12,623 matches
-
a implicat un proces de "realizare" a temelor creației eminesciene, în sensul materializării în existența comună a unor reprezentări prin natura lor imateriale. Florile de tei care l-au însoțit la înmormântare, diversele ritualizări publice ale unor elemente de imaginar liric, obsesia plopilor etc., precum și receptarea unor poeme ca texte premonitorii, toate acestea țin de perpetuarea în viața reală a clișeelor poetice. "Sugestivă din punct de vedere al ceremonialului funerar este compoziția ritualului respectiv, care pare să fie o reduplicare a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o evocă de mai multe ori: "avem de-a face cu un mimesis răsturnat în care de fapt realitatea este aceea care imită poezia"140. Nouă în cazul lui Eminescu a fost nevoia societății de a intra în jocul reprezentărilor lirice și de a le transfera în propriul orizont de viață, de a face din ficțiunea poetică un suport al existenței reale, de a angaja diversele componente ale discursului poetic în constituirea lumii. Această acțiune specială a unei poezii care se
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în 1872: "dar în fine poet în puterea cuvântului". Figura "poetului adevărat" se impune progresiv în vocabularul criticii de la sfârșitul secolului al XIX-lea, într-un moment în care era nevoie de instrumente prin care să se identifice specificitatea universului liric ca univers autonom, evocând în același timp forța creatoare și posibilitatea imersiunii în cadrul ireal proiectat prin literatură. Or, aceste reprezentări sunt până la un moment dat incompatibile cu sfera genialității. Putem observa acest lucru chiar în raport cu figura lui Bolintineanu, pentru că etichetarea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
jurnalist etc.) - deci nu în calitate de "creator" de lumi fictive. Bolintineanu era poet sau geniu în funcție de dimensiunea care era luată în considerare. Ceea ce s-a schimbat odată cu Eminescu a fost posibilitatea de a asimila în sfera genialității și creația unui univers liric - adică de a acorda titlul de geniu unui "poet". Eminescu era poet și geniu. Putem aborda acum diferența dintre aceste regimuri concurente de utilizare a genialității. Așa cum am arătat, toți autorii care funcționează rizomic în sfera genialității sunt definiți prin
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
mucigai, Cărticică de seară și Hore sunt tot atâtea lumi artistice, bine potrivite în lumina proprie de către un poet fecund și complex. Al doilea motiv pentru care vorbim despre Arghezi ca despre un fenomen se leagă de formidabila lui complexitate lirică. De regulă, poeții, chiar și cei mari, sunt relativ monocorzi, ciupind la nesfârșit aceeași strună, pentru a obține melodia specifică, litania lor expresivă. Arghezi, dimpotrivă, își schimbă poezia așa cum își schimbă pieile un șarpe, rămânând, cu fiecare etapă, același și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
strună, pentru a obține melodia specifică, litania lor expresivă. Arghezi, dimpotrivă, își schimbă poezia așa cum își schimbă pieile un șarpe, rămânând, cu fiecare etapă, același și totuși altul, un altul, și totuși același. A treia fațetă a acestui extraordinar fenomen liric fiind reprezentată de felul întotdeauna neașteptat, insolit în care zvâcnesc versurile argheziene. Dacă scriitorul e poematic în romane, creînd tablouri memorabile ce se înșiră numai formal pe un fir al intrigii, el este, așa zicând, prozastic și adesea prozaic în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
vaste în revistele menționate, deoarece acesta a fost întemeietorul Ordinului franciscan, de care aparțineau publicațiile amintite. Au fost scrise și multe cărți dedicate lui, dintre care amintim: Sf. Francisc de Assisi, de preotul I. Gârleanu, Sf. Francisc de Assisi (poem liric), D. Karnabatt. 680 Amintim poeziile Omul nou scrisă de I. Gârleanu și 4 Octombrie scrisă de M. Demeter. 681 Viața, nr. 6, 1925, p. 80. 682 Ibidem. 683 Ibidem. 684 Idem, nr. 8, 1926, pp. 126-127. 685 Viața, nr. 3
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de săgeți în trupul Sfântului Sebastian cu care uneori Mishima se identifica"266. În albumul fotografic Tortură cu trandafiri, Mishima pare să reia, de altfel, o idee lui D'Annunzio care în Martiriul Sfântului Sebastian evocă într-o scenă foarte lirică ideea pe care o avea împăratul de a-l sufoca pe Sfântul Sebastian sub un morman de trandafiri. Léon Lucain este întrucâtva un nou Sebastian, înconjurat de trandafiri care îl amenință cu mii de răni ambigue, mortale și voluptoase. Scriitorul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
M. Cerchez, tra ducătorul lui Heine, N. Schelitti, cu franțuzitul M. Korné, închisul estetic Burghele cu vârtosul glumeț Creangă, juristul Mandrea cu hazliul Paicu, agerul și recele Buicliu cu sentimentalul Gane, spaniolul Vârgolici cu obscurul german Bodnărescu, horațianul OllănescuAscanio cu liricul ofițer Șerbănescu, tăcutul Tasu cu vorbărețul Ianov, viul cugetător Conta cu poligraful Xenopol, exactul Melic cu „volintirul“ Chibici, amarul critic Panu cu blândul Lambrior, anecdotistul Caraiani cu teoreticianul Missir“, bunul „papa“ Culianu cu epi gramaticul Cuza, izbucnitorul Phillippide „Hurul“ cu
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
specializat în belcanto. Asta înseamnă că denumirea repertoriului meu este de coloratură dramatică. Numai că la noi, nu știu dacă și în România, cel puțin în generația mea, nu exista tipul acesta de stil, coloratură dramatică. La noi erau sopranele lirice, sopranele de coloratură. Coloratură dramatică înseamnă că ai, din nou, în tradiția lui Poncelle, Callas, Sutherland, o voce mai plină. Nu e o voce wagneriană, nu e o voce spintă, dar ai flexibilitatea pentru a crea aceste coloraturi ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
doar de o anumită categorie de voce. Multă lume îți spune că dacă ataci repertoriul dramatic, îți poți distruge vocea. Dar dacă tu cânți cu posibilitățile tale, teatrul te înțelege și toată echipa din distribuție face parte din categoria vocilor lirice, sigur că se poate realiza o "Tosca" foarte frumoasă. În principiu, sunt soprană de coloratură dramatică, și toate discurile mele ilustrează această țesătură vocală. A.V. Aveți temperament de berbec (doamna Miricioiu râde). Să ne imaginăm că jucați în opera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Vă dau un exemplu, regretatul istoric Adolf Armbruster, soțul Vioricăi Cortez, a realizat un volum impozant, "Enciclopedia unei cariere", sursă de informație de mare folos oricui vrea să afle cât mai mult despre un mare cântăreț și actor de teatru liric. Același lucru ar trebui să-l faceți și Dumneavoastră. N.M. Multă lume mă întreabă de ce nu-mi scriu cartea. N-am crezut niciodată că viața mea este atât de importantă ca să scriu o carte. Și nu o spun din falsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
avut privilegiul unor convorbiri cu David Ohanesian în timpul realizării primului documentar tv despre dirijorul Ion Baciu (1996) și pe parcursul înregistrării serialului "Opera din Iași la aniversare" (1996 1997). În casa domniei sale din București, subiectele de discuție legate de lumea teatrului liric, în general de muzică, se înlănțuiau fără oprire. David Ohanesian era genul de om, de artist, pe care l-ai fi ascultat la nesfârșit. Experiența de viață, deceniile de succese artistice, stilul tranșant de exprimare a opiniilor, superlativele apărute rar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
vorbă, au avut efectul așteptat. Toți admiratorii lui Nicolae Herlea au ascultat o mărturisire despre anii de studiu, despre dirijori și parteneri de scenă care i-au marcat evoluția, despre legile și exigențele profesiei de cântăreț și actor de teatru liric. Cunoscând relația de prietenie autentică dintre David Ohasesian și Nicolae Herlea, am difuzat în acea emisiune Prologul din opera "Paiațe" de Leoncavallo, montând în succesiunea partiturii fragmente din înregistrările video realizate, separat, de cei doi baritoni. A fost, cred, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
combatem", cum trebuie să ridicăm ștacheta artistică, pentru că fără concurență nu se poate progresa. A.V. Subscrieți, maestre Herlea? Nicolae Herlea O mare responsabilitate a fost pentru noi, permanent. Exact cum spune David Ohanesian, am avut concurență. Erau monștrii artei lirice din toată lumea. Am avut această fericire, și eu și Ohanesian, să cântăm pe cele mai mari scene. Și revin, responsabilitatea a fost enormă. A.V. De-a lungul timpului, ați fost foarte zgârcit cu interviurile. V-am auzit extrem de rar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
minte și acum un moment, aria Contelui de Luna. Deci, două nume mari, care mi-au marcat cariera. A.V. Artiștii sunt ai lumii, ei trebuie să circule, mai ales muzicienii, iar cântăreții de operă sunt solicitați de marile teatre lirice, călătoresc mult, destui s-au stabilit de-a lungul timpului în diverse țări. Dumneavoastră de ce v-ați întors de fiecare dată în România? D.O. Ați deschis un subiect foarte dureros! Nu a fost cazul maestrului Herlea și al meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
caracterizați într-un cuvânt sau două? L.S. ...(oftând) Păi, autodefinirea mea înseamnă ceea ce vedeți pe simeze, ceea ce descoperiți între coperțile cărților. Într-un cuvânt sau două... Nu știu... Liviu Suhar. Angela Gheorghiu O voce, un chip, o actriță de teatru liric fascinează publicul de pretutindeni. Numele Angelei Gheorghiu s-a înscris în istoria muzicii de operă, continuând seria personalităților ivite pe pământ românesc: Haricleea Darclé, Virginia Zeani, Elena Cernei, Viorica Cortez, Ileana Cotrubaș, Eugenia Moldoveanu. Am amintit doar câteva nume. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în alte centre culturale din țară, câteva "suferințe ale culturii", cum frumos și-a intitulat o colegă de la Radio România Cultural rubrică zilnică. O suferință a culturii la Iași este lipsa spațiului potrivit spectacolelor de teatru și de operă. Teatrul liric își prezintă spectacolele pe unde poate, într-un ateneu, la o casă de cultură. Dacă teatrul este avantajat, pentru că și într-o sală mai mică se pot monta reprezentații, inclusiv one man show, te poți lipsi de decoruri, opera nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
fier, "ultimul dictator al Europei", cum a fost supranumit într-un ziar important. Formula jurnalistică menită să atragă cititorii conține doar unul dintre elementele strategiei care a făcut posibil ca un român să "dirijeze" politica repertorială a unui important teatru liric, să contribuie la cunoașterea capodoperei enesciene "Oedip" pe plan european, la afirmarea în lume a unor cântăreți și actori români de operă. Confesiunea ce urmează este de o admirabilă sinceritate, revelând încredere în sine, cunoaștere deplină a realităților lumii, sensibilitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
se pare ciudat să mi se fi șters totul din memorie, doar subconștientul izolează amintirile traumatizante, cum fac albinele cu hoții din stup: îi învelesc frumușel în ceară și, adio! Ei bine, această baladă mi se părea, sub haina ei lirică, molcomă și, desigur, tristă, una dintre cele mai atroce povești." M. C. Da, așa este. A. V. Este, aici, literatură cu majusculă. E mai mult de cât confesiune. "Sunt aproape convinsă că așa cum am resimțit eu la vârste fragede frica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
citit poemul acesta, și îmi vine perfect pe idee. Emil Brumaru spunea că a stat la o gazdă gospodăroasă care i-a influențat poezia: să observați, vă rog, în primele cărți pe care le-am evocat mai devreme, că spațiile lirice sunt odaia, dulapul, magazia, bucătăria de vară, o ploaie densă ca la Bacovia, care ecranează realul. Există niște spații, teoretic măcar, foarte bine ordonate un dulap, o magazie, o odaie. În ultima poezie pe care ați citit-o există această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în această perspectivă, repet, în poetica departe-ului, care ne duce și spre Nichita Stănescu, și spre Eminescu, dacă vrem neapărat, începe în această lume al cărei prim senior, cum am spus, și trubadur, este Emil Brumaru. Sunt câteva figuri lirice foarte interesante în poemele de început: "trubadurul", "seniorul din burg" și "domnul interbelic" ce coboară dintr-o cabrioletă în frac și în joben. Astea sunt formulele lirice care bântuie prin volumele de început, chiar mai mult, de fixare a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
prim senior, cum am spus, și trubadur, este Emil Brumaru. Sunt câteva figuri lirice foarte interesante în poemele de început: "trubadurul", "seniorul din burg" și "domnul interbelic" ce coboară dintr-o cabrioletă în frac și în joben. Astea sunt formulele lirice care bântuie prin volumele de început, chiar mai mult, de fixare a lui Emil Brumaru în peisajul liric și de consacrare a poeziei lui. Nu putem spune că "poetul a evoluat de la carte la carte", că "s-a maturizat". El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de început: "trubadurul", "seniorul din burg" și "domnul interbelic" ce coboară dintr-o cabrioletă în frac și în joben. Astea sunt formulele lirice care bântuie prin volumele de început, chiar mai mult, de fixare a lui Emil Brumaru în peisajul liric și de consacrare a poeziei lui. Nu putem spune că "poetul a evoluat de la carte la carte", că "s-a maturizat". El a debutat foarte matur, nu avem ce vorbi despre asta, cum e la Constanța Buzea, un exemplu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
baladă, să știți că vremea din care vine, anii '70, este, după opinia mea, ultimul timp al baladescului în poezia română. Erau atunci Doinaș, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu, Emil Brumaru. Câțiva poeți care au scris așa-numite balade ca formulă lirică, formulă ce a dispărut cu totul. Și Virgil Mazilescu are câteva poeme de acest fel. Vorbeam mai devreme de lene, de somnie, universul acesta dens, de ceea ce ați spus dumneavoastră, lucrurile mărunte. Este, de fapt, o lume secundă, un Eden
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]