11,470 matches
-
continuă, imperturbabil, să își publice glosele versificate pe marginea temelor poetice macro. Nașterea, dragostea și moartea, aventura de a trăi și de a crea, destinul și evoluția umanității în timp rămân, și în Solitudine, Călcâiul cu săgeată, O liniște... Cuvinte, Iubito, mai adu-mi un măr și Vorbește-mi, preocupările constante ale artistului pe deplin convins că textele sale și dubletele lor grafice vorbesc de la sine, ba chiar pot să își dividă cititorii/ privitorii în categorii clar definite ("Absurditatea aparentă/ a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
artistului pe deplin convins că textele sale și dubletele lor grafice vorbesc de la sine, ba chiar pot să își dividă cititorii/ privitorii în categorii clar definite ("Absurditatea aparentă/ a imaginii/ împarte privitorii/ în văzuți și nevăzuți", declară el ritos în Iubito, mai adu-mi un măr). Iată, spre exemplu, cât de intens trăiește poetul relația anthropos-logos-cosmos: "strigătul patimei/ de culoarea răsăritului/ rătăcește în suferința/ unei mărturisiri de dragoste/ lungile toamne/ prea bogatele toamne/ în care am renăscut/ își scutură frunzele/ de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și condusă, egal, de iluzii lipsite de grandoare, artistului nu-i rămâne decât să spere "să fiu alungat/ din lumea aceasta/ cu șerpi/ ce mă-ndeamnă/ la moarte/ la moarte de vise/ la morți de cuvânt/ la morți de lumină" (Iubito, mai adu-mi un măr...). Pe măsură ce parcurge astfel de versuri în care, prin ricoșeu, apare din ce în ce mai des și profilul ideatic al celui care contemplă fața întunecată a existenței diurne, cititorul își amintește că semnatarul lor este un legis peritus. Pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spre mine însumi/ în punctul de intersecție/ cu celălalt EU nevăzut" Singurătatea...), poetul Doru Maximovici se ambiționează să își transforme dezamăgirile diurne și sângerările nocturne în enunțuri constituite adesea sub formă de aforisme. Din acest motiv, în Călcâiul cu săgeată, Iubito, mai adu-mi un măr și cu precădere Vorbește-mi, dominanta, așadar și finalitatea discursului liric sunt paideice. Incertul partener al locutorului este solicitat, practic, să interpreteze sensul moral al reflecțiilor sale sau, și mai frecvent, să îl asume fără
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
comunicarea poetică pedantă, încărcată de lexeme de o mare densitate simbolică: cuvintele poartă pe creștet "marama încinsă a/ purificării", ființa "pustie" a femeii adorate este încinsă, "la marginile orei", cu insomnii și "corole de spini magici" și, în general, toate "iubitele sunt turnuri de mănăstiri", poetul este dăruit de bătrânul, credinciosul corb cu "semințele mătăsoase ale/ transcendenței", un alt personaj ambiguu îi împletește "armura singurătății", gravată cu "crini dureroși", în sunet de "trâmbițe melancolice" etc. etc. Într-un mod încă și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mereu te aleg), în care bărbatul optează, iar și iar, din varii motive, pentru aceeași unică femeie și relevat, în fine, ca un teribil, îngrozitor IERI (suspiciune, gelozie, speranță, dezgust și confuzie). Texte ca nesfârșită-i surparea, e prea târziu, iubito, ca să mă mai grăbesc, iubita mea m-a părăsit, când femeia ta te părăsește sau mâinile unui străin pe umerii tăi configurează o poetică a despărțirii perpetue, a sângerării unui eu căruia i se confirmă, mereu, întâlnirea eșuată cu alteritatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bărbatul optează, iar și iar, din varii motive, pentru aceeași unică femeie și relevat, în fine, ca un teribil, îngrozitor IERI (suspiciune, gelozie, speranță, dezgust și confuzie). Texte ca nesfârșită-i surparea, e prea târziu, iubito, ca să mă mai grăbesc, iubita mea m-a părăsit, când femeia ta te părăsește sau mâinile unui străin pe umerii tăi configurează o poetică a despărțirii perpetue, a sângerării unui eu căruia i se confirmă, mereu, întâlnirea eșuată cu alteritatea. O alteritate care i se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Luna, pluteam cu ea și eu/ ne îndreptam spre Țara ce nu știm a cui e;/ părea că-n depărtări răsare-o cetățuie;/ în turnul vechi, acolo, ne-așteaptă tristul Zeu,/ să descifrăm în zodii uitatele zidiri/ cu odalisce tandre, iubite de satiri" (Nocturnă). La fel ca și maestrul căruia îi și dedică poemul de mai sus, Dumitru Spătaru cultivă apoi specii considerate drept minore sau vetuste (romanța, fabula, sonetul) și își înmoaie penelul în cernelurile temelor poetice consacrate: nostalgia copilăriei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a feminității, pe care un critic de talia lui Gilbert Durand o vedea, semnificativ, drept cea mai radicală formă a alterității. Câteva dintre ele se și construiesc, din acest motiv, ca descripții expresive ale feminității dintotdeauna, doar întâmplător încarnate în iubita poetului: "iubita are nurii expresivi/ ca o sonată beethoveniană/ cu sâni și șolduri de statuie/ pare o statuie chtoniană/ ea se exprimă liber și carnal/ mater genitrix și Beatrice" Desigur că ceea ce prevalează este semnificația acestei existențe cu funcția de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe care un critic de talia lui Gilbert Durand o vedea, semnificativ, drept cea mai radicală formă a alterității. Câteva dintre ele se și construiesc, din acest motiv, ca descripții expresive ale feminității dintotdeauna, doar întâmplător încarnate în iubita poetului: "iubita are nurii expresivi/ ca o sonată beethoveniană/ cu sâni și șolduri de statuie/ pare o statuie chtoniană/ ea se exprimă liber și carnal/ mater genitrix și Beatrice" Desigur că ceea ce prevalează este semnificația acestei existențe cu funcția de alter ego
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
summa a feminității eterne. Ascultând de pulsația febrilă ori, deopotrivă, tandru-nostalgică a unei inimi temporar împietrite de durere, poezia de aici recompune în tonalități diferite, deopotrivă de sensibile, fețele Femeii pierdute prin moarte și eternizate prin dragoste și creație. Prietena, iubita, soția, mama și muza trec pe rând în prim-planul amintirii împrospătate de un Eros la rândul lui total, cumulând inclusiv virtuți de agapé fără a știrbi din pasiunea încă vie. Fiecare pagină de jurnal liric nu acumulează niciodată declarații
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
amor/ pentru-ocnașii din Alcor/ și-n cățuie iau uium/ numai gloria de fum" (Paianjenița). Îndrăgostitul orf(e)ic este mai puțin îndrăgostit de obiectul propriei cântări și mai mult de cântarea însăși. De altfel, ca în baladele lui Radu Stanca, iubita se arată mai degrabă ca un produs himeric decât ca o existență pur carnală: "Mă țin pe-un aer de credință veche/ ce-ncet prin bronchii o himeră varsă/ și se clătește ca o algă arsă/ în ape triste umbra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bază un principiu ordonator/ configurator de lumi împrumutat din poezia marilor mistici, iar mitul propriu-zis erotic se îngemănează cu cel thanatic, când nu se confundă cu cel poietic. S-ar putea spune, prin urmare, că autorul ce-și plimbă adesea iubita "în umbra lirei lui. Orfeu..." face parte mai degrabă din specia rafinată a pretinșilor erotomani pentru care dragostea virilă nu este altceva decât o prelungire, mereu extatică, a iubirii prin și mai ales de poezie. Iată rațiunea pentru care, între
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Th. Voicu. G. Diamandy publică, în traducere românească, studiul său Materialismul în artă, tipărit mai întâi în „L’Art social”. Th. Voicu eminescianizează, în versuri corecte, pe teme sociale, iar Const. Z. Buzdugan scrie versuri, în tonul epocii, dedicate unei iubite care rămâne indiferentă la suferințele poetului. În nuvela Un priveghi și o legendă de Const. Z. Buzdugan sunt folosite, pentru caracterizarea vieții satului, procedee narative, conflicte și situații care, peste un deceniu, la scriitorii sămănătoriști, vor constitui o manieră. R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289247_a_290576]
-
permit să-i recunoaștem pe Popeye și Olive pornind de la detalii (părți) alese drept indicii caracteristice: (22) Pipa și brațul bine făcut, un ochi acoperit și rînjetul din colțul gurii: iată-l exact ca în desenele cu el și cu iubita sa, teribila Olive. [...] Cu pantofii săi butucănoși și silueta lipsită de orice fel de grație, cu picioarele împleticite, cu cocul său mult prea mare și greu, Olive Oyl sosește alergînd. Télérama, nr. 1665, 9-12-1981, p. 26 și p. 29 Conotațiilor
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
apoi își relua încercarea de apropiere. Într-un tîrziu, femela, ghemuită așa mare cum era în mijlocul pînzei, păru să-l încurajeze. Stătea nemișcată. Masculul scutură mai întîi ușor și apoi din ce în ce mai tare un fir de pînză care începu să vibreze. Iubita lui tot nu mișca. El alergă repede spre ea, dar nu fără oarecare prudență. Femela îl primi fără să schițeze vreun gest de respingere și se abandonă îmbrățișării acestuia. Timp de cîteva minute, rămaseră așa nemișcați, suspendați amîndoi, acolo, în mijlocul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
trase din nou chiar acolo în mijlocul pînzei. Același loc ce adineauri fusese camera nupțială era acum scena unui cu totul altfel de spectacol. În zadar amantul își agita piciorușele subțiri căutînd un punct de sprijin pentru a se putea elibera. Iubita nu-l slăbea din strînsoare. Într-o clipită îl strînse atît de tare încît nu putu să mai miște nici măcar dintr-un picioruș. A înfipt în el cleștii săi puternici și i-a supt lacom sîngele. Apoi, am putut să
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
implicații filosofice, își plasează acțiunea în Egiptul antic; Salba reginei (1947), variantă nouă a dramei Iuda din Cariot, acum aparținând integral lui L., prezintă o fațetă a vieții cristice; Evdochia (1938), cu titlul Femeia cezarului în următoarele ediții, și Năframa iubitei (1944) își extrag pretextele dramatice din viața Bizanțului și au evident țeluri teologice; Icarii de pe Argeș apelează la motivul Meșterului Manole; Cele patru Marii (în Teatru, 1968) stăruie asupra domniei lui Ștefan cel Mare, propunând patru ipostaze posibile ale feminității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
de pe Argeș, București, 1933; Rachierița, București, 1934; Ra, București, 1936; ed. (Amon-Ra), Bacău, 1940; Morișca, Bacău, 1937; Evdochia, Bacău, 1938; ed. (Femeia cezarului), Bacău, 1940; Femeia, fiica bărbatului, Bacău, 1938; Javra pământului, Bacău, 1942; Femeia cezarului. Morișca, București, 1943; Năframa iubitei, București, 1944; Salba reginei, București, 1947; Cuscrii Gherghinei, București, f.a.; Dumitra (Fata din flori), București, 1958; Teatru, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1963; Teatru, București, 1968; Alb și negru, îngr. și pref. Sanda Anghelescu-Mogoș, București, 1976; Jertfa care creează, pref. Marin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
și G. Ciprian: „Iuda”, „Lumea”, 1934, 4776; Al. Kirițescu, „Iuda”, „Gazeta”, 1934, 64; Papadima, Creatorii, 477-482; Erasm [Petru Manoliu], „Rachierița”, „Credința”, 1935, 376; G. Dem. Loghin, „Icarii de pe Argeș”, „Cetatea Moldovei”, 1941, 11-12; Ciorănescu, Teatr. rom., 247-250; Șerban Cioculescu, „Năframa iubitei”, „Semnalul”, 1946, 1374; Gala Galaction, Cu prilejul unui eveniment teatral, „Jurnalul”, 1946, 607; Arghezi, Scrieri, XXVII, 379-381; Râpeanu, Noi, 154-174; Aurel Leon, Totuși, un dramaturg, CRC, 1972, 6; Mircea Mancaș, Ion Luca, dramaturgul, ATN, 1973, 1; Marin Cosmescu Delasabar, Debutul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
împiedicat de un opozant (frate vitreg, dragon, concurent etc.). Forța care dinamizează căutarea eroului este fie comunitatea pe care o reprezintă, cu normele și valorile sale, fie divinitatea, într-un cuvînt destinatorul, iar rezultatul căutării va fi oferit destinatarului (familie, iubită, comunitate sau erou însuși). AMBIGUITATE Proprietate a enunțurilor de a prezenta simultan mai multe interpretări posibile; ambiguitatea poate fi lexicală (generată de cuvinte polisemantice) sau sintactică (în cazul în care unei structuri de suprafață îi corespund mai multe reprezentări semantice
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
întreprinde o acțiune cât de cât importantă fără a consulta un ghicitor. În căutarea acestuia plecase Garab, pentru a afla dacă era bine sau nu să urmeze impulsul care-l împinsese să schimbe planurile de călătorie. Nu peste mult, Detchema (iubita lui Garab n.n.) ieșea la rândul ei pentru a consulta un ghicitor, ca să afle ce îi rezerva viitorul în țara unde avea să o ducă iubitul ei"27. În istorie sunt și cazuri celebre de lideri care au luat decizii
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
acasă, câte un pom murea. (Marin Sorescu) - multiple: PENCIULESCU: Abia trecuse de 20 de ani și era frumos ca un înger, tăios ca un paloș, pur ca zăpada. (C. Petrescu); uneori, termenul prim al comparației (comparatul) poate fi subînțeles: [Tu, iubito] Atât de fragedă, te asameni / Cu floarea albă de cireș, / Și ca un înger dintre oameni / În calea vieții mele ieși. (M. Eminescu). Metafora este figura de stil de nivel semantic prin care se substituie un termen propriu cu unul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Între inima ta și inima mea simt mereu, mereu, lama rece a minții tale (Camil Petrescu) construcție predicativă (definiție poetică, în care termenul propriu este subiect, iar termenul metaforic este numele predicativ): Tu ești o noapte, eu sunt o stea / Iubita mea. (M. Emi nescu); Măînchin la soareleînțelept, / Că sufletui fântână în piept (I. Barbu); Tăcerea se face vânt albăstrui (N. Stănescu); Poezia este ochiul care plânge (N. Stănescu); Amintirile sunt icoanele timpului pierdut. (M. Eliade) Metafora explicită - indiferent de tipul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu ultima vocală accentuată. După poziția lor în strofă, rimele sunt: - rima împerecheată (aabb/12, 34): Tu ești o undă, eu sunt o zare, / Eu sunt un țărmur, tu ești o mare, / Tu ești o noapte, eu sunt o stea - / Iubita mea. - rima încrucișată (abab/13, 24): Tot astfel când al nostru dor / Pieri în noapteadâncă, / Lumina stinsului amor / Ne urmărește încă. - rima îmbrățișată (abba/14, 23): Stelelen cer / Deasupra mărilor / Ard depărtărilor, / Până ce pier. - rima înlănțuită (aba, bcb, cdc/în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]