11,656 matches
-
lipite. Nici în Capitală lucrurile nu stau mai bine. Hoteluri ca: București (construit pe locul fostei cafenele Nestor), Continental, Athénée Palace nu au parcaj, străinii fiind amendați pe loc cu 100 de lei, chiar dacă în fața hotelului lor, în timp ce își așteaptă nevasta și copiii să coboare din cameră, iar sergentul-major respectiv își permite să spună că la următoarea infracțiune va ridica carnetul de conducere, de parcă statul care-l plătește pentru a fi obraznic și a descuraja turismul a eliberat respectivul carnet de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pentru ca tinerii și dascălii lor să meargă la pregătire militară, la trageri, spre a nu li se diminua vigilența față de un dușman nevăzut. Un oraș care încremenește pe o rază uriașă atunci când cel mai iubit fiu al acestui popor, ori nevasta sa va trece pe o arteră sau alta, niciodată neștiindu-se pe care anume, omul planetar nu vede și nu întâlnește pe nimeni. Un dictator singuratic, ca toți de seama lui, se mișcă într-un oraș pe care l-a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
În timp ce număra banii, poștașul Își povestea necazurile de familie. MRP, atent la poveste, i-a lăsat, am Înțeles, un bacșiș mare. Am ieșit din nou pe strada Însorită. Se uita după femei. Îl ațâțau minijupele. Auzisem câte ceva despre cele cinci neveste, despre priapismul și nevrozele sale. L-am Însoțit apoi la Gazeta literară. În frumoasa clădire de pe bulevardul Ana Ipătescu, fusese imediat Înconjurat de redactori și vizitatori. Nu lipseau nici celebrități cărora le știam numele din manualele școlare. M-a prezentat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
supune actuala viață publică și politică. Beneficia, de fapt, de o sceptică, senină distanțare de mediu și Își găsise, În sfârșit, la bătrânețe, o parteneră tânără și ideală. Un soi de călugăriță evreică, inteligentă, cultivată, total devotată soțului. „Viitoarea mea nevastă va fi o evreică din China Town”, i-am spus, la despărțire, privind spre Janis, spre fața ei de japonez semit. * Gentilețea sa devine seducătoare după ce te acceptă. Am regăsit-o În toate gesturile mici ale șederii În Vermont: pregătindu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Tomici s-a gândit la salvarea noastră. Trebuia să dispărem cât mai repede din casa lui, căci nu se știa cum va decurge ancheta și dacă jandarmii nu vor reveni. A pus sluga să înhame caii la căruță, iar pe nevasta lui a trimis-o la noi, ca să ne scoată de unde eram și să ne îndrepte spre marginea satului. într-o clipă ne-am dat jos din pod și am ieșit în stradă, dar nu pe poartă, ci pe o ușă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și Boroancă, un țăran mai în vârstă, înalt, deșirat, cu niște ochi care umblau hai-hui. „N-aveți nici o grijă, vă duc eu până la Neagu în Lățunaș” le spuse ca într-o doară. „Cităm din Sfârșitul unei domnii sângeroase” (pag. 71): „Nevasta lui a început să pregătească masa, dar nouă nu ne ardea de mâncat, ci de a pleca din Ofcea cât mai repede, să ajungem la Lățunaș. El însă, foarte tacticos a plecat la cârciumă să aducă băutură. S-a întors
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Acolo, în singurătatea ei, îndurerată și lipsită de mângâiere, aștepta mama lui Ion Banea. Ne-am înțeles cu vechiul nostru camarad și om de omenie Ion Lupean și cu mașina lui de piață am plecat la Sibiu. Era el (Lupean), nevasta mea, copilul nostru Mihai și eu. 0 după amiază caldă și luminoasă de sfârșit de iunie. Prin oraș lumea ieșise să se bucure de vremea frumoasă, în haine ușoare și curate de vară. Erau aceeași oameni pe care plăcerile vieții
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
celor de la Fabrică. Am dreptate? — Vezi? Nu ți-am zis eu? E deștept individul! îi spuse Pitic lui Matahală. Uriașul încuviință. — Mult prea multă minte pentru un individ care locuiește într-un asemenea apartament! Și pe care l-a părăsit nevasta... adăugă Pitic. Nu m-a mai lăudat nimeni așa de foarte multă vreme. M-am înroșit tot. — Îmi plac grozav presupunerile tale! exclamă Pitic. Intenționăm să punem laba pe cercetările Profesorului și să ajungem și noi cineva în hățișul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aceste arestări? Primul arestat a fost pe 14 DECEMBRIE , Vasile Vicol un inginer coleg la ICPUMP . AU URMAT ÎN ACEEAȘI ZI , în ordine :Valentin Odobescu , Ștefan Pruteanu , Ionel Săcăleanu , Casian Maria Spiridon și Aurel Stefănachi , anchetați zeci de ore : “inclusiv nevestele noastre erau anchetate ca și noi” , etc Pag. 289 - Organizatorii acestei mișcări - Ștefan Pruteanu , Casian Maria Spiridon , Ionel Săcăleanu , Valentin Odobescu , Aurel Stefănachi și Vasile Vicol am fost reținuți de securitate PE 14 DECEMBRIE, etc (Când ? Inainte , sau după ora
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
monografia a adus contribuții „decisive” la exegeza mioritică, iar H.H. Stahl crede că lucrarea este „foarte erudită și de o deosebită seriozitate”. F. a alcătuit și o serie de micromonografii închinate altor subiecte: Doicin Bolnavu, Uncheșeii, Jertfa zidirii, Sora otrăvitoare, Nevasta vândută, Fata rău măritată, Iovan Iorgovan, Cântecul lui Brâncoveanu, Cântecul lui Oroveanu, Arborii îmbrățișați, reunite postum în Valori ale culturii populare românești (I-II, 1987-1988). Un compartiment însemnat al operei lui F. îl constituie studiile de folclor comparat, aplicate, în
FOCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
scriitorul scriindu-le nu avea cum să știe). Partea de biografie evocată de ele duce în spate biografia completă a scriitorului. Ce ratat Ajun de An Nou acela al mersului, de la început poticnit, cu plugul! Popa Oșlobanu mai întâi, apoi nevasta lui Vasile Aniței îi obligă pe colindători, care dau numai peste oameni indispuși, să bată în retragere și în cele din urmă să se retragă definitiv pe la casele lor. După înmormântarea lui C., în bodjeucă, pe lângă manuscrise și bani, s-
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
râsul devine un fel de armură, duioșia putând trece aproape neobservată”) se divulgă nu o dată deopotrivă în biografia și opera scriitorului. Nimic nu-l dezvăluie în așa măsură pe scriitor precum chenarul ironic în care el închide portretul bunicii Nastasia, nevasta lui David Creangă: „Încă n-am văzut așa femeie, să plângă de toate cele; era miloasă din cale-afară. Carne de vită nu mânca în viață, tot din astă pricină; și când se ducea sărbătoarea la biserică, bocea toți morții din
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
istețime (e singurul troc care îi reușește, marele troc al vieții sale). Nu s-a observat paralelismul existent între Curiosul nestăpânit, nuvela intercalată de Cervantes în romanul Don Quijote, și un episod din Povestea lui Stan Pățitul: anume acela în care cinstea nevestei lui Ipate este pusă la încercare de însuși Ipate, sfătuit, împins de la spate, ca întotdeauna, de Chirică. Femeia, ca la Cervantes, se lasă înduplecată, chiar dacă în textul lui C. adulterul (care ar fi fost, dacă s-ar fi produs, totuși
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
care are o sorginte (în ce-l privește pe Ipate: la propriu) diabolică, pentru că ideea ei provine dintr-o suspiciune nebunească, împinsă până în pânzele albe. Episodul din povestea lui C. nu are coloratura tragică a nuvelei lui Cervantes. După „operație”, nevasta lui Ipate devine o „femeie cumsecade”. Spectacolul extragerii (cu cleștele) a respectivei coaste este violent și crud, un fel de tragere pe roată terapeutică. În Povestea lui Harap-Alb apar cele mai crude două personaje din întreaga operă a lui C.
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
în raport cu întunericul care le delimitează. Între fluxul și refluxul întâmplărilor, ochiul prozatorului pare neutru. Pe scurt, D. nu reacționează în vreun fel, nu jubilează, nu ironizează, nu dezaprobă, nu osândește. Alteori, în situații-limită intervin surpări, traume, reacții mute. Terorizat de către nevastă și fiică (niște Erinii transilvane), un țăran din Priveghiul, „obosit rob al pământului”, se aruncă în fântâna din curte. Ca la Slavici, „gura satului” comentează cu imputări și ocări, făcând casa „de râs”; autenticitatea psihologiei colective e desăvârșită. La priveghi
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
poeți români contemporani. SCRIERI: Fântâni carteziene, Iași, 1980; Câmp negru, București, 1982; Arlechini la marginea câmpului, București, 1985; Poezii, Iași, 1987; Deasupra lucrurilor, neantul, București, 1991; Apocalipsa de carton, Iași, 1993; Urechea de cârpă, Iași, 1993; Mirele orb, Iași, 1995; Nevasta lui Hans, Iași, 1996; Deasupra lucrurilor, neantul - Au dessus des choses, le néant, ed. bilingvă, tr. Emanoil Marcu, Botoșani, 1997; Nouă variațiuni pentru orgă, pref. Mircea Mihăieș, Iași, 1999; Umbră de aur, melancolia, postfață Mircea A. Diaconu, Botoșani, 2000; Suflete
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
cărturar, traducător și autor de versuri. Este de fel - ca și fratele său, cronicarul Radu Greceanu - din satul Greci, aparținând ținutului Vlașca. I se mai zicea și Dragomirescu, după numele satului dâmbovițean unde a ctitorit o biserică. Ilinca, prima lui nevastă, era fiica marelui vistier Papa Greceanu și se trăgea dintr-un sat ilfovean ce se numea tot Greci. Tatăl soției a fost socotit de unii cercetători drept părinte al cărturarului. Este vorba doar de o coincidență de nume, căci părintele
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
Attendez pour ce faire de vous livrez en cachette à la lecture de romans contemporains. Ils abondent de ces attributs”. Naratorul care conferențiază deschide dese paranteze prin care se Își secretă biografia, mai ales cea recentă, fiind vorba de moartea nevestei sale Lucienne, o femeie mai din p(t)opor care salva prin autenticitate ceea ce pierdea prin lipsa desăvârșită a instinctului social. Lucienne nu pigmentează Însă textul “conferinței” accidental, ea apare Întotdeauna, În antiteză sau ca o confirmare défense et illustration
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
locul 3 În top 20 al celor mai bune cărți franceze pe 2002, alcătuit la fiecare sfîrșit de an de revista Lire), În care un pianist de jazz căsătorit, dezamăgit și obosit de trepidația vieții de artist, aflat departe de nevastă, se Îndrăgostește de proprietara unui club, redescoperă paradisul pierdut, Întîrzie la domiciliul conjugal și provoacă, indirect, moartea nevestei care pornise la drum să-l aducă acasă, salvîndu-l de el Însuși. La Christian Gailly temperatura, spuneam, urcă. Anii 1980 sînt lăsați
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
an de revista Lire), În care un pianist de jazz căsătorit, dezamăgit și obosit de trepidația vieții de artist, aflat departe de nevastă, se Îndrăgostește de proprietara unui club, redescoperă paradisul pierdut, Întîrzie la domiciliul conjugal și provoacă, indirect, moartea nevestei care pornise la drum să-l aducă acasă, salvîndu-l de el Însuși. La Christian Gailly temperatura, spuneam, urcă. Anii 1980 sînt lăsați În urmă. Aria de cuprindere a reprezentării este limitată la individul-caz, reapare antiteza Între nonconformismul incandescent dar sinucigaș
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care n-o recunosc niciodată ca atare. Aflate la ananghie, Într-o agonie leneșă, parcă eternă, personajele lui Oster Încep să se simtă aici, În interstițiul dintre Înăuntru și afară, acasă. În Le Pont d’Arcueil (1994), eroul, părăsit de nevastă, celibatar de nevoie (ca la Echenoz), Îi face o scurtă vizită unei prietene, dar nu o găsește acasă. Povestea drumului pînă la imobilul În care se află apartamentul ei și așteptarea, pigmentată de contactul cu o altă prietenă care o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Între scriitura flegmatică franceză și cea optzecistă românească, congenere), Încît ele, printr-un procedeu invers celui romantic, Însuflețesc ființele: palmierul din Havana, În Femeia perfectă, un hamburger, În Le Feu d’artifice. Apoi, protagonistul - un dezrădăcinat - părăsit apoi de Margot, nevasta de care-și amintește cu duioșii retezate spartan, doldora de cultură generală de concursuri televizate, născut la Buenos Aires: “subiect Încercat. SÎnge rece, rigoare, pregătire superioară, incapabil de cea mai mică emoție”. El nu numai că nu sucombă În fața realității, dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
personajele echenoziene au această calitate unică de a nu avea un loc al lor, de a oscila mereu, de a nu reuși fără să eșueze, de a divorța (este ceea ce i se Întâmplă lui Ferrer) fără a se despărți de nevastă, de a deceda fără a fi murit, ceea ce se Întâmplă cu Delahaye. Care, sub numele de Baumgartner (care are capriciul de a nu se numi Baumgarten), Îi fură șefului său tezaurul proaspăt adus de la Polul Nord. Pentru aceasta apelează la un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Se Împacă, tot răul spre bine. De Revelion, Însă, Ferrer se vede părăsit de ultima iubită (qui s’en est allée, aluzia la titlu este constantă de-a lungul romanului). Se hotărăște În ultima clipă să-l petreacă la fosta nevastă unde, pe terasă, Înainte de a o Întâlni, cunoaște o altă femeie și aventura reîncepe. Nu stau, zice Ferrer, juste un verre et je m’en vais, conchide și Echenoz, buclându-și cartea cu același je m’en vais cu care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Îl vor opri, punându-l În ramă, anticipându-l, desfăcându-l și disecându-l ca un fan criminal pe cadavrul idolului proaspăt ucis. Căci, dintru Început, suntem avertizați că avec la logique tout devient clair. Milo vine așadar să ia nevasta lui Andrew pentru a o lua de nevastă, dar Andrew Îl avertizează că ea este mână spartă, că pentru a o Întreține ar trebui să apeleze la el, Andrew, care are bijuterii În valoare de două sute cincizeci de mii de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]