12,184 matches
-
neimplicare la alianță, Emanuel Plopeanu Propagandă și politică externă românească în secolul XX, Paul Nistor Putere și destin, Sol Shulman România post 1989, Catherine Durandin & Zoe Petre Zamolxis. Realitate și mit în religia geto-dacilor, Ioan Marius Grec 1 Florea Ioncioaia, Revolta ierarhiei. O discuție asupra temei elitelor și a proiecției sale istoriografice, în Xenopoliana, Buletinul Fundației Academice A. D. Xenopol, Iași, an IV, nr. 1-4, 1996, p. 56: "Dezbaterea asupra elitelor apare sub forma mai multor categorii de enunțuri culturale. Pe de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
noului stat întemeiat în 1862 și care a purtat numele artificial de România, a fost impusă ca limbă de stat ... limba moldovenească. Așadar, în nici un caz nu a avut loc o românizare a moldovenilor, cum afirmă răspicat și plin de revoltă în alte articole, ci o moldovenizare (sub alt nume) a valahilor. Astfel încât, astăzi, pe tot teritoriul României, se vorbește o variantă foarte puțin modificată (chiar identică, susține istoricul basarabean) a limbii moldovenești. Așadar se susține, nici mai mult nici
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
simpla alianță cu Poartă Otomană nu era suficientă pentru a împiedica restaurarea influenței franceze la Istanbul. De aceea, a reactivat unul din mijloacele cele mai eficace ale promovării politicii orientale a Ecaterinei a II-a, si anume cel al ațâțării revoltelor populației creștine din Balcani, în scopul de a obliga Poartă Otomană să recurgă, din ce in ce mai mult, la sprijinul aliatului sau din Nord, adică Rusia. Pe lângă acest mijloc "ilicit", Alexandru I a recurs și la altul, "legal", menit să consolideze 158 "On
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
dramatic: inflația agravată ulterior, ciuma, frontierele continuu amenințate, apariția uzurpatorilor în diferite puncte ale imperiului, toate acestea sunt tot atâția factori care par să răvășească lumea romană, sporind confuzia și nesiguranța cetățenilor Imperiului. Conștient fiind de instabilitatea Imperiului (nemulțumirile și revolta pasivă a soldaților creștini și păgâni exprimată pe câmpul de luptă), care putea să derive din cauza persecuției inițiate de politica anticreștină a tatălui său Valerian, în anul 260 a dat un edict de toleranță față de creștini. În această manevră politică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
despre situația politică a vremii, ne vorbește ca cetățean roman și nu ca iudeu, detașându-se complet de conaționalii săi care predicau insistent rebeliunea față de autoritățile romane. Pe când redacta Scrisoarea către romani, evreii luptau împotriva lui Nero pe diferite căi. Revoltele iudaice din timpul lui Isus împotriva autorităților romane au fost aspru pedepsite, provocând și mai mult indignarea iudeilor, care, scandalizându-se represiunea crudă a armatei romane, amestecarea sângelui lor ori al galileenilor cu cel al victimelor sacrificate pe altarul lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și păgâni, cel puțin pentru moment. Echilibrul dintre Biserica timpurie și Imperiu, instaurat de către creștini, a fost tulburat de afirmarea unor erezii orientale, rigide și intransigente, față de Imperiul roman. Orientul Mijlociu alimenta cu multă înverșunare ura față de Roma, clocotind neîntrerupt, asemenea revoltelor iudaice, care au surprins slaba cucerire morală și spirituală a Romei, împiedicând pătrunderea spiritului latin în mijlocul lor. Renumitele civilizații antice, perșii, frigienii și parții, nu s-au lăsat niciodată latinizați; când n-au putut lupta împotriva Romei cu armele, au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu încredere și că ar fi deținut o putere izvorâtă din divinitate. Origene răspunde punct cu punct la toate acuzațiile interlocutorului: creștinii nu sunt niște revoluționari din moment ce nici primii ucenici ai lui Isus, după moartea sa, nu au organizat vreo revoltă socială. Cristos însuși este un conducător pașnic, iar adepții săi sunt izolați doar aparent, întrucât sunt inserați în corpul social al statului și colaborează activ prin rugăciune. Rugăciunea, afirmă teologul, trebuie adresată lui Dumnezeu, superior tuturor celorlalte ființe, în așa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
este pusă la îndoială de mulți istorici chiar și astăzi. Oscilația de atitudine a acestuia între clemența față de creștini și persecuția aspră care a urmat, aparent din motive misterioase, însoțită de disprețul împăratului față de aceștia, dispreț materializat prin îngăduința unor revolte populare anticreștine, ori prin lăsarea la libertatea prefecților de a trece la execuții împotriva creștinilor sau chiar la susținerea unor filozofi păgâni în detrimentul celor creștini, sunt doar câteva exemple din atmosfera tensionată și confuză a epocii. Câțiva ani mai târziu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sumare, în baza legii ius gladii. Declarându-i dușmanii săi personali și ai guvernării sale, a trecut la aplicarea pedepselor care pentru dezertorii, răsculații și dușmanii statului erau asemănătoare celor pentru incendiatori: mutilarea corpului, răstignirea și expunerea ad bestias: Autorii revoltei și ai agitației sau incitatorii poporului, în numele demnității, sunt înălțați pe cruce, sunt aruncați la fiare ori sunt deportați pe o insulă. Primele manifestări ostile ale Imperiului roman față de creștinism au avut loc între anii 54-55, în Palestina, sub procuratura
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
erau destul de numeroși; de teama mulțimii lor, persecutorii evitau provocarea deodată a unui război împotriva tuturor. În anumite regiuni, precum cele dunărene, unde creștinii nu erau majoritari, persecuția împotriva soldaților creștini a fost cumplită. Astfel, din dorința evitării izbucnirii vreunei revolte necontrolate, epurările au vizat palatul de la Nicomedia, apoi Fenicia, Egiptul, Tebaida (partea sudică a Egiptului superior), Frigia, Capadocia, Arabia, Antiohia, Tyrul și Sidonul etc. În timpul celor 10 ani de persecuție s-au amplificat comploturile și războaiele civile, nesiguranța și starea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
meșterului care confecționa păpuși, detestând uzanța de a aduce onoruri divine persoanei împăratului; d) chema unii episcopii din exil, în semn de liberalitate și pentru a pune capăt discordiilor ecleziastice, iar pe ascuns îi întărâta pe ceilalți episcopi opozanți la revoltă, fiind convins că plebea se mișcă numai atunci când este unită; e) interzicea creștinilor să-și înmormânteze morții ziua, pe motiv că se scandalizau păgânii datorită cultului creștin; f) interzicea bărbaților să vorbească femeilor despre creștinism, iar acestora să se adreseze
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
semnificative. Persecuția dioclețiană (298) nu viza neapărat oprirea unei răspândiri excesive a creștinismului în armata romană, pentru că nici un împărat, conștient de soarta Imperiului, nu putea să-și elimine o parte consistentă a propriilor trupe fără a se expune provocării unei revolte de proporții și eventual a unei detronări sau morți umilitoare. Plecând de la unele aluzii eusebiene, s-a crezut că măsurile autorității imperiale contra militarilor creștini i-ar fi vizat îndeosebi pe ofițerii creștini, realitate contestată de prigoana care a vizat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
similare cu ale Învățământului românesc: mărirea colectivului de elevi, desființarea școlilor, disponibilizarea cadrelor didactice din cauza crizei financiare, diminuarea cheltuielilor cu riscul diminuării calității. Dar ceea ce am remarcat este un alt fel de asumare a statutului de dascăl. Fără blazare, fără revoltă explicită, fără lamentație și, mai ales, fără a lăsa ca nemulțumirea personală să afecteze relația cu elevii, profesorii pe care i-am putut observa În activitate conștientizau că, de fapt, calitatea demersului lor didactic e o formă de respect a
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Nicu CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93098]
-
indivizilor definește locul privilegiat al luptei pentru putere și dominare: astfel, de pildă, "în zilele dinaintea Războiului Civil, percepția sclavilor ca "proprietate" a servit proprietarilor drept motiv pentru a îi controla. Pentru sclavi, aceeași percepție a servit drept imbold la revoltă"697. Pe de altă parte, remarcă McKerrow, dezvăluirea discursului puterii în acest context nu se rezumă la simpla identificare a ideologiilor antinomice ce determină lupta pentru putere și dominare. Dacă așa ar sta lucrurile, potențialul schimbării sociale ar deveni cvasi-inexistent
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
o privire mai atentă, observăm, alături de McKerrow, faptul că, o dată ce am reușit să identificăm modalitățile "virtual invizibile, care s-au strecurat la un nivel atât de profund și de izolat în propriul noastru trecut încât au devenit anonime"712, până la revoltă nu mai este decât un pas. Însă anarhismul nu înseamnă altceva decât "libertate fără rost"713, care, mai mult, o dată realizat, va genera propensiunea spre consolidarea poziției privilegiate obținute, precum în cazul oricărei practici a dominării. În schimb, încheie McKerrow
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
asupra reacției multor societăți împotriva dominației occidentului (Fukuyama 2002:28). În 2005, drumul către modernitatea occidentală nu pare la fel de drept sau de inevitabil pe cât părea cu un deceniu sau mai mult în urmă. Emergența militantismului islamic poate fi doar o revoltă pasageră și cu influență disproporționată împotriva autorității culturale occidentale, dar, din perspectiva anului 1990, ea a fost pe cât de neașteptată, pe atât de violentă. Cu toate acestea, în anii 1990, Fukuyama a repus în discuție o viziune îndelung consolidată printre
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
importante consecințe pentru formele de comunitate politică ce sunt pe cale de a apărea în centrele industriale ale lumii. Sfârșitul războiului dintre marile puteri poate avea efectul de a slăbi rigiditatea frontierelor lor politice și de a însufleți un val de revolte subnaționale, deși noul val al terorismului antioccidental poate complica lucrurile în această privință, încurajând statele să își solidifice granițele și să aibă pretenții mai mari în ceea ce privește loialitatea cetățenilor. Dacă războiul a fost atât o forță de coagulare, cât și una
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pe cele civile și politice, argument adus mai demult de statele comuniste și mai recent de un număr de guverne din Asia de Est, și care reprezintă o provocare directă a ideii că drepturile omului sunt indivizibile și universale, o revoltă contra Occidentului. Argumentul presupune că diminuarea sărăciei și dezvoltarea economică în aceste societăți depinde de negarea inițială a libertăților politice și a drepturilor umane pentru cetățean. Totuși, pretenția că drepturile pot fi ierarhizate în acest mod sau că libertățile procedurale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pe lângă schimburile economice, globalizarea are importante consecințe politice pe care liberalii nu le pot ignora (Held 1995; Archibugi și Held 1995; Archibugi 1998). Terorismul non-statal Indiferent dacă actualul val al militantismului islamic este sau nu ultimul capitol al unei îndelungate revolte împotriva Occidentului, este sigur că acesta reprezintă o provocare directă atât a ideii că democrația liberată este o destinație istorică universală, cât și a presupunerii că globalizarea este inexorabilă. Oricât de incoerent și improbabil ar fi ca program politic, terorismul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de la el să îi apere de amenințarea teroristă. Numai statul poate rezolva aceste probleme sau multe altele, precum "protecția granițelor" și criminalitatea transnațională. Nu există soluții bazate pe piață la pericolele cauzate de ceea ce pare a fi ultimul capitol din revolta împotriva Occidentului. Încă de la sfârșitul Războiului Rece, realiști precum Kenneth Waltz au argumentat că în absența unor presiuni contrare eficiente, este probabil că Statele Unite vor îmbrățișa unilateralismul în încercarea de a-și apăra interesele de politică externă și se vor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de ordine și societate în textele cele mai importante ale Școlii Engleze. Cel de-al doilea tratează analizele Școlii Engleze asupra importanței relative a ordinii și justiției în societatea tradițională a statelor europene. Acesta este urmat de o evaluare a "revoltei împotriva Occidentului" și a apariției unei societăți universale a statelor, în care se fac frecvent auzite diferite cereri de dreptate. Cea de-a patra secțiune revine la întrebarea dacă Școala Engleză rămâne fidelă ideii că numai progresul limitat este posibil
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
că cele mai mari violări ale drepturilor omului au loc pe timp de război, și deci menținerea constrângerilor asupra violenței dintre state trebuie să aibă prioritate asupra uzului de forță pentru apărarea drepturilor omului, dacă este necesară alegerea între ele. "Revolta împotriva occidentului" este subiectul următoarei secțiuni, dar una din dimensiunile sale, cererea de egalitate rasială, are relevanță pentru discuția de față. Bull (în Bull și Watson 1984) și Vincent (1984b) argumentau că respingerea supremației albe a fost o temă centrală
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
-și realizează aspirațiile fundamentale de dreptate. Cu toate că ordinea era și ea o problemă dezordinea din partea de sud a Africii a fost posibilă în perioada regimurilor de supremație albă problema cea mai profundă era de fapt imoralitatea apartheidului. Această dimensiune de revoltă împotriva inegalității rasiale confirmă opinia lui Wight că societatea modernă de state diferă de predecesoarele sale prin faptul că face din legitimitatea sau ilegitimitatea formelor particulare de guvernare o problemă însemnată pentru întreaga comunitate internațională (Wight 1977: 41). Dezgustul față de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
întreaga societate internațională. Atent la competiția ideologică dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, Bull adăuga că înțelegerea asupra apartheidului a fost tema care a suscitat cel mai înalt nivel de consens moral global din anii '70 și '80 (Bull 1982: 266). Revolta împotriva supremației albe dezvăluie cum pot fi făcute progrese către o mai mare solidaritate. După cum aprecia Bull (1977: 95), dacă "există dovada unui consens în societatea internațională ca întreg în favoarea unei schimbări considerate a fi corectă, în special dacă acest
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
stabilește cât de mult se pot pune de acord statele asupra unor principii morale și politice universale care transcend diferențele culturale și de altă natură. Pe astfel de baze se sprijină, de fapt, o "via media" între realism și revoluționarism. Revolta împotriva Occidentului și expansiunea societății internaționale Impactul revoltei împotriva Occidentului asupra societății moderne de state a reprezentat aspectul central al scrierilor lui Bull și Watson în anii '80. Întrebarea lor cheie era dacă diferitele civilizații aduse împreună de către expansiunea europeană
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]