12,849 matches
-
dincolo, în adâncul ascuns, predispus vederii, proiectat pe fundalul acestei imaculate transparențe. Albul nu colorează lumea, dar deschide spectrul ei multicolor. Imaginea se developează pe ecranul alb al fondului de spațiu, se extinde în structura diafană a intervalului. Aici, roza luminează altfel în raza noii lumini, se aprinde incendiind întreaga distanță care o desparte de lume. Se arată însă în lume "Rozalb ieșind dintre albii/ Ochilor noștri revărsat enorm/ Printre tufe de răsură și salvii/ Când sălbăticiunile Zilei dorm". Rozalbul nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
putea desăvârși. Intră în orizontul transcendental al unei potențe imaginale. Poate acum să fie, în harul singur atins. Căci harul e imaginea Fondului nevăzut, a adâncului ajungerii; a-i atinge imaginea înseamnă a fi imaginea, care se arată în atingere, luminează pe fondul de scrum al sufletului. O imagine de fond, de fundal fără fund. În apariția acestui dar sfințitor, durerea se sublimează, devine adorare, iese din nimic și se deschide totului. Se lămurește în lumina celui ce o dăruiește, adică
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ar putea fi, e dat să fie, fără exigență ori necesitate, doar în posibilitatea cuvântului de a pune în vedere ceea ce el depune în rostire. Într-adevăr, ceea ce se spune se vede, se vede întrucât se spune, conturează putința imaginii: "Luminează, Doamne, cu lumină/ trupul sub lumină adunat/ șarpe, rob la aur în ruină,/ întru văzul Tău, nelimitat!" Imaginea se pune și se spune în vedere. Nu ea luminează, ci crește în lumină; invocând-o, ea e deja lumina, limpezire a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se spune se vede, se vede întrucât se spune, conturează putința imaginii: "Luminează, Doamne, cu lumină/ trupul sub lumină adunat/ șarpe, rob la aur în ruină,/ întru văzul Tău, nelimitat!" Imaginea se pune și se spune în vedere. Nu ea luminează, ci crește în lumină; invocând-o, ea e deja lumina, limpezire a sensului, trup al cuvântului luminat. Dar trupul e întruchipare a sufletului, reflectare a acestuia în imagine, atunci când asemănarea modelează imaginea, o lucrează potrivit modelului. Trupul adunat sub lumină
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ea transpare în nelimitarea care o scoate din vedere, o supune și o transpune în transparență. Dacă în lumina divină esența trupului își transcende manifestarea, cu atât mai mult sufletul își eclipsează imaginea proprie, se retrage în asemănarea cu altul: "Luminează, Doamne, cu-ntuneric/ ceasul zilei cel întunecat,/ sufletul închis în semnul sferic,/ întru văzul Tău, nelimitat!" A lumina cu întuneric pune condiția developării apofatice, a negației care de-naturează pentru a revela esența invizibilă a naturii. Revelare a perspectivei inverse, prin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumina divină esența trupului își transcende manifestarea, cu atât mai mult sufletul își eclipsează imaginea proprie, se retrage în asemănarea cu altul: "Luminează, Doamne, cu-ntuneric/ ceasul zilei cel întunecat,/ sufletul închis în semnul sferic,/ întru văzul Tău, nelimitat!" A lumina cu întuneric pune condiția developării apofatice, a negației care de-naturează pentru a revela esența invizibilă a naturii. Revelare a perspectivei inverse, prin ricoșeu, descentrare și răsturnare a categoriilor ființării. În ceasul întunecat al zilei, ființa își afirmă dezafirmarea, desfigurarea, ființă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ricoșeu, descentrare și răsturnare a categoriilor ființării. În ceasul întunecat al zilei, ființa își afirmă dezafirmarea, desfigurarea, ființă redusă la (im)posibila stare a emacierii, a imprezentării. Ceea ce ajunge la nevedere se află în întuneric, în contragerea absolută a vizibilului. Luminat cu întuneric, ceasul zilei nu este, timpul lumii se oprește; apariția se voalează, căci ceea ce apare în lume, ca ființă a lumii, trebuie să dispară, să transpară în lumina care îl întunecă. Dispare în nedeterminare, trece prin ceea ce nu este
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
non-imaginea. Închis, în semnul sferic al determinațiilor, el încă se vede, are o ființă care își interpune imaginea de sine ca ecran vizibil ce obturează transcendența invizibilului. Sfera care îl închide e semnul care îl semnifică drept prezență ce își luminează orizontul. Orizontul acesta trebuie întunecat, pus în lumina eclipsei, laolaltă cu prezența care se odihnește în el. Se cere arătat pentru a fi desființat, mărturisit pentru a fi devoalat 72. Dezapropriat de semnul autosemnificării, sufletul își pierde nu doar imaginea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ceea ce (încă) nu este. În lumina Non-Imaginii divine, sufletul se întunecă, iese din sine pentru a intra într-Altul. Altul în a cărui vedere el se vede altul, abandon pur, pururi absență 73. E de la sine înțeles că rostirea poetică luminată de Cuvântul divin nu mai cuvântează decât în (ne)cuprinsul acestui Deschis iluminator: "Luminează, Doamne, luminează,/ smulge-mi carnea negrului păcat,/ Groapă oarbă în cuvânt mi-așează,/ întru văzul Tău, nelimitat". Ceea ce spune cuvântul nu are ce arăta și semnifica
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pentru a intra într-Altul. Altul în a cărui vedere el se vede altul, abandon pur, pururi absență 73. E de la sine înțeles că rostirea poetică luminată de Cuvântul divin nu mai cuvântează decât în (ne)cuprinsul acestui Deschis iluminator: "Luminează, Doamne, luminează,/ smulge-mi carnea negrului păcat,/ Groapă oarbă în cuvânt mi-așează,/ întru văzul Tău, nelimitat". Ceea ce spune cuvântul nu are ce arăta și semnifica, dar ceea ce i se arată - în invocarea Altuia - este ca atare, se deschide ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
intra într-Altul. Altul în a cărui vedere el se vede altul, abandon pur, pururi absență 73. E de la sine înțeles că rostirea poetică luminată de Cuvântul divin nu mai cuvântează decât în (ne)cuprinsul acestui Deschis iluminator: "Luminează, Doamne, luminează,/ smulge-mi carnea negrului păcat,/ Groapă oarbă în cuvânt mi-așează,/ întru văzul Tău, nelimitat". Ceea ce spune cuvântul nu are ce arăta și semnifica, dar ceea ce i se arată - în invocarea Altuia - este ca atare, se deschide ca apariție orbitoare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cuvântul nu are ce arăta și semnifica, dar ceea ce i se arată - în invocarea Altuia - este ca atare, se deschide ca apariție orbitoare, strălucitoare. Lumina nu spune nimic, nu se spune pe sine ca prezență în ființa noului cuvânt; ea luminează propria semnificare, dând sens rostirii care o primește la sine. Dar pentru a lumina în adevăr precum lumina nestinsă a Celui ce este Lumină, cuvântului îi e dat să străbată trei încercări. Prima e smulgerea din natura păcatului aducător de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Altuia - este ca atare, se deschide ca apariție orbitoare, strălucitoare. Lumina nu spune nimic, nu se spune pe sine ca prezență în ființa noului cuvânt; ea luminează propria semnificare, dând sens rostirii care o primește la sine. Dar pentru a lumina în adevăr precum lumina nestinsă a Celui ce este Lumină, cuvântului îi e dat să străbată trei încercări. Prima e smulgerea din natura păcatului aducător de moarte, care e chiar condiția umană: lepădare de carnalitatea supusă putrezirii, despuiere de tot
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sufletului nemuritor, naturii aletheice a acestuia? Adică: primește lumina pentru a fi lumină, restaurându-și chipul după imaginea lucrului adevărat pe care îl reflectă? Ce este acest lucru și care e imaginea pe care o arată, atunci când - precum în poemul Lumină 79 - "Așezăm lumină peste lumină/ așa cum alții așează/ mâinile lor peste alte mâini/ sau glasurile lor/ peste alte glasuri"? La prima vedere, un construct tautologic sau o dispoziție sterilă a identicului care se resoarbe în sine. Același suprapus aceluiași revine
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prin distanța pustie a unui decor în declin. Apa vie nu e apariția ce dă relief peisajului străbătut; e imaginea profilată în retragere, în departele anti-peisajului, figura limpezită a de-naturării. Precum licărul stelei, imaginea nu pune lucrurile în lumină. Nu luminează decât la distanță, neașteptată apariție în miezul dispariției. O imagine împietrită în distanță, în vederea distanțată de ea însăși, împinsă în larg, în orizontul lărgit al nefamiliarului posibil: "singure mările stau împietrite, nu clatină vântul un val./ eu trec pe deasupra ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care le pune în vedere, se deschid în golul pe care îl arată. Imagini fulgurante ale sclipirii prin care se trece, ca prin vise de apă, transparențe ce atrag, cheamă vederea dincolo de câmpul imediat vizibilului: "Pe mâluri sclipitoare, prin grote luminate de îngeri,/ în vrafuri de puf cristalin în care dorm fluturii,/ sufletul meu însetat de lumină/ vine pe sănii prin nămeții purificați"93. Transparența pune în distanța transcendentului, a transferului în invizibilul vizibilului. Trupul străluminat, înălțat în puritate, premerge sufletul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unde oul- simbol propune, prin straturile celor "trei atlazuri", revelarea plodului inaparent, vizibil doar în imaginea sa devoalată în perspectiva luminii solare. Nu am putea vorbi în acest caz de o imagine diafană propriu-zisă, întrucât ceea ce se lasă văzut nu luminează de la sine, prin însăși transparența prin care se vede, ci - în sensul platonician al strălucirii adevărului - este luminat pe fundalul extatic al unei lumini exterioare. El rămâne totuși locul originarului închis în ascunderea de sine, viul ca posibilitate a vieții
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în perspectiva luminii solare. Nu am putea vorbi în acest caz de o imagine diafană propriu-zisă, întrucât ceea ce se lasă văzut nu luminează de la sine, prin însăși transparența prin care se vede, ci - în sensul platonician al strălucirii adevărului - este luminat pe fundalul extatic al unei lumini exterioare. El rămâne totuși locul originarului închis în ascunderea de sine, viul ca posibilitate a vieții și a nunții. Ultimele două versuri ("Că vinovat e tot făcutul,/ Și sfânt, doar nunta, începutul") exprimă tocmai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
București, 1978, p. 6. 2 B. Fundoianu, op. cit., pp. 21, 69, 71. 3 Ibidem, p. 259. 4 Din perspectiva inversă a creației poetice, Fundoianu distinge etapele acestui proces creator care începe cu actul scăpărării intuitive și continuă cu articularea rostirii luminate în poemul deja posibil: "adevăratul poet vede în primul rând scânteia pe care trebuie s-o scapere; abia apoi va pune cuvintele față-n față, le va freca, le va împerechea la întâmplare și în mii de chipuri arbitrare până când
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Gadamer, Adevăr și metodă, ed. cit., pp. 77, 78). 33 Proces asemănător developării negativului în tehnica fotografică. Referitor la dezvoltarea facultății poetice, "inteligența - spune Fundoianu în Fals tratat de estetică - ar trebui să se deprindă cu mânuirea lămpilor voalate care luminează exact cât e nevoie - fără a-i dăuna - sau cât mai puțin posibil - revelării imaginii. Nimic mai delicat, într-adevăr, decât un negativ" (în Imagini și cărți, ed. cit., p. 602). 34 Ibidem, p. 650. 35 "În măsura în care întâlnim în lume
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Etapă, vol. Versuri, 1966, în Leonid Dimov, Texte, ed. cit., p. 28). Așa cum se întâmplă și în poemul XXV din vol. Amintiri (1973), în care devoalarea misterului e refuzată, dar - în același timp - puterea de revelare se răsfrânge de la sine, luminează prin taina însăși: "E, dacă țineți minte, lâng-un grilaj îngust,/ Suflat în verzi metale și-n sticlă, un arbust,/ Cu frunze cântătoare, cu fructe de jăratic/ Precum un pom cu globuri într-un Crăciun văratic./ E-ntr-însul o putere, un fel
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dincolo" (Potecile, în Curtea Medicilor, ed. cit., p. 17). 51 Faptul că epifania are loc în simplul inaparent al lumii determină astfel de interogații deschise, al căror răspuns e chiar misterul, ca posibilitate a unei arătări imposibile: "Spune, răspunde, ce luminează?" (Spune, răspunde, în Câmpiile magnetice, ed. cit., p. 24), " Un luminiș se arată oare?" (Nu piatra, în op. cit., p. 53). 52 O revelație fulgurantă, care nu dă decât "mireasma clipei noastre de noroc", "minunea clipei sfărâmând lumină" (Elegie, în Călătoria
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fără vlagă într-un ungher:/ degerată, o mână de copil îl ia sub ocrotire" (Pustiitorul, în op. cit., p. 191). 63 Vol. Prezența, Editura Pontica, Constanța, 1996, p. 52. 64 "Întunericul nu este întuneric la Tine și noaptea ca ziua va lumina" (Ps. 138, 12). 65 "Ca pre-mergere în posibilitate" (Martin Heidegger, Ființă și timp, Editura Humanitas, București, 2003, p. 348), dar nu în relația existențială cu posibilitatea morții, ci cu posibilitatea Vieții ca începere în sfârșit, la nesfârșit. 66 "Atingem deci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nature. Livre IV. La nature créée incréatrice, PUF, Paris, 2000, p. 99). 72 "Să mărturisesc deci ce știu despre mine, să mărturisesc și ce nu știu despre mine, căci și ceea ce știu despre mine, o știu numai fiindcă Tu mă luminezi, iar ceea ce nu știu despre mine, atâta timp nu știu până când întunericul meu se va face ca "miezul zilei" în fața Ta" (Sf. Augustin, Confessiones / Mărturisiri, X, 5, 7, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR, București, 1994, p. 283
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
întruchipau o pereche de picioare în alergare, policele susținea un șervețel roz înfășurat în jurul lor în chip de fustă, iar arătătorul sugera un băț ținut de alergătorul acefal. Ondine izbucni: Fetița cu cercul a lui Picasso!" și fața-i se lumină intens de bucuria recunoașterii. Tabloul o trăsese înăuntru: cu un picior în realitate și cu celalalt în fantezie, alerga după o imagine care și ea, la rându-i, alerga prin vinele ei. Marele scamator contemplă comoția cu mulțumire egocentrică. Cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]