11,815 matches
-
temă esențială pentru Psihologia Morală. A fi singur Înseamnă a fi numai tu Însuți, atât În interiorul tău, cât și În exterior. A fi singur Înseamnă a fi lipsit de ceilalți. Este destul de greu de explicat ce Înseamnă a fi singur. Singurătatea este, pe de o parte, o stare a persoanei umane, iar pe de altă parte, ea este un sentiment sufletesc și moral al acesteia care decurge din starea de a fi singur. Eu descopăr, percep starea mea de singurătate, În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
singur. Singurătatea este, pe de o parte, o stare a persoanei umane, iar pe de altă parte, ea este un sentiment sufletesc și moral al acesteia care decurge din starea de a fi singur. Eu descopăr, percep starea mea de singurătate, În primul rând În plan formal-extern, prin absența sau prin pierderea relațiilor, a contactelor mele cu celelalte persoane. În mod egal, eu mă descopăr Însingurat În condițiile limitative ale vieții, atunci când sunt privat de libertate, când sufăr, În cazul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
privat de libertate, când sufăr, În cazul unei boli grave, cronice sau incurabile, În preajma morții etc. Această Însingurare Îmi dă sentimentul că sunt abandonat, că sunt lăsat pradă unui destin crud, ostil, pe care nu-l merit. În situațiile menționate, singurătatea, care este formală și exterioară, va fi Înlocuită de Însingurare, care este un sentiment interior, sufletesc și moral, o experiență pe care eu sunt obligat să o traversez. Singurătatea și Însingurarea invadează câmpul conștiinței mele ca un sentiment dureros, care
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
destin crud, ostil, pe care nu-l merit. În situațiile menționate, singurătatea, care este formală și exterioară, va fi Înlocuită de Însingurare, care este un sentiment interior, sufletesc și moral, o experiență pe care eu sunt obligat să o traversez. Singurătatea și Însingurarea invadează câmpul conștiinței mele ca un sentiment dureros, care mă poate duce la disperare. Omul singur suferă, se Închide, se izolează sau este forțat să se izoleze prin abandonarea de către ceilalți. Din acest motiv, singurătatea este un sentiment
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
să o traversez. Singurătatea și Însingurarea invadează câmpul conștiinței mele ca un sentiment dureros, care mă poate duce la disperare. Omul singur suferă, se Închide, se izolează sau este forțat să se izoleze prin abandonarea de către ceilalți. Din acest motiv, singurătatea este un sentiment care mă Închide, dându-mi impresia de prăbușire. În plan sufletesc, Însingurarea este trăită ca tristețe, ca depresie, ca o stare de melancolie. Acestui sentiment i se adaugă impresia unei dureri morale, a dezastrului disperării și propriei
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
impresia de prăbușire. În plan sufletesc, Însingurarea este trăită ca tristețe, ca depresie, ca o stare de melancolie. Acestui sentiment i se adaugă impresia unei dureri morale, a dezastrului disperării și propriei mele inutilități. Este starea de singurătate-boală. Și criza singurătății În sensul moral, al valorii mele ca persoană. Dar există și o singurătate metafizică. Aceasta nu este exterioară, ci interioară, o singurătate a demnității umane, pe care eu o construiesc În interiorul meu. Este singurătatea izolării, a ieșirii din lume a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ca o stare de melancolie. Acestui sentiment i se adaugă impresia unei dureri morale, a dezastrului disperării și propriei mele inutilități. Este starea de singurătate-boală. Și criza singurătății În sensul moral, al valorii mele ca persoană. Dar există și o singurătate metafizică. Aceasta nu este exterioară, ci interioară, o singurătate a demnității umane, pe care eu o construiesc În interiorul meu. Este singurătatea izolării, a ieșirii din lume a persoanei mele. Prin singurătatea metafizică, eu ies din lume și-mi construiesc un
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
adaugă impresia unei dureri morale, a dezastrului disperării și propriei mele inutilități. Este starea de singurătate-boală. Și criza singurătății În sensul moral, al valorii mele ca persoană. Dar există și o singurătate metafizică. Aceasta nu este exterioară, ci interioară, o singurătate a demnității umane, pe care eu o construiesc În interiorul meu. Este singurătatea izolării, a ieșirii din lume a persoanei mele. Prin singurătatea metafizică, eu ies din lume și-mi construiesc un alt univers, În planul conștiinței mele. Este o selecție
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Este starea de singurătate-boală. Și criza singurătății În sensul moral, al valorii mele ca persoană. Dar există și o singurătate metafizică. Aceasta nu este exterioară, ci interioară, o singurătate a demnității umane, pe care eu o construiesc În interiorul meu. Este singurătatea izolării, a ieșirii din lume a persoanei mele. Prin singurătatea metafizică, eu ies din lume și-mi construiesc un alt univers, În planul conștiinței mele. Este o selecție voluntară a unor valori superioare, pe care lumea fie că nu le
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
al valorii mele ca persoană. Dar există și o singurătate metafizică. Aceasta nu este exterioară, ci interioară, o singurătate a demnității umane, pe care eu o construiesc În interiorul meu. Este singurătatea izolării, a ieșirii din lume a persoanei mele. Prin singurătatea metafizică, eu ies din lume și-mi construiesc un alt univers, În planul conștiinței mele. Este o selecție voluntară a unor valori superioare, pe care lumea fie că nu le are, fie că refuză să mi le dea, dar către
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mi construiesc un alt univers, În planul conștiinței mele. Este o selecție voluntară a unor valori superioare, pe care lumea fie că nu le are, fie că refuză să mi le dea, dar către care eu aspir. Din acest motiv, singurătatea metafizică este un act premeditat, gândit, de retragere din lume, sau dintr-o realitate inacceptabilă de autoizolare. Prin retragere, eu nu mă Însingurez, ci doar mă izolez. Mai exact, ies din lumea comună, pentru a intra În lumea mea interioară
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o resimți ca pe un supliciu sau, În cel mai simplu caz, ca pe ceva incomod, nedorit. Poți fi În lume, dar să te simți singur, după cum, din punct de vedere metafizic, Îți poți construi o plenitudine interioară din care singurătatea este eliminată. În cazul singurătății metafizice, Însingurarea autoimpusă este o atitudine metodică a conștiinței tale. Ea mă Împlinește, eliberându-mă de lume și mă deschide către orizontul ideilor și al valorilor morale pe care le trăiesc ca pe o existență
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
supliciu sau, În cel mai simplu caz, ca pe ceva incomod, nedorit. Poți fi În lume, dar să te simți singur, după cum, din punct de vedere metafizic, Îți poți construi o plenitudine interioară din care singurătatea este eliminată. În cazul singurătății metafizice, Însingurarea autoimpusă este o atitudine metodică a conștiinței tale. Ea mă Împlinește, eliberându-mă de lume și mă deschide către orizontul ideilor și al valorilor morale pe care le trăiesc ca pe o existență personală autentică și satisfăcătoare. Singurătatea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
singurătății metafizice, Însingurarea autoimpusă este o atitudine metodică a conștiinței tale. Ea mă Împlinește, eliberându-mă de lume și mă deschide către orizontul ideilor și al valorilor morale pe care le trăiesc ca pe o existență personală autentică și satisfăcătoare. Singurătatea abandonului este o altă formă de singurătate. Am stabilit că omul nu este singur, nu poate fi singur. Din acest motiv, atât În plan extern, cât și În plan sufletesc interior, el aspiră permanent către un altul, către o altă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
metodică a conștiinței tale. Ea mă Împlinește, eliberându-mă de lume și mă deschide către orizontul ideilor și al valorilor morale pe care le trăiesc ca pe o existență personală autentică și satisfăcătoare. Singurătatea abandonului este o altă formă de singurătate. Am stabilit că omul nu este singur, nu poate fi singur. Din acest motiv, atât În plan extern, cât și În plan sufletesc interior, el aspiră permanent către un altul, către o altă persoană În care să se regăsească, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
singur. Din acest motiv, atât În plan extern, cât și În plan sufletesc interior, el aspiră permanent către un altul, către o altă persoană În care să se regăsească, cu care să se completeze și prin care să-și compenseze singurătatea. Pentru mine, celălalt Înseamnă ieșirea din izolare și, În mod implicit, din singurătate. „A-fi-cu-celălalt” semnifică „a-fi-Împreună”, a comunica. Orice raport al meu cu altul este o Întâlnire, o coprezență. Datorită acestei coprezențe, eu simt și știu că sunt privit, că
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
interior, el aspiră permanent către un altul, către o altă persoană În care să se regăsească, cu care să se completeze și prin care să-și compenseze singurătatea. Pentru mine, celălalt Înseamnă ieșirea din izolare și, În mod implicit, din singurătate. „A-fi-cu-celălalt” semnifică „a-fi-Împreună”, a comunica. Orice raport al meu cu altul este o Întâlnire, o coprezență. Datorită acestei coprezențe, eu simt și știu că sunt privit, că celălalt mă simte și mă ascultă la rândul său, trăind, ca și mine
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cu altul este o Întâlnire, o coprezență. Datorită acestei coprezențe, eu simt și știu că sunt privit, că celălalt mă simte și mă ascultă la rândul său, trăind, ca și mine, aceeași experiență. Prin această situație de „a-fi-Împreună” este anulată singurătatea, atât cea exterioară, cât și cea interioară. Este cazul experienței Însoțirii mele cu celălalt. Omul nu poate fi și nu poate rămâne singur. Singurătatea sărăcește și sfârșește prin a goli Eul. Epuizarea Eului prin Însingurare duce În final la disperare
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
la rândul său, trăind, ca și mine, aceeași experiență. Prin această situație de „a-fi-Împreună” este anulată singurătatea, atât cea exterioară, cât și cea interioară. Este cazul experienței Însoțirii mele cu celălalt. Omul nu poate fi și nu poate rămâne singur. Singurătatea sărăcește și sfârșește prin a goli Eul. Epuizarea Eului prin Însingurare duce În final la disperare, care este abandonarea de sine. De cele mai multe ori, această formă de singurătate Îmbracă aspectele patologicului. Asistăm la drama prăbușirii psihice a persoanei umane, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mele cu celălalt. Omul nu poate fi și nu poate rămâne singur. Singurătatea sărăcește și sfârșește prin a goli Eul. Epuizarea Eului prin Însingurare duce În final la disperare, care este abandonarea de sine. De cele mai multe ori, această formă de singurătate Îmbracă aspectele patologicului. Asistăm la drama prăbușirii psihice a persoanei umane, așa cum este ea Întâlnită În crizele de angoasă, În atacurile de panică, În experiența depresiei sau a melancoliei, dar și În cazurile de Închidere În sine patologică a autismului
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În atacurile de panică, În experiența depresiei sau a melancoliei, dar și În cazurile de Închidere În sine patologică a autismului schizofrenic; o vedem ca act de maximă afirmare a sfâșierii și disperării În crizele de suicid. În aceste situații singurătatea are un caracter morbid, patologic. Orice experiență sufletească a singurătății este dublată de trăirea disperării morale. Singurătatea este trăită În câmpul conștiinței mele, atât ca stare, cât și ca sentiment. Dar omul refuză singurătatea, atunci când nu și-o construiește, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dar și În cazurile de Închidere În sine patologică a autismului schizofrenic; o vedem ca act de maximă afirmare a sfâșierii și disperării În crizele de suicid. În aceste situații singurătatea are un caracter morbid, patologic. Orice experiență sufletească a singurătății este dublată de trăirea disperării morale. Singurătatea este trăită În câmpul conștiinței mele, atât ca stare, cât și ca sentiment. Dar omul refuză singurătatea, atunci când nu și-o construiește, fie ca pe o conduită de refugiu din fața unui pericol sau
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sine patologică a autismului schizofrenic; o vedem ca act de maximă afirmare a sfâșierii și disperării În crizele de suicid. În aceste situații singurătatea are un caracter morbid, patologic. Orice experiență sufletească a singurătății este dublată de trăirea disperării morale. Singurătatea este trăită În câmpul conștiinței mele, atât ca stare, cât și ca sentiment. Dar omul refuză singurătatea, atunci când nu și-o construiește, fie ca pe o conduită de refugiu din fața unui pericol sau a unei realități inacceptabile moral, fie ca
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
crizele de suicid. În aceste situații singurătatea are un caracter morbid, patologic. Orice experiență sufletească a singurătății este dublată de trăirea disperării morale. Singurătatea este trăită În câmpul conștiinței mele, atât ca stare, cât și ca sentiment. Dar omul refuză singurătatea, atunci când nu și-o construiește, fie ca pe o conduită de refugiu din fața unui pericol sau a unei realități inacceptabile moral, fie ca pe un univers deschis interior, construit din valori morale supreme. Persoana luptă Împotriva singurătății sale chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Dar omul refuză singurătatea, atunci când nu și-o construiește, fie ca pe o conduită de refugiu din fața unui pericol sau a unei realități inacceptabile moral, fie ca pe un univers deschis interior, construit din valori morale supreme. Persoana luptă Împotriva singurătății sale chiar și În situația În care această singurătate Îi este impusă forțat. Aflată, de exemplu, În condiții de claustrare severă, absolută, Împotriva voinței sale, persoana va lupta Împotriva singurătății. Ea va apela la un dublu, la un alterego În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]