12,604 matches
-
imagini onirice poate fi vehiculată de mituri în aparență dintre cele mai diverse; de asemenea, trebuie să înțelegem că un același mit este capabil să producă rezonanțe multiple și nu mai puține semnificații. Semnificații nu numai complementare, dar și adesea opuse. Nu există nici un explorator al imaginarului să nu insiste asupra acestei dialectici a contrariilor ce pare să impună o altă trăsătură specifică majoră: polimorf, mitul este deopotrivă ambivalent. De pildă, trebuie de citit admirabila serie de lucrări pe care Gaston
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
docilitate absolută în redacții. Aparent, nimic nu va afecta diversitatea titlurilor și pluralitatea tendințelor. Nefiind vizibilă, manipularea spiritelor va fi cu atît mai eficace: "Toate ziarele editate de noi, precizează textul Protocoalelor, vor fi aparent expresia unor tendințe și opinii opuse, atrăgîndu-i astfel pe adversarii noștri, care nu vor fi suspicioși. Ele vor avea, precum zeul indian Vishnou, o sută de brațe care vor conduce opinia în direcția convenabilă scopului nostru..." "Imbecilii, conchide textul, care vor crede că repetă opinia ziarelor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Ordinii universale. Păstrător al normalității în succesiunea vremurilor și a generațiilor astfel, din această perspectivă se vede funcția esențială atribuită eroului salvator. Imaginii unui tată regăsit și reîncarnat, adică imaginii unui tată fictiv substituit tatălui repudiat, îi poate fi totuși opusă o altă imagine: aceea a conducătorului, a șefului unei bande, a persoanei în vîrstă prestigioase, de la care, bineînțeles, se așteaptă nu atît certitudinea unei securități tutelare, cît impunerea unei subordonări, cîteodată ambiguă și dureroasă, în același timp înrobitoare și activă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
trebuie privită cu multă atenție. Ascultând atîtea glasuri ce evoca nostalgic epocile dispărute, ar fi, fără îndoială, insuficient de convingător să nu ținem seama de diferențele ce există între vremurile la care se referă istoria, sau să neglijăm nuanțele ideologice opuse. Dincolo de aceste diferențe și de aceste opoziții, n-am putea totuși să nu subliniem acel factor decisiv de permanență care este denunțarea unui același tip de societate: tipul de societate căruia se consideră că îi corespunde imaginea marelui oraș modern
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
amintire ce s-a păstrat adînc înscrisă în memoria colectivă. Oricum ar fi, prin tot ceea ce este neschimbat, insistent, repetat, acest elogiu al unității are, bineînțeles, valoare exorcizantă. Este asigurată pentru totdeauna victoria forțelor centrifuge [sic! n. trad.] asupra celor opuse, care produc explozii sau divergențe; este prevenit și reprimat pericolul continuu al rupturii, al sfîșierii. Contrar celor sugerate de o parte a istoriografiei contemporane, în cazul de față pericolul nu pare a fi creat de dorința de resuscitare a separatismelor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
tema Unității este dezvoltată de cei mai împătimiți interpreți, cu atft mai mult cu cît se înrădăcinează în ei convingerea că .trăiesc anevoios, dureros, ceea ce numim azi criza dramatică a civilizației. Acesta este, într-adevăr, sensul formulei epocă "critică", sens opus celui de epocă "organică", pus în circulație, cu mult înaintea lui Auguste Comte, de vocabularul școlii saint-simoniene. "Elementul fundamental prin care se distinge o epocă organică, scrie Buchez, este unitatea ce domnește peste tot, în toate și pentru toate." În
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
STRĂTILĂ Prefață de Vasile DOSPINESCU INSTITUTUL EUROPEAN 2007 Prefață Descrierea, această secvență textuală de suprafață, care se numără printre forme discursive atît de diverse precum inventarul sau lista, ghidul de călătorie, dar și romanul, și care este în mod curent opusă altor unități discursive atît de familiare oricărui cititor cum sînt povestirea, dialogul sau tabloul, a rămas puțin studiată în comparație, de exemplu, cu povestirea sau conversația cărora, în cadrul lingvisticii discursului, li s-au consacrat peste tot, în Europa sau peste
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
aceste apăsări ciudate, care i se păreau a fi niște guri. [6] Deodată, o mare vîscozitate rotundă și turtită ieși din adîncul scobiturii. Era centrul; cele cinci curele porneau dintr-acolo, ca spițele din butucul roții, puteai zări în partea opusă a acestui disc desgustător rădăcina altor trei tentacule care rămăseseră în fundul scobiturii.* Victor Hugo, Oamenii mării, p. 320 Ph. Hamon, definind acest text ca "descriere homerică", evidențiază următoarele proceduri descriptive: a. prezența unui prim sistem descriptiv ce conduce progresiv la
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Textele B și C Aceste două texte sînt saturate de PROPRIETĂȚI. În secvența B, PROPRIETĂȚILE sînt date sub forma unei simple liste în care ordinea are prea puțină importanță. Conectorul ȘI servește doar de a lega calificativele de sensul lor opus (de exemplu: "serioasă și veselă", "realistă și visătoare" etc.) pentru a înfățișa registrul larg de calități ale femeii descrise. Ceea ce deosebește totuși cele două secvențe este faptul că la suprafața secvenței C apar expresii ca "bineînțeles", "de asemenea" și "dar
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
comunicare, de compartimentare a celulei și de transport a produșilor secretori în mediul din jur. Ca și alte celule epiteliale, celulele β sunt polarizate: polul bazo-lateral este orientat către capilarul din vecinătate, iar polul apical este orientat către spațiul intrainsular, opus celui bazal. Între celulele β alăturate există complexe joncționale strânse (de tip „tight”), joncțiuni comunicante (de tip „gap”) sau joncțiuni de adezivitate strânsă (de tip „desmozom”). O comunicare rapidă între celule este predictibilă pentru coordonarea funcțională a celor 2000 - 3000
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
sinaptotagmin, asociată cu Sintaxina 1A în timpul stimulării formează complexul exocitom, componentă a veziculelor pe cale de exocitoză (210). Recent s-a identificat pe SNAP25 un domeniu terminal COOH (aminoacizii 197-206) inhibitor și un altul, NH2 terminal cu acțiune stimulatorie la extremitatea opusă a moleculei (aminoacizii 1-197). Aceste date obținute pe celula β din insulinom (celule HIT) ar putea fi extrapolate și la mecanismul exocitotic din celulele β pancreatice umane (98). De menționat că lista canalelor de Ca+2 implicate în cuplarea stimul-secreție
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
din surse foarte variate, de la mitologie și basm la realitatea socială și viața contemporană, de la războaiele getice la al doilea război mondial, experimentând modalități literare divergente, ultramoderne și tradiționale, inclusiv folclorice, prozastice și poematice, corelează, ca și în proză, atitudini opuse, tabloul realist cu metafora și simbolul, conferă unor situații prozaice sens alegoric, dimensiuni de parabolă, proiectează faptul istoric, ca și pe cel biografic anonim, în mit, plonjează frecvent în fantastic. În aspectul construcției și în genere al teatralității, unele piese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
nu are dreptul să hotărască integral drumul acestei experiențe. Cred că problema relației dintre libertate și conducere decurge din concepția cu privire la condiția naturii umane; este această natură bună sau rea? Răspunsul i-a împărțit pe teoreticienii educației în două tabere opuse: dacă natura e bună, să se acorde o integrală libertate copilului; dacă este rea, să se mențină deplina autoritate a educatorului. Cred, împreună cu cei mai mulți teoreticieni ai educației, că, la naștere, ființa umană nu este nici bună, nici rea. Cred, de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
șapte decenii (1). J. Dewey este după cum se știe unul din reprezentanții de frunte ai pragmatismului și fondatorul unei variante a acestei filosofii instrumentalismul. Filosoful american s-a ambiționat să creeze o filosofie care să "depășească" cele două mari sisteme opuse unul altuia: materialismul și idealismul. Cum disputa dintre aceste două sisteme filosofice se purta în jurul conceptului de materie, J. Dewey renunță la el, adoptînd un altul care, considera el, îi îngăduia să se situeze dincolo de materialism și idealism. Acest concept
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care vor deschide seria criticilor formulate de "educația nouă". După cum pe plan filosofic gînditorul american ținuse să depășească opoziția dintre materialism și idealism, tot așa și în construirea sistemului pedagogic a urmărit să se situeze dincolo de teoriile aflate la poli opuși. În fundamentarea teoriei sale, pedagogul american a pornit, de cele mai multe ori, de la delimitarea a două poziții extreme, care se înfruntau și pe care tinde să le depășească. Astfel, el distinge două concepții fundamentale asupra educației: una dintre ele aprecia că
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
prin care se distinge de ceilalți mari teoreticieni J. Dewey, Maria Montessori, Éd. Claparède (22). Preocuparea centrală a pedagogului belgian a fost aceea de a elabora o teorie care să depășească antinomia copil-mediu, antinomie exprimată prin cele două teorii pedagogice opuse: una care întemeiază actul educației pe satisfacerea trebuințelor copilului, iar cealaltă, pe subordonarea acestuia față de exigențele societății (23). Dacă, pentru prima teorie, educația este un proces de dezvoltare a tendințelor interne ale copilului, pentru cea de-a doua teorie, pe
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe noi trepte de generalizare. Pe de altă parte, se constată multe lacune în cunoștințele lor, pe care nu au avut prilejul să le asimileze. Practica școlară din secolul XX a condus către un alt sistem de grupare a cunoștințelor, opus celui preconizat de O. Decroly și anume unul care să permită ordonarea cunoștințelor într-o succesiune cît mai apropiată de logica științelor. În același timp, pentru a se favoriza elaborarea sintezelor, a fost propus sistemul predării integrate prin gruparea cunoștințelor
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
scurte eseuri, din diverse domenii, dintre care unele pe teme de educație Propos sur l'éducation îndreptate împotriva noii orientări (27). Față de idei pe care toată sau aproape toată lumea era gata să le accepte, Alain adoptă un punct de vedere opus, care amintea de o teorie și o practică pedagogică considerate ca fiind de mult depășite: copilul nu tinde spre ceea ce este plăcut, ci spre ceea ce este anevoios, singurul lui interes real este acela de a deveni adult; tot ceea ce se
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a fost Ernst Krieck (1882-1947), profesor la Universitatea din Heidelberg și autor, printre altele, al volumului Philosophie der Erziehung Menschenformung. E. KRIECK își întemeiază teoria sa asupra educației pe relevarea specificului gîndirii social-filosofice a național-socialismului. Această gîndire aprecia el este opusă aceleia tradiționale din cultura europeană, care considera elementele/atomii ca factori primordiali ai existenței. Din această "gîndire analitică", pentru care structura este construită din individualități, care se bucură de autonomie în raport cu celelalte, a rezultat teoria "dreptului natural" (afirmată după 1600
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care au susținut și apărat sacrificîndu-și viața "drepturile" unei "rase superioare". Dacă comunismul a educat fanatici ai "luptei de clasă pînă la victoria finală a comunismului", național-socialismul a educat fanatici ai luptei pentru asigurarea supremației rasei germane. Două concepții social-politice opuse, dar care se întîlneau într-un ideal totalitar și cărora isteria le-a rezervat o reîntîlnire ca regimuri social-politice care, după ce au zguduit lumea secolului XX, au fost împreună repudiate la sfîrșit de secol. 11 ȘCOALA ȘI PEDAGOGIA DIN ROMÂNIA
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogi experimentaliști, întîlnim și la Comicescu părerea că științifizarea pedagogiei ar rezulta din apropierea ei de biologie. Lucrarea sa, Orientarea biologică în știința educației, apărea tocmai în 1931, cînd în pedagogia românească începuse să se manifeste o tendință într-o direcție opusă spre sociologie (în 1931 au apărut Regionalismul educativ și Din problemele localismului educativ). La Cluj, interesul pentru experiment în domeniul educației a fost puternic stimulat și de școala psihologică creată acolo de prof. FLORIAN ȘTEFĂNESCU-GOANGĂ. Elev al lui Wundt, la
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
educației, nu se interesează de teoria educației elementare. Deși ideea "trezirii" nu este cu totul nouă (ea poate fi depistată la Socrate, Platon, Montessori), existențialiștii fac din ea un concept de bază, prin care să depășească unilateralitatea celor două teorii opuse: educația ca formare și educația ca dezvoltare. "Trezirea" apare ca moment al contactului cu exteriorul, pentru stimularea tendințelor interne, pregătindu-le pentru viitoare alegeri. De fapt, existențialiștii resping numai în parte ideea autodezvoltării, pentru că, odată "trezite", disponibilitățile interne urmează să
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
1. Perenialismul Dacă progresivismul își întemeia cea mai mare parte a tezelor sale pedagogice pe ideea de schimbare a societății, precum și pe aceea de diversitate a naturii umane, perenialismul adopta ca punct de sprijin al construcției sale teoretice principii fundamental opuse. Progresiviștii, spun adepții perenialismului (ROBERT MAYNARD HUTCHINS, MORTIMER JEROME ADLER, STRINGFELLOW BARR ș.a.), se înșeală atunci cînd apreciază că trăsătura caracteristică a lumii este schimbarea. În realitate, lumea este dominată de permanență (de aici și denumirea de perenialism, peren permanent
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
întemeiată, așadar, pe studiu livresc se cultivă inteligența, fiecare elev ajungînd să gîndească în mod personal, să aprecieze faptele și ideile cu care se confruntă prin prisma valorilor "permanente" ale umanității. Dacă progresivismul absolutizează schimbarea, perenialiștii se situează la polul opus, absolutizînd permanența. Dacă progresivismul vrea să aducă școala cît mai mult în miezul problemelor lumii contemporane și s-o lege de viitor, perenialismul tinde spre ancorarea ei cît mai puternică în trecut. Se ajunge astfel la o teorie pedagogică anacronică
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
clase" presupune o operație de "clasificare"; mai întîi există acțiunea de a clasifica, apoi, prin interiorizarea acesteia, se obține operația de clasificare, cu ajutorul căreia se dobîndesc conceptele unor clase particulare. Operațiile se caracterizează prin reversibilitate (ele putîndu-se desfășura în sensuri opuse) și prin coordonarea în structuri de ansamblu sau grupuri. Așa, de pildă, există "grupuri" de clasificări, de serieri, de măsurări etc. Teoria psihologică a lui J. Piaget este, așadar, nu numai genetică, ci și structuralistă. După cum se vede, uneori, cunoștințele
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]