la care lucrez, ca să obțin „acreditarea” Buletinului științific al instituției. Fiind prezentat într-un cerc de intelectuali drept „un bătrân editor de carte”, am surpriza să fiu recunoscut de o cunoștință mai veche. „Nu am uitat de promisiune! - îmi spune, zâmbind, doamna Elise Bacinski. Vreau să vă dau caietul de care v-am vorbit acum șase ani”. Ne-am retras la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
se spună, totuși, un termen de restituire. „Dar nu vă faceți probleme, puteți să-l țineți cât aveți nevoie!” Drăguță și înțelegătoare doamna Elise Bacinski! Îi mulțumesc și îi promit să nu o dezamăgesc în ce privește „misia” mea asumată, de eventual editor altextelor postume rămase de la bătrânul scriitor basarabean. Deschid caietul pe la mijloc (am obiceiul să fac un fel de sondaj înainte de a începe să citesc o carte) și dau de un pasaj ce îl prezintă pe Domnul R. ca fiind obsedat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dacă fac un serviciu memoriei lui P.H.Lippa. Ca și cum ar ghici despre ce este vorba, Doamna Elise Bacinski îmi sugerează că postfața mea ar putea să fie tipărită și separat, în vreo revistă, în cazul în care nu aș găsi editor interesat de un autor prea „învechit” pentru așteptările cititorului din „secolul două'ș'unu”. Am înțeles din discuție că Doamna E.B. chiar nu știe ce conține caietul. Sau nu-și mai amintește. Cu atât mai mult trebuie să-mi fac
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
castelul din Touraine. Descoperiră că Touraine era o regiune de câmpie foarte călduroasă care semăna foarte mult cu Kansas-ul. Elliot avea acum destule poeme cât pentru un volum. Urma să-l publice În Boston și deja Îi trimisese un cec editorului cu care semnase contractul. În scurt timp, prietenii Începură să plece Înapoi la Paris. Touraine se dovedise a nu fi ceea ce părea la Început. Curând plecară toți, urmându-l pe un poet tânăr, bogat și necăsătorit, undeva pe malul mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cel mai devotat și uimit ascultător al povestirilor ei, deoarece abia În acele după-amiezi și Înserări, darul ce-l avea al confabulării, atît Încît să-mi anime uimirea, Îmi deveniseră vizibile mult mai mult ca Înainte plăsmuirile (cuvînt reconstituit de editor) levantine, deschidere spre Împărățiile vorbei, spre zecile de povestiri ale zecilor de Întîmplări trăite, auzite, născocite, căci totuna erau. Povestind, vocea ei Întinerea și ochii săi sclipeau cum probabil Îi străluciseră În tinerețe, dar ca să dea crezare spuselor ei, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
agita plasa prin aer. Mulțimea începu să scandeze numele lui. Arbitrul îi examină pe rând pe cei doi gladiatori, din cap până în picioare. Așteptă ca ei să-i confirme că sunt gata, apoi privi spre pulvinar. Vitellius, căci el era editor al luptelor de gladiatori, se ridicase deja. Valerius văzu că se sprijinea cu o mână de balustradă, iar cu cealaltă flutura o batistă albă. După o clipă, Vitellius lăsă batista să cadă și se auziră acordurile orgii și ale flautului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]