11,589 matches
-
forțele americane să ajungă pe front. Marea Britanie și Franța au cerut Statelor Unite să trimită infanterie pe linia frontului, pentru a întări pozițiile existente. Pe întregul parcurs al războiului forțele americane nu au avut destule unități proprii de artilerie, aviație și geniu. Generalul John J. Pershing, comandantul forței americane American Expeditionary Force, a refuzat să fragmenteze unitățile americane pentru a întări forțele britanice sau franceze, așa cum doreau Aliații. Pershing a utilizat atacuri directe, o strategie care deja fusese întreruptă de către comandanții francezi
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
poate fi obținută, prin pură deducție, o imagine asupra lumii. La aceste legi nu duce nici un drum logic ci, numai o intuiție bazată pe ceva de tipul unei contopiri cu obiectele experienței’’ . Astfel Popper ne face un portret romantic al ’’geniului științific’’: intuiție deosebită, fantezie creatoare, independență în gândire și atitudine critică necruțătoare. Modelul inductiv, pe care îl consideră de propagandă baconiană, este înlocuit cu modelul ipotetico-deductiv. Aceasta pentru că noi nu pornim de la observații pure (considerate astăzi un mit epistemologic), ci
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
să le dea. Și, pentru că el nu se lăuda niciodată, zicea, recunoscîndu-și indirect aceste merite: «M-aș face de un ridicol total să fiu genial și să mă laud că sunt genial. E stupid!»... Înainte de a fi un poet de geniu, el era un spirit superior. Seducător, plin de farmec. Mi-a spus chestia asta nu lăudîndu-se, ci doar ca să-mi atragă atenția asupra fenomenului. Era aproape disperat că n-are cui transmite. De-asta a și început Nichita ANTIMETAFIZICA. Cine
Antimetafizică () [Corola-website/Science/298253_a_299582]
-
Eugène Henri (n. 7 iunie 1848, Paris - d. 8 mai 1903, Atuona/Insulele Marchize, Polinezia Franceză) a fost un pictor postimpresionist francez. Aventurier și geniu, a știut să prevadă viitorul, pregătind calea picturii moderne, influențându-i pe fauviști și pe artiștii din gruparea Nabis. Între mizerie și epuizare, călătorii și disperare, a ajuns să creeze opere extraordinare, în care redă cu intensitate viziunea sa senzuală
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
probe. A murit la data de 12 ianuarie 1950, la domiciliul său din București. s-a născut la data de 18 februarie 1882 în comuna Dobridor, județul Dolj. În perioada 1901 - 1903, a urmat cursurile „Școlii militare de artilerie și geniu”, primind gradul de sublocotenent. În anul 1906 a fost ridicat la gradul de locotenent, iar în 1911 la cel de căpitan. În anul 1911 a fost admis la „Școala superioară de război”, absolvind în anul 1913. În timpul Primului Război Mondial a avut
Petre Dumitrescu () [Corola-website/Science/298271_a_299600]
-
ii (probabil din lat. "spiritus" - „spirit, suflu, duh de viață”) sunt duhuri binevoitoare domestice prezente în mituri și superstiții ale românilor. Originea lor se presupune a veni de la satirii Atenei antice și e legată de credința în geniile casei, genii pe care le găsim la hotarul dintre civilizația umană , elementul sălbatic și lumea supranaturală. Divinități ale naturii, spiridușii au fost influențați de creștinism și de un amalgam de credințe legate de învierea morților. Când, la începuturi, cultul marilor
Spiriduș () [Corola-website/Science/298275_a_299604]
-
ii (probabil din lat. "spiritus" - „spirit, suflu, duh de viață”) sunt duhuri binevoitoare domestice prezente în mituri și superstiții ale românilor. Originea lor se presupune a veni de la satirii Atenei antice și e legată de credința în geniile casei, genii pe care le găsim la hotarul dintre civilizația umană , elementul sălbatic și lumea supranaturală. Divinități ale naturii, spiridușii au fost influențați de creștinism și de un amalgam de credințe legate de învierea morților. Când, la începuturi, cultul marilor divinități păgâne
Spiriduș () [Corola-website/Science/298275_a_299604]
-
Hanovra, apoi pe lângă urmașul lui, Georg Ludwig, care va deveni rege al Marii Britanii cu numele de George I. În această funcție, Leibniz rămâne până la sfârșitul vieții. El se bucura de o deosebită prețuire și era considerat în acel timp ca geniu universal. Opera sa se extinde nu numai în domeniile filozofiei și matematicii, ci tratează teme variate de teologie, drept, diplomație, politică, istorie, filologie și fizică. A fost fondatorul și primul președinte al ""Academiei de Științe"" din Berlin (1700). Leibniz moare
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
în Andaluzia, se întoarce la Madrid, dar este și rămâne surd. Boala a influențat starea fizică și psihică a pictorului, care se reflectă în arta lui: aceasta câștigă în forță interioară și devine expresivă, răpitoare. Abia acum se naște adevăratul geniu al lui Goya. În anul 1795, Goya o cunoaște pe Ducesa de Alba. Frumoasa doamnă, care rămăsese văduvă, îl invită la reședința ei din Andaluzia, la Sanlácar, situată în apropiere de Cadiz. Ducesa se dovedește totuși inconstantă în sentimente, și
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
al IV-lea", realizat în anii 1800-1801. Artistul privește monarhia spaniolă cu un ochi lucid. Scriitorul Ernest Hemingway exclamă la vederea tabloului: ""Pe fiecare din aceste chipuri Goya a imprimat disprețul pe care îl nutrește pentru ei. Trebuie să fii geniu pentru a-l putea convinge de contrariu pe rege, prea prost de altfel pentru a observa că pictorul curții îl condamnă în ochii întregii lumi"". Într-adevăr artistul expune pregnant vanitatea și mediocritatea persoanelor portretizate. În îndatoririle sale de stat
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
îmbolnăvește, trei ani mai târziu, pe 16 aprilie 1828, moare la Bordeaux. Rămășițele artistului vor reveni în Spania, la sfârșitul primului război mondial. De la el ne ramâne și cunoscuta frază " Somnul rațiunii naște monștri" „Pentru a putea să-și dezvolte geniul, a trebuit să riște ca arta lui să înceteze să mai placă.” — André Malraux „În mormântul lui Goya se odihnește vechea artă spaniolă, universul pierdut pentru totdeauna al toreadorilor, majos și manolas, universul călugărițelor, contrabandiștilor, bandiților și vrăjitoarelor, întregul folclor
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
Nimfele sunt genii ale naturii, pe care cei vechi și le închipuiau ca pe niște fecioare tinere și frumoase. Ele locuiau în grotele de pe vârfurile munților, în codrii deși, pe câmpii sau în ape și erau de mai multe categorii: nimfele apelor purtau
Nimfă (mitologie) () [Corola-website/Science/298353_a_299682]
-
erau de mai multe categorii: nimfele apelor purtau numele de oceanide, nereide și naiade, cele ale munților de oreade, iar cele ale pădurilor de driade și hamadriade. Nimfele erau înzestrate cu darul profeției. De cele mai multe ori oamenii le invocau în calitate de genii protectoare, implorându-le sprijinul. Legendele legate de numele lor sunt numeroase, ele fiind iubite de zei și nu arareori și de muritori (de exemplu, Daphne, Callisto etc.). Tinere frumoase și seducătoare, nimfele au numeroși iubiți, majoritatea zei: Zeus, Apollo, Hermes
Nimfă (mitologie) () [Corola-website/Science/298353_a_299682]
-
înlocuit progresiv cu tragicul. Temele predominante sunt singurătatea și izolarea, falsitatea, vacuitatea. Obsesia morții este marea forță motrice a operei lui Eugen Ionescu, de la moartea gândirii și a limbajului la moartea neînțeleasă și neacceptabilă a individului. Prin ce minune, atunci, geniul autorului creează în mod paradoxal comicul? Nici didactic, nici moralizant, antisentimental și anticonvențional, teatrul lui Ionescu este un teatru-joc, un joc adevărat, deci liber și straniu, pur și sincer, provocator, un lanț pasionant, vertiginos și în toate direcțiile. De fapt
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
tradus și publicat în limba engleză în 1976. Ne cufundăm, în timpul lecturii, în peisajul și în mentalitatea indiană, cu mirifica ei lume a miturilor, ritualurilor și simbolurilor. Coloana vertebrală a cărții de față este însă relatarea cu autenticitate și cu geniu a celei mai mari minuni a lumii: înfiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii împărtășite și destrămarea ei. Mircea și Amrita (din "Dragostea nu moare"), ca și Allan și Maitreyi (din "Maitreyi"), pot sta alături de nemuritoarele cupluri Paul și Virginia, Tristan
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
contestat ca unul din reprezentanții "formalismului burghez cosmopolit". Totuși, în decembrie 1956, la Muzeul de Artă al Republicii din București s-a deschis prima expoziție personală Brâncuși din Europa. Abia în 1964 Brâncuși a fost "„redescoperit”" în România ca un geniu național și, în consecință, ansamblul monumental de la Târgu-Jiu cu "Coloana (recunoștinței) fără sfârșit", "Masa tăcerii" și "Poarta sărutului" a putut fi amenajat și îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac și fusese foarte aproape de a fi fost
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
conferințelor științifice și culturale (care aveau loc, de regulă, joia și duminica seara), Caragiale era programat cu "„lecturi literare”", la 9 ianuarie 1900, presa bucureșteană înregistrând cu entuziasm evenimentul: Dintre intervențiile sale a răzbătut ceva din farmecul deosebit al acestui geniu al cuvântului (scris și vorbit): Caragiale a fost și director al Teatrului Național din București. Titu Maiorescu, ministrul Instrucțiunii Publice, ocupându-se de problema schimbării conducerii Teatrului Național, după mai multe consultări a hotărât, la 2 iulie 1888: "„Director al
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
simțită până în prezent ca neîntrecută, a rămas cel mai mare creator de tipuri în dramaturgia română, concurând, ca și Balzac, starea civilă. El a reconstituit o amplă imagine a societății contemporane, văzută mai ales din unghiul comicului, dovedind un adevărat geniu al situațiilor dramatice și al limbajului, care îl situează printre marii comediografi ai lumii. În 1912, în România au fost organizate acțiuni de sărbătorire a lui Caragiale, cu prilejul jubileului de 60 de ani, cu participarea celor mai importanți scriitori
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
putut fi încorporați în unități militare germane regulate, în Waffen-SS, în întreprinderi cu producție de război ori în "Organizația Todt" (o unitate specială care a avut în timpul războiului misiunea de a construi buncăre și de a executa alte lucrări de geniu). Ca urmare a acestor acorduri, mulți dintre etnicii germani din România (sași transilvăneni și șvabi bănățeni) s-au înrolat voluntar în unitățile Waffen-SS (în total, aproximativ 63.000 persoane), câteva mii servind în unitățile speciale de intervenție ale Serviciului de
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
pasărea ar fi trebuit să aibă un rol mai simbolic, profetic. Similaritățile nu au trecut neobservate: James Russell Lowell a scris în "A Fable for Critics" că: „Iată-l pe Poe cu al său corb, precum "Barnaby Rudge" / Trei cincimi geniu și două născocire.” O posibilă sursă de inspirație pentru corb ar putea veni din mitologie și din folclor. În mitologia nordică, Odin deține doi corbi numiți Huginn și Muninn, reprezentând gândirea și memoria. Corbul și-a câștigat reputația de pasăre
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
se bazeze mai puțin pe muncitori activiști și mai mult pe recruți din armată; rolul său cuprindea îndoctrinarea recruților cu ideile bolșevismului, precum și îmbunătățirea moralului trupelor și a nivelului de pregătire pentru luptă. La început comisar al unui pluton de geniu, Hrușciov a devenit comisar la nivel de batalion și a fost retras de pe front pentru un curs politic de două luni. Tânărul comisar s-a găsit și în situații de conflict armat, deși multe dintre poveștile de război pe care
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
latul țării. Creierul lui Lenin a fost scos înainte de îmbălsămarea trupului său. Guvernul sovietic l-a însărcinat pe cunoscutul neurochirurg german Oskar Vogt să studieze creierul lui Lenin și să localizeze zona precisă a celulelor creierului care erau responsabile de geniu. "Institutul Creierului" a fost creat în Moscova pentru acest scop. Vogt a publicat o lucrare despre creier, în 1929, în care raporta că unii neuroni piramidali din al treilea strat al cortexului cerebral al lui Lenin erau foarte mari. Totuși
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
pământ", Wilhelm Backhaus a numit arta ei "cel mai frumos lucru de pe pământ", iar Tatyana Nikolayeva a izbucnit în lacrimi când a ascultat-o prima oară. Rudolf Serkin a supranumit-o "Clara cea perfectă". Charlie Chaplin a considerat-o un geniu: "în viața mea am întâlnit trei genii: pe Clara Haskil, pe Einstein și pe Winston Churchill". La 6 decembrie 1960, însoțită de sora ei Lili, sosită cu trenul la Bruxelles pentru un turneu de concerte, împreună cu violonistul belgian Arthur Grumiaux
Clara Haskil () [Corola-website/Science/297427_a_298756]
-
cel mai frumos lucru de pe pământ", iar Tatyana Nikolayeva a izbucnit în lacrimi când a ascultat-o prima oară. Rudolf Serkin a supranumit-o "Clara cea perfectă". Charlie Chaplin a considerat-o un geniu: "în viața mea am întâlnit trei genii: pe Clara Haskil, pe Einstein și pe Winston Churchill". La 6 decembrie 1960, însoțită de sora ei Lili, sosită cu trenul la Bruxelles pentru un turneu de concerte, împreună cu violonistul belgian Arthur Grumiaux, se împiedică și cade pe peronul de
Clara Haskil () [Corola-website/Science/297427_a_298756]
-
3 aprilie 1860, Manolache Costache a fost prim ministru în Moldova, calitate în care a făcut primii pași către înlăturarea privilegiilor fiscale, a coordonat secularizarea averilor mănăstirilor neînchinate (chinoviilor), a luat măsuri de modernizare a armatei (înființarea unui batalion de geniu) și a încercat înființarea unor instituții de credit (bancă națională și credit funciar). Între 14 iulie 1860 și 14 aprilie 1861 a devenit singurul prim ministru moldovean al Țării Românești. Aici a elaborat un interesant proiect de înființare a unei
Manolache Costache Epureanu () [Corola-website/Science/297434_a_298763]