13,885 matches
-
În raport cu realitatea? Opiniile glisează dinspre completa dependență față de realitate a fotografiei privită ca proces optic și chimic de reprezentare (André Bazin, Roger Scruton, Kendall Walton), (Warburton: 2005) către fotografia care caimagine poate servi procesului de substituire a realității cu o iluzie pretinzându-și o realitate consumabilă, superioară celei autentice (Debord: 2001; Baudrillard: 2008). Jean Baudrillard definește termenii de disimulare și de simulare În contextul contemporaneității, care privesc direct statutul imaginilor care ne structurează lumea interconectată Într-un prezent simultan, din care
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
De fapt, ambele categorii nu fac decât să împlinească un ideal social ce subzistă de secole: existența cuiva care să-și asume și să recunoască vina pentru ceea ce este rău în societate, contribuind astfel la identificarea răului și la nașterea iluziei de purificare. De veacuri societatea se purifică prin victime. Ne scapă faptul că existența atâtor categorii arată o disfuncționalitate a societății, că idealurile și realitățile sociale, pretins totalizante, nu reușesc să încadreze toți membrii. Dacă n-ar exista acești "vinovați
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
trăindu-mi în mod superficial viața cotidiană. Este o penurie a propriei existențe ce-mi golește de conținut până și căutarea unui sens al vieții. Acum știu că tăria morții derivă din absența la sine; iar vindecarea față de ea avem iluzia că vine din prezența la ceilalți. * Trăim într-o epocă în care se aleargă după un trup sănătos, lipsindu-ne preocuparea pentru o înțelegere a ceea ce înseamnă minte sănătoasă (definită independent de normalitatea născută în umbra mediocrității). Fără să vrea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
vorbi de un eșec al modernității, acesta a fost determinat de "o teamă de uman", izvorâtă din dorința de a aborda socialul cu aceleași metode precum naturalul, trecând la a-l modela din perspectiva unor legi științifice. Despre idealuri și iluzii. Ceea ce Gabriel Liiceanu indică drept "sistemul de iluzii" (Ușa interzisă, p. 10), într-un mod de altfel foarte reușit, cred că este "sistemul de idealuri" (sau poate doar "idealuri" deoarece nu sunt sigur că au caracter sistemic), prin aceasta înțelegând
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
fost determinat de "o teamă de uman", izvorâtă din dorința de a aborda socialul cu aceleași metode precum naturalul, trecând la a-l modela din perspectiva unor legi științifice. Despre idealuri și iluzii. Ceea ce Gabriel Liiceanu indică drept "sistemul de iluzii" (Ușa interzisă, p. 10), într-un mod de altfel foarte reușit, cred că este "sistemul de idealuri" (sau poate doar "idealuri" deoarece nu sunt sigur că au caracter sistemic), prin aceasta înțelegând, la fel ca autorul amintit, tot ce ne
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
idealuri" (sau poate doar "idealuri" deoarece nu sunt sigur că au caracter sistemic), prin aceasta înțelegând, la fel ca autorul amintit, tot ce ne atrage să acționăm, ce îndeamnă să ne chinuim existența într-o direcție sau alta. Refuzul termenului iluzie aici are un caracter mai curând operațional, fiind determinat totodată și de o evidentă dorință de obiectivare. Altfel spus, nu doresc (aici) să judec, ci să arăt numai cum funcționează. Am în vedere, în mod simultan, atât idealurile individuale cât
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
poartă cu sine această pedeapsă și cel pedepsit, derivat și din faptul că alții au scăpat, situație în care nu se mai poate vorbi de domnia legii. (Legea pare mai degrabă o doamnă frumoasă dar capricioasă.) Preluarea unei "cantități de iluzie" (necesară) în oricare ideal poate fi îndeplinită printr-o definire adecvată a idealului. Exemplul anterior dă seama de necesitatea redefinirii idealului și în direcția iluziei (a iluziei eficiente). Din această perspectivă, vânzătorii de idealuri (gânditorii) sunt cei mai mari iluzioniști
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
domnia legii. (Legea pare mai degrabă o doamnă frumoasă dar capricioasă.) Preluarea unei "cantități de iluzie" (necesară) în oricare ideal poate fi îndeplinită printr-o definire adecvată a idealului. Exemplul anterior dă seama de necesitatea redefinirii idealului și în direcția iluziei (a iluziei eficiente). Din această perspectivă, vânzătorii de idealuri (gânditorii) sunt cei mai mari iluzioniști, magia lor hipnotizând comunități întregi. Ciudat este că, cel mai adesea, trezirea dintr-o iluzie nu se poate face decât prin intermediul alteia (aceasta înseamnă a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Legea pare mai degrabă o doamnă frumoasă dar capricioasă.) Preluarea unei "cantități de iluzie" (necesară) în oricare ideal poate fi îndeplinită printr-o definire adecvată a idealului. Exemplul anterior dă seama de necesitatea redefinirii idealului și în direcția iluziei (a iluziei eficiente). Din această perspectivă, vânzătorii de idealuri (gânditorii) sunt cei mai mari iluzioniști, magia lor hipnotizând comunități întregi. Ciudat este că, cel mai adesea, trezirea dintr-o iluzie nu se poate face decât prin intermediul alteia (aceasta înseamnă a renunța la
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
anterior dă seama de necesitatea redefinirii idealului și în direcția iluziei (a iluziei eficiente). Din această perspectivă, vânzătorii de idealuri (gânditorii) sunt cei mai mari iluzioniști, magia lor hipnotizând comunități întregi. Ciudat este că, cel mai adesea, trezirea dintr-o iluzie nu se poate face decât prin intermediul alteia (aceasta înseamnă a renunța la un ideal considerându-l desuet). * Fecunditatea unui autor nu trebuie măsurată în numărul cărților scrise, ci în profunzimea gândurilor pe care le determină în cititor, a modificărilor existențiale
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
inventat medicamente ce vin să ne lege iarăși de idealuri, să anuleze des-iluzionarea, ceea ce trimite la posibilitatea existenței în organismul nostru a unor compuși chimici responsabili de această prindere de idealuri, a unor hormoni ce intervin în nașterea și întreținerea iluziilor esențiale pentru existența noastră. Nu știu care ar fi compușii naturali, dar le văd suplinită absența prin unii sintetici: alcoolul, drogurile etc. Poate că atât de blamatul alcool ne-a salvat de la a deveni o specie de deznădăjduiți. De fapt, cred că
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
logica) însă ratăm orice explicare a părții de "hard" (creierul). Semn că suntem încă în zona unei explicații (logice) incomplete asupra umanului. * Am visat să uimesc lumea și acum constat că lumea nu încetează să mă uimească. Semn că anumite iluzii mi s-au născut pe un deficit de cunoaștere. Fericiți cei ce au puțină cunoaștere! Mediul cognitiv familiar este cel al convingerilor noastre; ele nasc "supa" ce ne întreține iluziile responsabile pentru traiul cotidian. Fiecare dintre noi ne secretăm credințele
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
că lumea nu încetează să mă uimească. Semn că anumite iluzii mi s-au născut pe un deficit de cunoaștere. Fericiți cei ce au puțină cunoaștere! Mediul cognitiv familiar este cel al convingerilor noastre; ele nasc "supa" ce ne întreține iluziile responsabile pentru traiul cotidian. Fiecare dintre noi ne secretăm credințele care dau naștere la rândul lor dorințelor ce stau la baza proiectelor proprii. O zonă demnă de a fi explorată: ambianța mentală personală. * Interesul pe care-l stârnește teoria evoluționistă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
străduiește să ne injecteze doza de optimism necesară pentru a putea supraviețui. Romantismul transmis pe această cale reușește să creeze o dimensiune paralelă realității din care ni se recomandă să inhalăm, cel puțin din când în când, "drogul" necesar perpetuării iluziei. Gradul de civilizație al unei societăți poate să dea seama și de măsura în care membrii ei sunt sensibili la anumite idealuri. Partea tristă a poveștii este că acestea pot însemna uneori și manipulare. * Este nevoie de efortul de o
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
un fel nu este cu putință nimic nou în ceea ce mă privește: se ivește doar ceea ce își aștepta venirea. (Gândesc aici sensul tare al noului, ca smulgere din destin.) * Omul tranziției este omul în care se luptă fantomele trecutului cu iluziile viitorului. Disputa este tranșată uneori de vârstă, prin intermediul nostalgiilor față de trecut, acestea căpătându-și de fapt chipul în contextul dorului după propria tinerețe. În această situație, nu ceea ce a fost este regretat, ci mai curând eul acelor timpuri. Experiența acelei
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
este înlocuit de atacul împotriva unei culturi. * După succesul pe care globalizarea l-a înregistrat împotriva statelor, atenția se îndreaptă acum spre comunități. Asistăm tot la o viziune politică de tip metafizic. * Ar trebui să fim mai rezervați în spargerea iluziilor existenței; filosofii comit mult prea ușor acest păcat în goana după o altă fantasmă: sensul existenței personale. La rândul ei psihologia face și ea țăndări iluziile noastre, fără însă a avea curajul de a ne propune altceva în loc. Salvarea ne
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
o viziune politică de tip metafizic. * Ar trebui să fim mai rezervați în spargerea iluziilor existenței; filosofii comit mult prea ușor acest păcat în goana după o altă fantasmă: sensul existenței personale. La rândul ei psihologia face și ea țăndări iluziile noastre, fără însă a avea curajul de a ne propune altceva în loc. Salvarea ne vine de fiecare dată din cotidian, obișnuințele noastre perceptive conservându-și cu succes domeniul de existență. * Sunt uimit de eforturile noastre continue de a ne situa
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
înțelegere este semnificativă, tinerețea fiindu-mi caracterizată de o cruntă naivitate dublată de continui încercări de trasare a caracterului. Însă asta nu constituie o garanție că și pentru ei va fi la fel. În rest, aș risca să le răpesc iluzia eternității care le hrănește elanurile. * Apropierea morții odată cu vârsta aduce cu sine pasiunea pentru contabilizarea celor care mor ori doar se îmbolnăvesc din comunitate. Atenția este cu atât mai mare cu cât cel atins de adierea Doamnei în negru este
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
efort de a înlocui prin evenimente sociale deficitul de perseverență în a construi în timp ceva demn de remarcat. Caracteristica lui este intermitența, sub semnul ei stându-i întreaga existență. Ca români trăim prejudecata afirmării propriei valori prin critică, având iluzia că o critică vehementă a unei situații ne pune în poziția de experți în acea problemă. Ratăm astfel distanța mare între a critica și a ști să faci, alegând în posturile de conducere critici acerbi care se dovedesc la rândul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a fi, așteptând parcă de la cititori confirmarea apartenenței autorului la umanitate. O teamă de singurătate, transfigurată cotidian sub forma unui recul față de societate, a izolării într-o "lume proprie". A dori gloria de scriitor e o aspirație la una din iluziile nemuririi pe care modernitatea a plăsmuit-o, în efortul ei de a reclădi o lume fără Dumnezeu. De aceea, orice carte e o mărturie a păcatului orgoliului autorului ei, dezvăluindu-i secreta aspirație de a-și fi propriul fundament. * Modestia
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a găsit pe Dumnezeu. În momentul în care a reușit să creeze lumea aceasta a început să-i fie suficientă pentru nevoia sa de sens. Lumea înseamnă existența omului în orizontul propriilor sensuri. * Toate marile construcții omenești stau sub semnul iluziei nemuriri. Avem o acută nevoie de iluzia normalității. * Ceea ce se schimbă odată cu vârsta este perspectiva asupra viitorului, sub presiunea trecutului care își îngroașă trama în urma noastră. * Din cauza influenței vitezei asupra existenței creierul nostru s-a obișnuit să "împacheteze" altfel lucrurile
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
care a reușit să creeze lumea aceasta a început să-i fie suficientă pentru nevoia sa de sens. Lumea înseamnă existența omului în orizontul propriilor sensuri. * Toate marile construcții omenești stau sub semnul iluziei nemuriri. Avem o acută nevoie de iluzia normalității. * Ceea ce se schimbă odată cu vârsta este perspectiva asupra viitorului, sub presiunea trecutului care își îngroașă trama în urma noastră. * Din cauza influenței vitezei asupra existenței creierul nostru s-a obișnuit să "împacheteze" altfel lucrurile. Peisajele au un alt aspect: unul rezumativ
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Esențială pentru Stat nu este aplicarea pedepsei, ci amenințarea continuă pe care-o constituie pedeapsa. Punerea ei în practică rar îmbunătățește lucrurile, reeducarea prin intermediul închisorii rămânând la stadiul de ideal. * Perseverența acțiunii pentru împlinirea proiectelor proprii dă seama de necesitatea iluziei controlului asupra propriei existențe. * Care este dispoziția afectivă pentru a gândi? Altfel spus, există sentimentul de a gândi? Prin intermediul scrisului încerc să-mi aflu propriile limite sau, mai bine spus, să le depășesc. Or, încerc să-mi depășesc propriile limite
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ținte ale „hotărârilor” din Baltagul. De fapt, felul ei de a înțelege tot ce i se va întâmpla și tot ce va întreprinde în căutările și „ancheta” ce se desfășoară are, predominant, un tâlc moral: însă gândul, poate chiar numai iluzia, că se află și acționează într-o „alianță” cu Cerul - așadar nu singură și nu haotic, ci ajutată și călăuzită parcă „de sus” - e ceea ce îi dă ei putere. Fără el, fără acest gând, și de-ar fi apărut în
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
Baltagul sadovenian e, tocmai, nu numai „mai mult decât atât”, dar este, în fapt, de-a dreptul altceva, o operă de o altă calitate. Și asta, în mare parte - într-o măsură decisivă chiar - datorită „gândului”, ficțiunii întăritoare, fie și iluziei, necesară, a „protecției” și sprijinului ce-i vin „din cer”. Să remarcăm că toate acele „semne” (de le-am socoti doar „meteorologice”, le-am coborî prea mult față de ceea ce sunt ele în ochii „muntencei”, de-a lungul „expediției” sale) interpretate
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]