12,132 matches
-
un foc încrucișat, sprijinindu-se reciproc pentru respingerea inamicilor. În plus, un atac din lateral ar fi exploatat una dintre punctele slabe ale acelor tipuri de bombardiere și anume lipsa sistemelor de închidere automată a rezervoarelor. Aceasta însemna că, dacă germanii ar fi țintit aripile bombardierelor (unde se aflau rezervoarele), acestea puteau fi ușor incendiate. Cum încă nu fuseseră încă atacați de "Luftwaffe", secțiunea comandantului Harris al Escadrilei 149 a fost singura care a reușit să lanseze bombele împotriva vaselor din
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
doua Gouldson de pe avionul pilotat de Riddlesworth. În timpul luptelor "Oberleutnant" Gordon Gollob a doborât avionul pilotat de comandantul Escadrilei 9, Archibald Guthrie. Avionul comandantului Escadrilei 37, Hue-Williams, a fost de asemenea doborât, cel mai probabil de "Hauptmann" Reinecke. Printre pierderile germanilor s-a numărat și "Leutnant" Roman Stiegler, care s-a prăbușit în mare în timpul cursei de urmărire a bombardierului pilotat de Lemon. Piloții din "Jagdgruppe" au revendicat doborârea a încă două bombardiere, iar cei din ZG 76 alte cinci. Printre
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Memorialele de Război” ale militarilor care au murit și nu li se cunoaște locul în care sunt îngropați nu conține date despre un număr atât de mare de piloți și mitraliori dispăruți în misiune din cadrul Escadrilelor 9, 37 și 149. Germanii au pierdut trei avioane de vânătoare Bf 109 distruse și două grav avariate și două avioane de vânătoare Bf 110 grav avariate. Șapte avioane Bf 110 și unul Bf 109 au suferit avarii ușoare. Johann Fuhrmann și Roman Stiegler au
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
a pierdut niciun bombardier. În săptămânile care au urmat a început o dezbarere cu privire la modificarea planurilor pentru atacurile pe timp de zi în favoarea celor nocturne, efectuate sub acoperirea întunericului. Hewitt a fost în favoarea atacurilor nocturne. Din punct de vedere tactic, germanii au subliniat slăbiciunile bombardierelor britanice pe care le cunoșteau deja - slaba capacitate defensivă a avioanelor Wellington pentru atacurile din lateral, dar au admis că formațiunile rigide de zobr ale bombardierelor au funcționat în favoarea piloților avionelor de vânătoare, permițându-le acestora
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
capacitate defensivă a avioanelor Wellington pentru atacurile din lateral, dar au admis că formațiunile rigide de zobr ale bombardierelor au funcționat în favoarea piloților avionelor de vânătoare, permițându-le acestora din urmă alegerea celor mai bune poziții și unghiuri de atac. Germanii au considerat că raidul RAF efectuat la înalățimea de 3.000 - 4.900 m în condiții de zi și de vizibilitate excelentă a fost o „prostie criminală”. În raport a fost analizată și eficiența tirului artileriei antiaeriene. Schumacher a considerat
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
una dintre cele mai lungi ca durată din istoria războaielor aeriene. Împreună cu Bătălia Atlanticului și cu blocada Germaniei, a fost cea mai lungă campanie din 1939-1945. Avioanele de vânătoare ("Jagdwaffe") ale "Luftwaffe" au apărat spațiul aerian al Europei ocupate de germani, mai întâi împotriva RAF Bomber Command, iar mai apoi și împotriva United States Army Air Forces (USAAF). În primii ani ai războiului, "Luftwaffe" a fost capabilă să provoace o serie de înfrângeri bombardierelor strategice aliate. În 1939, RAF Bomber Command
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
aeriene). Sistemul defensiv se baza în principal pe artileria antiaeriană. Acțiunile defensivei antiaeriene nu erau coordonate și comunicațiile dintre diferitele unități era slabă. Lipsa coordonării dintre bateriile de artilerie antiaeriană și aviația de vânătoare avea să fie o problemă a germanilor de-a lungul întregului război. Adolf Hitler era unul dintre sprijinitorii folosirii cu precădere a artileriei antiaeriene, care ar fi dat populației civile „sprijin psihologic”, indiferent cât de ineficiente s-ar fi dovedit tunurile antiaeriene . Regiunea Ruhr, care a fost
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
germană de avioane a ajuns la aproximativ 36.000 de aparate în 1944. Cu toate acestea, în momentul în care s-a ajuns la aceste cifre, "Luftwaffe" nu mai avea combustibilul necesare și nu mai dispunea de piloți pregătiți. Incapacitatea germanilor să crească producția imediat după eșecurile din Uniunea Sovietică și Africa de Nord a dus la înfrângerile "Luftwaffe" care aveau să se producă în perioada septembrie 1943 - februarie 1944. În ciuda unor victorii tactice, "Luftwaffe" nu a fost capabilă să obțină o victorie
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
aerului, vicontele Hugh Trenchard, care considera că trebuie dusă o ofensivă pe teritoriul inamicului, o politică care își avea originea în perioada primului conflict mondial. Se considera că distrugerile fizice și psihologice odată făcute în Germania și teritoriile ocupate de germani, civilii se vor revolta și vor răsturna guvernul. În ciuda acestei strategii ambițioase, RAF a intrat în al Doilea Război Mondial fără o flotă de bombardiere care să fie potrivită pentru bombardamente strategice la scară mare. Flota de bombardiere urma să
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
implementat datorită întârzierilor în producerea radarelor. Kammhuber a început să înțeleagă potențialul defensivei aeriene sprijinite de radar în această perioadă. După ce s-a consultat cu Wolfgang Martini, un tehnician al "Luftwaffe", el a sprijinit dezvoltarea radarului "Lichtenstein". În ciuda faptului că germanii aveau o defensivă aeriană slabă, cele mai multe operațiuni ale RAF Bomber Command din perioada 1940-1941 au fost niște eșecuri. În a doua jumătate a anului 1940, 170 de bombardiere britanice au fost doborâte. Doar 72 dintre acestea de apărarea antiaeriană - 42
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
convinși că sunt cu adevărat apărați. După octombrie 1941, "Luftwaffe" și-a încetat miniofensiva. Decizia lui Hitler a venit în folosul RAF> În 1940-1941, atacurile germane asupra bombardierelor care au decolat au fost responsabile pentru două treimi din pierderile RAF. Germanii au pierdut șansa distrugerii flotei de bombardiere britanice. Ca urmare a respingerii tacticii inițiale de către Hitler, Kammhuber s-a concentrat asupra organizării Liniei Kammhuber. Eșecul "Luftwaffe" în lupta pentru protejarea Berlinului împotriva unei serii de raiduri de mică amploare a
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
dispunea de avioane de vânătoare nocturnă. Nu exista un sistem de control centralizat, iar unitățile aeriene nu erau legate cu unitățile terestre, ca în cazul RAF Fighter Command. Când Bomber Command și-a început atacurile pe timpul nopții în mai 1940, germanii nu aveau cum să intercepteze formațiile de bombardiere care se apropiau de teritoriul german. În aceste condiții au început să se facă eforturi pentru crearea unei forțe defensive nocturne. Se făcuseră unele încercări încă mai înainte de începerea războiului, folosindu-se
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
cele mai multe aparate P-38. O soluție de moment oferită americanilor a fost avionul britanic Spitfire, dar acesta nu avea capacitatea să zboare mai departe de malurile atlantice ale Europei. Politica strategică americană era diferită de cea a RAF. Moralul civililor germani nu era un obiectiv principal pentru planificatorii USAAF. Aceștia consideratu că atacurile împotriva obiectivelor economice, așa cum erau centralele electrice sau uzinele pot conduce mai rapid la rezultatele urmărite de RAF, fără să fie nevoie să se apeleze la „bombardamente nediscriminatorii
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
ofensiv aliat că „Fiecare bombardier cvadrimotor al aliaților occidentali mă fac fericit, pentru că le vom doborât tot așa cum le-am doborât pe cele [britanice] bimotoare”. Aceste aprecieri nu sunt de înțeles, dacă ținem seama de sursele informative de care dispuneau germanii la Washington care, în perioada de până la intrarea SUA în război, oferiseră numeroase rapoarte detaliate cu privire la performanțele dovedite, dar și la cele potențiale, ale avioanelor americane. Hans Jeschonnek și-a schimbat rapid punctul de vedere. El a luat în serios
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
în dotare un avion de vânătoare performant. P-47 Thunderbolt, care își făcută deja simțită prezența în spațiul aerian german, a fost considerat inferior aparatelor germane. Pe 18 martie 1943, Göring s-a contrazis și s-a plâns că proiectanții germani din industria aeronautică l-au dezamăgit. El a pretins că modelul Bf 109 se apropia de limitele de exploatare și că nu exista nici un aparat care să fie gata să îl înlocuiască. Milch și Albert Speer, nou numitul ministru al
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
doua tentativă de atac de pe 14 octombrie 1943, „Misunea 115”, care avea să fie cunoscută ca „Joia Neagră” avea să ducă la avariera a 122 de avionae și doborârea a 77 B-17 dintre cele 291 de bombardiere participante la misiune. Germanii au pierdut 38 de avioane de vânătoare. Raidurile au avut un efect uriaș asupra distribuției armamentului german. În vara anului 1943, 2.132 tunuri antiaeriene protejau obiectivele industriale germane. Cu trei ani mai înainte, existau doar 791 de tunuri AA
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
bombardierelor. Au fost încercate și alte tactici. Metoda „"Wilde Sau"” prin, care un avion de vânătoare monoloc sprijinit de proiectoare de căutare folosea dectectoarele pasive de radar a fost implementat pe 26 septembrie 1943. Această a avut succese limitate, dar germanii au suferit pierderi mari în iarna 1943-1944. "Jagddivision 30", unitatea specilizată în controlul "Wilde Sau" și-a demobilizat escadrilele de vânătoare de noapte, restul escadrilelor fiind detașate pentru lupta pe timp de zi împotriva bombardierelor. Producția germană de avioane era
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
cerului de aparate Luftwafe și să asigure astfel succesul bombardamentelor. Dată fiind superioritatea aeriană aliată, Luftwaffe a fost supusă unor mari presiuni în perioada martie - aprilie 1944. Raportul "General der Jagdflieger" Adolf Galland de pe 27 aprilie 1944 menționa faptul că germanii periduseră în ultimele 10 operațiuni 500 de aparate și 400 de piloți. Galland nota că în ultimele patru luni pierduse aproximativ 1.000 de piloți. Galland sublinia că aliații îi depășeau numeric pe germani la capitulul avioane de vânătoare în
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
27 aprilie 1944 menționa faptul că germanii periduseră în ultimele 10 operațiuni 500 de aparate și 400 de piloți. Galland nota că în ultimele patru luni pierduse aproximativ 1.000 de piloți. Galland sublinia că aliații îi depășeau numeric pe germani la capitulul avioane de vânătoare în proporție de 6:1 până la 8:1, iar nivelul de pregătire al piloților de vânătoare aliați era „uimitor de ridicat” . Aproximativ 25% din efectivele piloților de vânătoare germani au fost pierdute doar în luna
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
că aliații îi depășeau numeric pe germani la capitulul avioane de vânătoare în proporție de 6:1 până la 8:1, iar nivelul de pregătire al piloților de vânătoare aliați era „uimitor de ridicat” . Aproximativ 25% din efectivele piloților de vânătoare germani au fost pierdute doar în luna mai 1944 iar, în perioada martie - mai 1944, aproximativ 50% din avioanele de vânătoare disponibile au fost doborâte în fiecare lună. Galland a recunoscut că Luftwaffe pierdea răboiul de uzură și a cerut concentrarea
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Obișnuiam să spun trei 109, dar situația a evoluat și s-a modificat”. Nevoia pentru superioritate tehnică a fost evidentă în pierderile din prima jumătatea a anului 1944. În ianuarie, Luftwaffe dispunea de 2.283. În perioada ianuarie - mai 1944, germanii au pierdut 2.262 piloți, o rată a pierderilor de 99%. Pierderile masive în oameni și avioane le-a permis aliaților să câștige superioritatea aerină pe cerul continentului. Printre piloții pe care i-a pierdut Germania se aflau și foarte
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
probabilitatea ca tinerii piloți să fie uciși în confruntările aeriene. Ofensiva aliaților împotriva producției de combustibili și uleiuri a Axei a dus la scădere și mai mare a perioadelor de instruire, ceea ce nu a făcut decât să înrăutățească situația pentru germani. Poziția a continuat să se deterioreze de-a lungul întregului an 1944. Cum teritoriile controlate de germani s-au restrâns, numărul de baterii de artilerie antiaeriană disponibile a crescut. În perioada noiembrie - decembrie 1944, artileria antiaeriană s-a dovedit mai
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
uleiuri a Axei a dus la scădere și mai mare a perioadelor de instruire, ceea ce nu a făcut decât să înrăutățească situația pentru germani. Poziția a continuat să se deterioreze de-a lungul întregului an 1944. Cum teritoriile controlate de germani s-au restrâns, numărul de baterii de artilerie antiaeriană disponibile a crescut. În perioada noiembrie - decembrie 1944, artileria antiaeriană s-a dovedit mai eficientă în doborârea bombardierelor aliate decât Luftwaffe. Un exemplu ar fi al atacurilor împotriva regiunii Ruhr, când
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
al atacurilor împotriva regiunii Ruhr, când bateriile AA au doborât 59 de bombardiere USAAF, în vreme ce avioanele de vânătoare doar 13. Activitatea puternicei artilerii antiaeriene a redus precizia bombardamentelor și a sprijinit în aceeași măsură atacul avioanelor proprii de vânătoare. Pierderile germanilor a atins punctul de maxim pe 26 noiembrie, când în timpul interceptării bombardierelor aliate "RLV" a pierdut 119 avioane de vânătoare, 60 de piloți uciși și 32 de piloți răniți pentru doar 25 de avioane de vânătoare și șase bombardiere ale
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
și șase bombardiere ale USAAF. După ce a reușit să depășească handicapul radarului în banda UHF band "Lichtenstein C-1" al Luftwaffe pe la mijlocul anului 1943, în primele șase lunmi ale anului 1944, ofensiva RAF Bomber Command a trebuit facă față eforturilor germanilor pentru câștigarea războiului tehnologic. Bomber Command a introdus contramăsurile "Chaff" (panglică reflectoare metalizată pentru interferență în radiolocație) cunoscute de germani ca "Düppel", care duceau la „orbirea” radarelor germane și la o localizare dificilă a poziției bombardierelor. Pentru reducerea pierderilor și
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]