11,584 matches
-
din țigară și i-a zâmbit lui Faulques. Ori mai curând a făcut-o gura lui, pe când ochii bătând În cenușiu rămâneau imperturbabili, pironiți pe pictorul de război. - Există ceva, a zis croatul fără emfază, ce Înveți În lagărul de prizonieri: așteptarea. La Început te neliniștești, firește. Frica și nesiguranța, după cum Îți poți Închipui. Da. Primele săptămâni sunt rele. În plus, atunci dispar cei mai slabi. Nu suportă, mor. Alții Își iau viața. Niciodată nu mi-a plăcut sinuciderea din disperare
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
despre același lucru. Crezi că-i o eroare, care trece repede. Îți spui că nu poate dura. Dar timpul trece, iar ea durează. Și vine un moment când totul stagnează. Zilele Își pierd numărul, speranța se risipește. Atunci devii un prizonier real. Profesionist, ca să zic așa. Un prizonier răbduriu. Pictorul de război privea acum linia albastră a mării pe șenal. În cele din urmă a dat din umeri. - Nu mai ești prizonier, a spus. Și-o să ți se Încălzească berea. Tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
eroare, care trece repede. Îți spui că nu poate dura. Dar timpul trece, iar ea durează. Și vine un moment când totul stagnează. Zilele Își pierd numărul, speranța se risipește. Atunci devii un prizonier real. Profesionist, ca să zic așa. Un prizonier răbduriu. Pictorul de război privea acum linia albastră a mării pe șenal. În cele din urmă a dat din umeri. - Nu mai ești prizonier, a spus. Și-o să ți se Încălzească berea. Tăcere. Când și-a Întors iar ochii spre
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Își pierd numărul, speranța se risipește. Atunci devii un prizonier real. Profesionist, ca să zic așa. Un prizonier răbduriu. Pictorul de război privea acum linia albastră a mării pe șenal. În cele din urmă a dat din umeri. - Nu mai ești prizonier, a spus. Și-o să ți se Încălzească berea. Tăcere. Când și-a Întors iar ochii spre el, Markovic l-a privit aproape prudent, din spatele sticlelor murdare ale ochelarilor. - Și dumneata pari o persoană răbdătoare, domnule Faulques. Pictorul de război n-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
apoi cea de pe frunte, verticală și mai adâncă. O sprânceană ruptă, fără Îndoială. Obiect contondent. Cicatricea aceea nu apărea În fotografie, și nici Markovic nu pomenise de ea când vorbise de rana de la Vukovar. Poate că era din lagărul de prizonieri. Vorbise de tortúri. Ca pe un animal, fuseseră vorbele lui. M-au torturat - Îl torturaseră, așa spusese, la persoana a treia - ca pe un animal. - Nu știu ce frumusețe le găsesc oamenii zorilor, a spus deodată Markovic. Ori apusului de soare. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
aceleași vorbe. Într-o zi de primăvară, după primul război din Golf, văzuseră un grup de copii care așteptau În fața muzeului Luvru, aliniați pe jos, sub un cer negru și ploios, supravegheați de profesori care se plimbau printre ei. Par prizonieri irakieni de război, spusese Faulques. Și Olvido rămăsese cu ochii la el, amuzată, Înainte să se apropie și să-l sărute pe obraz, un sărut sonor și puternic, și să-i spună că existau vânaturi care Îl marcau pe vânător
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
colo. Dar sunt departe de a fi cult. - Nu la asta mă refeream. Din contră. Folosești vorbe interesante. Deloc comune. Vorbe culte. — Am puțină școală, a spus atunci croatul. Numai o bună pregătire tehnică de mecanic. Dar În lagărul de prizonieri am stat cu un bărbat care citise mult. Un muzician. Vorbeam frecvent, Închipuiește-ți, pe vremea aceea. Am Învățat câte ceva. Știi dumneata. Câte ceva. După ce a repetat „câte ceva”, Markovic a rămas pe gânduri câteva clipe, cu un aer evocator. Am cunoscut, a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Ori cu fotografia pe care mi-ai făcut-o dumneata. Așadar, omul acela a ajuns să știe totul despre brice de ras rupte și orice idee cu care acestea se pot asocia. Și, ascultându-l, și eu. - După lagărul de prizonieri, când am aflat că nu mai aveam familie, am călătorit puțin. Am citit unele lucruri. Aveam un motiv serios: dumneata. Cunoașterea bărbatului care Îmi distrusese viața cu o poză cerea unele cunoștințe. Mecanicul de dinainte de război n-ar fi izbutit
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
La căderea serii, pe când cina pe terasa pustie a hotelului, lângă piscina goală, În ritmul orchestrei (o chitară, o orgă electronică și o cântăreață neagră cu care În noaptea aceea Împărțise patul, după ce Îi plătise anticipat tariful), Faulques auzise urletele prizonierilor trași de crocodili În apele râului și lăsase carnea pe jumătate crudă În farfurie, fără ca măcar s-o fi tăiat cu cuțitul. Ceva mai Încolo, Într-un restaurant din Madrid, Îi vorbise despre toate acestea unui prieten. Trebuie să aflu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Markovic Își mijea pleoapele, complice. - Te referi la vorbele care abia se pronunță ori apar doar În fața celui care le știe? - La ele. Celălalt a continuat să admire fresca. - Știi ceva, domnule Faulques? După ce-am ieșit din lagărul de prizonieri, când m-am dus la un spital din Zagreb, primul lucru pe care l-am făcut la ieșire a fost să mă duc la o cafenea din piața Jelacic. Să privesc oamenii, să-i ascult ce vorbeau. Și nu-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pietrele de jos. - Soboli nebuni, a insistat croatul. - Asta-i - Faulques zâmbea strâmb. Bine ai spus dumneata deunăzi. Cu cât totul e mai evident, cu atât mai puțin sens pare să aibă. - Atunci, nu există nici o ieșire? - Există consolări. Fuga prizonierului care, chiar când se trage În el, se crede liber. Înțelegi ce vreau să zic? - Mi se pare că da. - Uneori asta e de ajuns. Simpla strădanie de a Înțelege lucrurile. Întrezărirea ciudatei criptograme. Într-un fel, o tragedie te
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În 1914 se transferă la Ploștina. Între 1914-1915 funcționează Învățătorul Simion İscrulescu, care va pleca În Peșteana satul său. De la 1 septembrie 1915 postul de Învățător este ocupat de Sabin Coifan care, cu mici Întreruperi, concentrat, mobilizat pe front și prizonier În Germania, În primul război mondial, timp În care a fost suplinit de Marterie Drăghici și Vasile Bobic, a funcționat pînă În 1947, cînd a fost pensionat. Datorită măririi numărului de elevi s-a Înființat al doilea post la 1
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
un confesional obscur, neștiut, ce-și construiește propria biserică pe măsură ce prinde el Însuși contur. Enigma jurnalului intim - dacă există vreuna - nu poate fi descifrată dacă nu vom Începe investigarea cu exteriorul: cu nevăzuta, mortuara catedrală de cuvinte care Îl ține prizonier. Jurnale de dincolo de mormânt (I)tc "Jurnale de dincolo de mormânt (I)" Complexul lui Faust Dacă ia drept reper sinceritatea, și numai sinceritatea, instituită ca zeitate supremă a textului - așa cum o face În destule cazuri și În destule exegeze pe marginea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a ultimelor ceasuri, de dinaintea „prematurei” mele morți. Bărbatul care scria aceste rânduri tocmai Împlinise 46 de ani. Există o evoluție a vocii și a tonului În jurnalul lui Drieu, care marchează o deplasare dinspre zona realului spre cea a irealității. Prizonier al unei aglomerări de evenimente care Îl agresează fără nici un răgaz, el Încearcă să plonjeze Într-o lume a fantasmelor. Nu mai are decât o dorință: „să ard totul În jurul meu și să măresc spațiile mistice”. Lecturile Îi sunt, aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
spre ea. Percepe, de pildă, sexul ca pe o cale de a victimiza specia umană. Pe câtă vreme animalele, „preafericitele fiare inferioare”, intră În călduri, iar apoi scapă de uriașul chin sexual, omul, „Încarcerat de moravuri și Înlănțuit de Împrejurări”, e veșnicul prizonier al unei neastâmpărate dorințe. Fantasmele ei sexuale au ceva din inocența aseptică a unui vis romantic, din decorativismul plin de subînțelesuri al unor proiecții adolescentine hrănite cu clișeele cinematografiei interbelice: Îmi aduc aminte de plaja rece a unui râu și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dispoziție. Însă tocmai molozul, deșeurile, schijele de realitate sunt martorii cei mai calificați ai existenței sale. Interdependența jurnal/intim În loc să anuleze tensiunea acumulată printr-o falsă echivalare a termenilor, consolidează o structură alcătuită din materia imponderabilă a atmosferei al cărei prizonier este scriitorul. Închis ca Într-o armură transparentă, el nu e preocupat să se elibereze din captivitatea ei, ci să găsească argumentele că numai ea Îl poate proteja și defini În sensul cerut de majoritatea scrierilor confesive: eliberarea mentală și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ambițiilor contabilicești exercitate asupra vieții cotidiene, el se Înalță la ipostaza de model și răspuns filozofic la Întrebarea privind identitatea profundă a scriitorului. Devenit personaj Într-un scenariu pe care nu-l mai controlează defel, autorul jurnalului intim se vede prizonierul ambiției nemăsurate de a face din notația lentă, de zi cu zi, literatură. Creație paradoxală, autoportretul se află mereu disputat de câteva timpuri greu de conciliat. Pe de o parte, el se subordonează spațiului retoricii, pe care o populează cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nici cu confesivul, jurnalele se cantonează Într-o titulatură determinată de elementul temporal. Temporalitatea exercită un fel de lectură indirectă a biograficului și, prin urmare, a autorului. Sechestrat Între două date - ziua de ieri și ziua de mâine -, autorul este prizonierul unui azi ipotetic, pe care i se pare că l-a descoperit, dar pe care, În fond, nu-l controlează sub nici un aspect. Așadar, și În ceea ce privește jurnalul de idei, e de remarcat o trecere obligatorie de la ficțiune la realitate. Doar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
realitate. Doar că, În acest caz, realitatea intră, mai Întâi, cu agresivitate În domeniul ficțiunii, Într-o Încercare de a-l falsifica. Cititor al lumii și al vieții sale, autorul de jurnale intime acceptă, În virtutea unui pact creator, să devină prizonierul unui sistem de lectură În care autobiograficul se manifestă cu o forță represivă, autoritaristă. Simultaneitatea cu care sunt percepute, la lectură, aceste lucruri nu are și un echivalent În ordinea psihologică a creației. Dacă sinceritatea nu poate fi un element
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cuvinte sunt primele fraze ale epigrafului. După el nu mai urmează - n-ar mai trebui să urmeze - decât moartea. El e, totodată, un testament fără destinatar, fără conținut, fără scop imediat. Deschis aparent spre exterior, el se Închide În sine, prizonier al voinței fanatice de mărturisire, de consumare a vieții prin scris, de regândire, de refacere și reelaborare. O altă variantă a celor o mie și una de nopți, reluate de câte ori Îngăduie judecata finală. Jurnalul intim apare, de fapt, atunci când conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
timpul suferă acțiunea declanșatoare a acestuia. Timpul reținut (reținut, „pur și simplu”, spune Daniel Sibony), clipele pietrificate se Însuflețesc sub presiunea semnificantului, adică a obiectului care mărturisește. Odată scris, timpul Începe să confirme legile discursului literar care l-a făcut prizonier. Iar una din legile fundamentale ale jurnalului literar cere ca unei investiții de timp să-i corespundă o investiție egală de semnificație. Dar legile, codurile interpretative alcătuite ad-hoc refuză, câteodată, să se aplice până și abstracțiunilor. Mizând pe libertatea ambiguității
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Badgery este de fapt un mincinos fără pereche, și nu un simplu cretan. În loc să ceară ajutorul teoreticienilor criticii, logicienilor și filosofilor moralei, sociologul interesat de studiul minciunii ar putea fi tentat să creadă că teoreticienii jocului, care au analizat Dilema prizonierului și Lașuș (Kuhn 1963:335; Schelling 1960), i-ar putea oferi un sprijin filosofic util. Din nefericire, teoria jocurilor este de ajutor numai în anumite limite. Axelrod (1984) aduce dovezi experimentale privind avantajele pe care le-ar avea punerea în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
spre organizațiile nonguvernamentale. • Centrare pe instituții de asistență socială rezidențială. Din cauza lipsei unui sistem de asistență socială‚ în familie și comunitate, care să prevină, să trateze în faze incipiente și să reintegreze social, sistemul actual de asistență socială a rămas prizonier între zidurile instituțiilor rezidențiale, care preiau persoane cu probleme sociale din familie și comunitate, pe o perioadă de timp limitată, pe un drum, adesea, fără întoarcere la o viață normală. • Focalizare defectuoasă. Segmentele sociale aflate în situațiile cele mai dificile
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis pck.htp act?ida=154" Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare. SECȚIUNEA a 2-a. Pensia anticipată Art. 49. - (1) Asigurații care au depășit stagiul complet de cotizare cu cel puțin 10 ani pot solicita pensia anticipată cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
ajută la nașterea copiilor și protejează femeile după actul creației vieții. Duhul este reprezentat de un bătrîn cu fața bucălată, cu barbă iar pe cap poartă o coroană de pene fixată într-o bentiță. Aceeași podoabă capilară o poartă și prizonierii filisteni ai faraonului egiptean Șeșonk pe la anii 935 î.e.n. Tot în această regiune, începînd cu secolul lll al erei noastre, sînt amintite mai multe biserici, unde oameni ai neamului bes continuînd practicile esenilor, veniți de la Istru, în limba besă slujeau
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]