13,759 matches
-
oricărei direcții date. Aceste cantități de impuls pot lua doar valorile: Astfel, despre formula 20 se spune că este „cuantă de impuls unghiular”. Constanta Planck apare și în formulările principiului incertitudinii al lui Werner Heisenberg. Dat fiind un număr mare de particule aflate în aceeași stare, incertitudinea privind poziția lor, formula 21, și incertitudinea privind impulsul lor (pe o aceeași direcție), formula 22, respectă regula unde incertitudinea s-a exprimat sub formă de deviație standard a valorii măsurate față de o valoare așteptată. Există mai
Constanta Planck () [Corola-website/Science/308369_a_309698]
-
înconjurat de unul sau mai mulți electroni legați. Din acest motiv nu se studiază formarea moleculelor, nici nu se examinează atomii în materiale solide sau în materie condensată. Se studiază procese precum ionizarea și excitarea de către fotoni sau coliziunea cu particule atomice. Modelarea atomilor în izolare nu pare realistă, însă atomii din gaz și plasmă interacționează între ei după un interval de timp enorm în comparație cu procesele atomice studiate. Astfel, atomii pot fi considerați izolați. Fizica atomică oferă bazele teoriei ce se
Fizică atomică () [Corola-website/Science/308413_a_309742]
-
interval de timp enorm în comparație cu procesele atomice studiate. Astfel, atomii pot fi considerați izolați. Fizica atomică oferă bazele teoriei ce se folosește în fizica plasmei și fizica atmosferei. Configurația electronilor se referă la aranjarea electronilor în cadrul unui atom. Precum alte particule elementare, electronii sunt supuși legilor mecanicii cuantice. Stările cuantice ale unui electron sunt date de funcția undă cu valori în spațiu și timp. Electronii unui atom aflați într-o stare energetică (nivel enegetic) permisă a atomului sunt electroni legați. Energia
Fizică atomică () [Corola-website/Science/308413_a_309742]
-
Diferența de nivel de energie pentru electroni ne permite să calculăm spectrul de emisie și de absorbție a atomilor (spectrul de frecvențe al radiațiilor electromagnetice emise sau absorbite). Cu ajutorul funcției de undă se poate determina probabilitatea de a găsi o particulă în regiunea dorită a spațiului. Funcția este folosită pentru descrierea oricărui sistem fizic. Cu aceasta se face maparea posibilelor stări ale sistemului în numere complexe. Evoluția în timp poate fi calculată folosind legea mecanicii cuantice: ecuația lui Schrödinger. Valorile funcției
Fizică atomică () [Corola-website/Science/308413_a_309742]
-
uraniu) sau minerale. Compoziția teoretică a mineralului este de 67,1 % și 32,9 % ; variația acestui raport explică densitatea diferită 4,3-4,8 g/cm. În unele minerale de zircon este rețeaua cristalină distrusă total sau parțial de radiațiile cu particule elementare ce au o enegie mare. Astfel de cristale au o culoare mai închisă (brună), o duritate și o densitate mai redusă. După dezvoltarea metodei de stabilire a vărstei rocilor prin radiometrie, zirconul a devenit un mineral important pentru această
Zircon () [Corola-website/Science/308424_a_309753]
-
Aceasta ar fi apa la Thales din Milet, aerul la Anaximene, focul la Heraclit și pământul la Xenofan. Alți filozofi materialiști în frunte cu Anaxagora și influențați de filozofia indiană, au susținut că lucrurile din natură ar fi alcătuite din particule materiale invariabile, dar divizibile la infinit, un fel de "semințe" ale lucrurilor. Aceste particule au fost denumite de Aristotel "homeomeri", iar deosebirile dintre lucruri se datorau numai proporțiilor diferite în care astfel de particule intrau în componența lucrurilor. Empedocle (c
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
și pământul la Xenofan. Alți filozofi materialiști în frunte cu Anaxagora și influențați de filozofia indiană, au susținut că lucrurile din natură ar fi alcătuite din particule materiale invariabile, dar divizibile la infinit, un fel de "semințe" ale lucrurilor. Aceste particule au fost denumite de Aristotel "homeomeri", iar deosebirile dintre lucruri se datorau numai proporțiilor diferite în care astfel de particule intrau în componența lucrurilor. Empedocle (c. 490 î.Hr. - c. 430 î.Hr.) încearcă să explice diveristatea materiei identificând 4 elemente ca
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
din natură ar fi alcătuite din particule materiale invariabile, dar divizibile la infinit, un fel de "semințe" ale lucrurilor. Aceste particule au fost denumite de Aristotel "homeomeri", iar deosebirile dintre lucruri se datorau numai proporțiilor diferite în care astfel de particule intrau în componența lucrurilor. Empedocle (c. 490 î.Hr. - c. 430 î.Hr.) încearcă să explice diveristatea materiei identificând 4 elemente ca substanțe primordiale imuabile, eterne, necreate și indestructibile: focul, apa, pământul și aerul. Aristotel ia în considerare și două perechi de
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
două perechi de calități complementare: cald - rece și umed - uscat și asociază combinația a câte două din acestea celor patru elemente astfel: Concepția atomistă a fost reprezentată inițial de Leucip și de discipolul acestuia, Democrit. Acesta considera atomii ca niște particule necreate, indestructibile și imuabile, care se mișcă continuu în vid. Atomismul grec a fost continuat de Epicur care susținea că mișcarea atomilor nu are nici început, nici sfârșit, cauza acesteia aflându-se în ei înșiși. Mai târziu, poetul latin Lucrețiu
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
chimic. Pe lângă legea conservării maselor, în dezvoltarea chimiei ca știință un rol important l-a jucat mecanica newtoniană. Astfel, chimiștii din jurul anului 1800, în frunte cu englezul John Dalton (1766 - 1844) și Claude Louis Berthollet (1748 - 1822) susțineau că între particulele care reacționează chimic între ele s-ar exercita o atracție, pe care au numit-o "afinitate chimică", și care ar fi analoagă atracției gravitaționale dintre corpurile cerești. Berthollet a numit-o "masă chimică". Tot în această perioadă au fost descoperite
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
domeniu nou, biologia moleculară. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, James D. Watson, Francis Crick, Rosalind Franklin și Maurice Wilkins determină structura ADN-ului. În 1838, Michael Faraday (1791 - 1867) descoperă radiația catodică, ceea ce conduce la studiul particulelor elementare. Fizicianul german Ludwig Boltzmann (1844 - 1906) sugerează posibilitatea ca energia unui sistem fizic să fie discretă, ceea ce îl determină pe Max Planck (1858 - 1947) să formuleze, în 1900, ipoteza cuantică. În 1927, fizicianul și chimistul american Robert S. Mulliken
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
informații stabilit prin Decizia Consiliului 75/441/CEE din 24 iunie 1975 de instituire a unei proceduri comune pentru schimbul de informații între rețelele de supraveghere și control bazate pe datele referitoare la poluarea atmosferică cauzată de anumiți compuși și particule în suspensie 6 și prin Decizia Consiliului 82/459/CEE din 24 iunie 1982 de stabilire a unui schimb reciproc de informații și date provenind de la rețele și stații individuale de măsurare a poluării atmosferice în statele membre 7 permite
jrc3214as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88371_a_89158]
-
CE8 impune, printre altele, ca proteinele animale derivate din deșeuri provenite de la mamifere să fie tratate termic la minimum 133 °C, în toată masa sa, timp de minimum 20 de minute, la o presiune de trei bari, și ca mărimea particulelor înainte de procesare să fie de maximum 5 cm; având în vedere că se impune limitarea importului de hrană pentru animalele de companie care conține proteină animală derivată numai din deșeuri provenite de la alte animale cu excepția mamiferelor; întrucât Decizia 94/309
jrc3230as1997 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88387_a_89174]
-
art. 1 alin. (1) trebuie să fi fost produse conform următoarelor norme: (a) - materia primă se tratează termic la cel puțin 133°C, în toată masa sa, timp de minimum 20 minute la o presiune de trei bari iar mărimea particulelor înainte de procesare trebuie să fie de maximum 5 cm sau - dacă materia primă nu provine de la mamifere se poate folosi un sistem sau o combinație de sisteme dintre cele descrise în anexa la Decizia Comisiei 92/562/CEE9. Aceste sisteme
jrc3230as1997 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88387_a_89174]
-
CEE10; (b) se înregistrează și se păstrează informații detaliate privind punctele critice de control astfel încât proprietarul, operatorul sau reprezentantul acestuia și, dacă se dovedește necesar, autoritatea competentă, să poată controla funcționarea unității. Informațiile care trebuie înregistrate și controlate includ mărimea particulei, temperatura critică și, dacă este cazul, durata în timp absolut a tratamentului, curba de presiune, rata de alimentare cu materie primă și rata de reciclare a grăsimii. 2. Proteinele animale procesate derivate din material de risc înalt și incluse în
jrc3230as1997 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88387_a_89174]
-
ale art. 2 al Deciziei Comisiei 97/199/CE și a fost tratată termic: - la o temperatură de cel puțin 133°C, în toată sa masa sa, timp de minimum 20 minute la o presiune de 3 bari iar mărimea particulelor înainte de procesare nu a fost mai mare de 5 cm14, sau - în cazul proteinei provenite de la alte animale decât mamiferele, conform sistemului stabilit în Capitolul al Deciziei Comisiei 92/562/CE15, iar proba prelevată aleatoriu este conformă cu normele următoare
jrc3230as1997 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88387_a_89174]
-
levigarea și asigură o acumulare netă a acestor compuși în orizontul B, oferind un portocaliu-maro "ruginit", de culoare, care este foarte distinctiv. De compuși de aluminiu și de fier de fier, în subsolul de asemenea, tendința de a lega de particulele de sol, împreună, oferind un "pellety" structura fină a solului, precum și îmbunătățirea permeabilitate, astfel că, în ciuda fiind în zone relativ mari de precipitații, solurile nu au gri culori sau mottles a solurilor gleiosol. În lume baza de referință pentru Resurse
Taiga () [Corola-website/Science/303121_a_304450]
-
Ac a fost produs artificial pentru prima oară de Institutul pentru Elementele Transuraniene ("Institute for Transuranium Elements"-ITU) în Germania, folosindu-se un ciclotron și de către doctorul Graeme Melville la Spitalul Saint George în Sydney, folosind un accelerator liniar de particule în 2000. Ac este extrem de radioactiv, iar potențialul de radiație induce efecte nocive asupra sănătății. Ac este chiar mai periculos decât plutoniul. Este extrem de toxic, ingerarea sa având o acțiune toxicologică mult mai pronunțată decât în cazul acidului cianhidric. Actiniul
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
Radiația cosmică, numită și „radiație cosmică de fond”, este radiația de natură corpusculară provenită direct din spațiul cosmic („radiație cosmică primară”) sau din interacțiunile acesteia cu particulele din atmosferă („radiație cosmică secundară”). La radiația cosmică nu este vorba deci de un câmp electromagnetic, și nici măcar de fascicule sau raze de particule elementare, ci de particule individuale. Radiația cosmică străbate atmosfera Pământului și ajunge la suprafața sa; intensitatea
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
de natură corpusculară provenită direct din spațiul cosmic („radiație cosmică primară”) sau din interacțiunile acesteia cu particulele din atmosferă („radiație cosmică secundară”). La radiația cosmică nu este vorba deci de un câmp electromagnetic, și nici măcar de fascicule sau raze de particule elementare, ci de particule individuale. Radiația cosmică străbate atmosfera Pământului și ajunge la suprafața sa; intensitatea ei variază mult cu altitudinea. Radiația cosmică primară este formată îndeosebi din protoni și din alte nuclee atomice, lipsite complet de învelișul electronic, precum și
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
direct din spațiul cosmic („radiație cosmică primară”) sau din interacțiunile acesteia cu particulele din atmosferă („radiație cosmică secundară”). La radiația cosmică nu este vorba deci de un câmp electromagnetic, și nici măcar de fascicule sau raze de particule elementare, ci de particule individuale. Radiația cosmică străbate atmosfera Pământului și ajunge la suprafața sa; intensitatea ei variază mult cu altitudinea. Radiația cosmică primară este formată îndeosebi din protoni și din alte nuclee atomice, lipsite complet de învelișul electronic, precum și din alte particule, și
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
de particule individuale. Radiația cosmică străbate atmosfera Pământului și ajunge la suprafața sa; intensitatea ei variază mult cu altitudinea. Radiația cosmică primară este formată îndeosebi din protoni și din alte nuclee atomice, lipsite complet de învelișul electronic, precum și din alte particule, și are ca origine procesele interstelare, unde particulele dobândesc energii uriașe (până la 10 megaelectronvolți). Radiația cosmică secundară conține îndeosebi particule elementare: În anii 1900 fizicienii cercetau conductibilitatea electrică în gaze. Observând cum se descarcă un electroscop, au emis ipoteza că
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
și ajunge la suprafața sa; intensitatea ei variază mult cu altitudinea. Radiația cosmică primară este formată îndeosebi din protoni și din alte nuclee atomice, lipsite complet de învelișul electronic, precum și din alte particule, și are ca origine procesele interstelare, unde particulele dobândesc energii uriașe (până la 10 megaelectronvolți). Radiația cosmică secundară conține îndeosebi particule elementare: În anii 1900 fizicienii cercetau conductibilitatea electrică în gaze. Observând cum se descarcă un electroscop, au emis ipoteza că acesta este traversat de o radiație de slabă
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
cosmică primară este formată îndeosebi din protoni și din alte nuclee atomice, lipsite complet de învelișul electronic, precum și din alte particule, și are ca origine procesele interstelare, unde particulele dobândesc energii uriașe (până la 10 megaelectronvolți). Radiația cosmică secundară conține îndeosebi particule elementare: În anii 1900 fizicienii cercetau conductibilitatea electrică în gaze. Observând cum se descarcă un electroscop, au emis ipoteza că acesta este traversat de o radiație de slabă intensitate cu origine extraterestră, atribuind fenomenului și o influență a radioactivității scoarței
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
noilor radiații, care erau mai pătrunzătoare decât radiațiile gamma, a fost admisă unanim abia în 1926. Au fost denumite „radiații cosmice” și „ultraradiații gamma”. Mai târziu s-a descoperit că nu este vorba de raze sau radiații propriu-zise, ci de particule. În 1927 fizicianul olandez Jacob Clay a descoperit că intensitatea radiației cosmice descrește de la pol spre ecuator (efectul de latitudine). În 1927 Dmitri Skobelțîn, folosind o cameră Wilson, a fotografiat traiectoria particulelor încărcate din radiația cosmică secundară și a determinat
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]