11,710 matches
-
de dificultățile de socializare și manifestările psihotice tranzitorii. Interferențele dintre TP de tip borderline și cea schizotipală sunt confirmate și de constelația etiopatogenetică dominată de reperele vulnerabilității endogene, incluzând experiențele biografice negative ale copilăriei. Instabilitatea sinelui, tendințele autodistructive, teama de singurătate și stilul resentimentar permit conexiuni cu stările de stres posttraumatic cronicizate, deci cu o variabilă de o gravitate aparte a caracteriopatiilor secundare. În ansamblu, TP de tip borderline se detașează prin gravitatea manifestărilor psihopatologice și a deficitului adaptativ, din cauza ratei
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
afectiv, domină anxietatea socială și de performanță și teama de abandon, la care se adaugă tendința de a căuta imediat o altă persoană protectoare atunci când precedenta legătură interpersonală eșuează. Apare o senzație de disconfort intens și neajutorare în condiții de singurătate, cu ipsofobie și teamă de abandon. Sunt evidente încercările permanente de a obține ajutorul celorlați, pe care nu-i poate contrazice în nici o situație. Dependentul este în stare să facă chiar lucruri neplăcute sau umilitoare pentru a le fi pe
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sicofantic, permițând, dacă nu chiar încurajând, din partea acestora o atitudine de exploatare, maltratare sau profitare; contracarează încercările altora de a-l ajuta și cere să fie condamnat prin acceptarea blamului nemeritat și a criticismului nejustificată. Schizotipal Secretos (de exemplu, preferă singurătatea și izolarea, cu unele încercări de atașare și asumare a obligațiilor personale; cu timpul, se izolează în roluri vocaționale tot mai periferice și activități sociale clandestineă. Borderline Paradoxal (de exemplu, cu toate că are nevoie de atenție și afecțiune, este, în mod
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Burbea, care își deschide revista cu articolul Ziaristica de provincie (serial în patru numere), are meritul de a închină la 13 iulie 1909 un numar omagial, ilustrat, pe hârtie velina, memoriei lui Eminescu, reproducând poeziile Atât de fragedă..., O, rămâi, Singurătate, Povestea codrului, O călărire-n zori, Scrisoarea IV, Speranța, Melancolie, Ce te legeni, codrule, Si daca ramuri, Luceafărul (fragment), Strigoii, Mortua est!, Revedere, Sară pe deal, Diana, Călin, Crăiasa din povești. Revista mai publică un interviu cu C. Mille și
INAINTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287537_a_288866]
-
al Programului Fulbright în România (1998-2003). Deși a debutat, în revista „Luceafărul”, încă din 1974, I. tipărește primul volum de versuri, Vară timpurie, abia în 1979. Este aici o lirică grațioasă, cuminte, în descendență moderat-blagiană: „Laudă zilei/ largi preerii de singurătate/ mă înconjoară.// În zare/ pași anonimi stârnesc/ pulberile.// Eu fluier, încet - / pe un petec de pământ gol și rotund/ blânda iubire își zornăie lanțul/ așteptând.” Delicate până la destrămare, decupate caligrafic din epiderma realului, scenele (sau „panourile”, cum li se spune
IERONIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287505_a_288834]
-
imaginea Cuvântului rătăcitor, ostenit, ocrotitor, răstignit și înviat nu este, în cele din urmă, decât umbra însoțitoare a conștiinței proprii. Așa încât aventura mereu repetată spre un „dincolo veșnic” amintește într-un fel dilema, la fel de dramatică, a lui Nichita Stănescu: „Ce singurătate/ să nu înțelegi înțelesul/ atunci când există înțeles”. Volumul următor, Lumina Cuvântului (1995), face din bucuria jertfei (a înnoirii) prilej de „blândă disperare” și din simbolica transfigurării motivul așteptării înfrigurate, alături de care „întrebările fundamentale” își găsesc răspuns prin râvna participării la
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
Masota, personajul central), fără a izbuti însă transfigurarea epicului într-o perspectivă de anvergură. În volumul de povestiri și nuvele Sfârșit de vară (1984), sunt transcrise momente de viață într-o manieră neorealistă: cadre austere, eroi ce se prăbușesc în singurătatea sinelui. Proza ridică faptul banal, aparent plat, la valențele alegorice ale unor semnificații existențiale. Ca traducător din italiană și-a manifestat preferințele pentru autorii contemporani - prozatori și poeți -, selectați din aceeași zonă de preocupări literare: Rolando Certa, Oliver Friggieri, Federigo
DAMIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286667_a_287996]
-
1997; Stângăcia în salut a femeii, București, 1999; Mingea de păr a vieții, București, 2000; Softwin, ed. și pref. Nicolae Țone, București, 2001; Liderul zidit în lapte, Constanța, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Doi poeți, RL, 1988 10; Constanța Buzea, Singurătatea își asumă poetul, AFT, 1988, 3; Marin Mincu, Doi poeți postmoderniști, RL, 1988, 15; Petru Poantă, Doi poeți, TR, 1988, 18; George Vulturescu, „Johann”, alte zile străine, PSS, 1993, 10-11; Andreea Deciu, Exterminat în lagărul poeziei, RL, 1994, 29; Poantă
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
osteneală în plină tinerețe, de nostalgia celui care a plecat din sat și a cărui reîntoarcere, chiar în planul comunicării, este imposibilă: „Am rămas departe, Oltenie, și strein,/ Cântecele mele până la tine nu vin”. Nostalgia este explicită, iar sentimentul copleșitor: singurătate, zădărnicie, izolare, bătrânețe. Poetul se simte rupt de glie, de strămoși, de propriul destin. La treizeci de ani, îi apare volumul intitulat Frunzișul toamnei mele (1938). Doi ani mai târziu, Scară la cer (1940) marchează apogeul creației sale; versurile sunt
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
enigme”, poetul cântă la o liră „nebună” sau „suavă”, pusă să vibreze în ritmurile cosmosului, ale furtunilor răscolite și pornirilor sălbatice. Pe de altă parte, pe fundalul unei ingenuități aproape eseniniene și al unei atmosfere de bunătate cristică și de singurătate ciudată, se proiectează sentimentul unei fisuri în lume:„S-au rupt zilele clare ale istoriei”. SCRIERI: Poezii, București, 1934; Răsadul verde al inimii stelele de sus îl plouă, Bolgrad, 1939. Traduceri: M. Bulatov, Gâște-lebede, București, 1945; Maxim Gorki, Mama, București
CAVARNALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286146_a_287475]
-
19; Theodor Cazaban. Cronologie, JL, 1997, 27-30; Nicolae Florescu, Cu Theodor Cazaban invocând „îngerul melancoliei”, JL, 1997, 31-34; Cornelia Ștefănescu, Așteptându-l pe Vincent, JL, 1997, 31-34; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 193-196; Pavel Chihaia, Theodor Cazaban în orizontul singurătății, JL, 1999, 11-14; Constantin Amăriuței, Poeme eminesciene în limba franceză, JL, 2001, 11-16. N.Fl.
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
politico-teoretice prin care creația sa a ajuns manifest social ori pretext de supralicitare, de ironie bagatelizantă etc. C. nu se mai vrea de mult „liderul generației”, „stegarul”, „reprezentantul-tipic” ș.a.m.d., ci se vede pur și simplu ca o mare singurătate într-un ocean de moftologie caragialiană, o solitudine narcisiacă, dorind să-și construiască „egologic” lumea, înghițind marile texte occidentale ale postmodernității într-o intertextualitate interesată, în final, exclusiv de subtextul autorului. De aici și imaginea obsedantă, mitul personal al autorului
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
întrebări existențiale și, sceptic, renunță la „a spera”, optând pentru „a dispera”. În 1999, C. își surprinde cititorii cu o carte de teatru - Fântâna din lacrimă - ce atestă nebănuite aptitudini dramaturgice. Volumul este alcătuit din trilogia dedicată lui Eminescu, Steaua singurătății, ale cărei piese componente sunt Fuga sau Lada de zestre, Încotro, dragul meu rătăcitor? și La capătul pustiului, precum și din piesele Fântâna din lacrimă (unde mitul Meșterului Manole este reinterpretat: nu Ana cu pruncul nenăscut vor fi sacrificați, ci Manole
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
decenii - tăcere impusă de închisorile comuniste de la Jilava, Aiud, Cavnic și Baia Sprie -, C. redebutează cu volumul de poeme Eseu, urmat, după un an, de acela intitulat Dimineața nimănui (1967). Poezia lui gravitează în jurul a două teme esențiale: dezabuzarea și singurătatea, rezultate din distilarea poetică a unor suferințe greu de imaginat. Experiența pușcăriei, nenumită ca atare, este pretutindeni prezentă, făcând din autor un al doilea Ulise, dar nu unul care se întoarce fericit în Ithaca, ci unul care, trecând prin infernul
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
Fără mine întreg mă voi prăbuși. / Fără mine întreg nu mai sunt eu. Depărtarea mănâncă din orașul ruginit. / Taci... despre ce pomeniți? Grâu sub vânt. / În fiecare zi se prăbușește cineva...” Revenit din „morți” precum Lazăr altădată, poetul „vâslește în singurătate”, întrucât comunicarea cu cei „vii”, cei care au dus o viață normală, a devenit imposibilă: „Ne despărțeam... O! cine mai întreabă / de cei ce nu-s? de cei ce-au fost pe vremuri? / Mulțimea vinde îngeri la tarabă / și arlechinii
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
cu adânc și coșmare. / Iar tăcerile au gurile-amare / Ca sinucigașii.” Volumul Cârtița și aproapele (1970), continuând și adâncind tematica poemelor precedente, îl definește pe C. drept un poet al stării de criză (Lucian Raicu), ale cărui constante sufletești - dezolarea, plictiseala, singurătatea, neliniștea - se constituie în tot atâtea centre de coagulare a lirismului. Într-o lume lipsită de orice noimă, în care nici măcar „absurdul” nu mai poate descrie existența, iar viața este o „prelungire a morții”, intervine, copleșitor, sentimentul „târziului”: „Nimic nu
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
și să-ți las ființa slabă și pestriță.// Iartă-mă că te-am făcut să suferi./ Ar fi trebuit să te-nspăimânt./ Dar nu-s Dumnezeu -Pedepsitorul/ - ci doar opera lui de pământ” (Romanță). Jocul e interzis, sentimentul de izolare și singurătate, suferința inutilă impun substituiri simbolice din ce în ce mai halucinant-coșmarești: „Pietricica spaimei/ mi-a intrat în talpă./ Șchioapăt tot mai tare/ prin această lume./ Cui să-i fie milă/ de-o cămilă șchioapă,/ chiar dacă deșertul/ n-are pic de apă?” Livrescul, sursă esențială
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
texte începe cu reprezentarea, în 1969, a unei piese axate pe figura domnitorului Vlad Țepeș și care explorează raportul dintre intențiile generoase și mijloacele barbare ale acțiunilor politice - Cronica personală a lui Laonic, reluată în 1977 sub titlul Întors din singurătate. În 1970 îi apare volumul Teatru, pentru care i se decernează Premiul Asociației Scriitorilor din București. Alături de piesele deja reprezentate, sunt incluse aici Bunicul, Artre cu litere de platină, satiră, în manieră ionesciană, a gândirii dogmatice și a cultului personalității
CHITIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
bune părți din versuri. În poemul dramatic Șun sau Calea netulburată, „mit mongol”, înstrunează C. pentru prima dată o „laudă a lucrurilor”, a elementelor primordiale și a circuitului cosmic. Șun e un înțelept și un poet, un conducător care caută singurătatea, un admirator al umanității, al eternului feminin și al purității juvenile. El e un simbol al tradițiilor sfinte și, mai presus de toate, un simbol al superiorității geniale, întru care se înrudește cu Luceafărul eminescian. C. a tradus integral poezia
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
-se adică filosoficește, poetul cultivă o suită de stări din care nu lipsesc refugiul în visare și înseninările în sânul naturii prietene, jalea după iubirea care s-a stins, resemnarea. „Cântecele”, urzite în dorul făpturii îndrăgite, sunt tincturate de tristețea singurătății. Melancolia nu exprimă numai o frustrare afectivă, ci colorează, stins, și sentimentul zădărniciei. Între euforia unor clipe și spasmul de anxietate pe care îl provoacă vremelnicia, pătimitorul își caută un reazem în iubirea care, ostoindu-i zbuciumul, îi dă câteodată
CIUCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
au fost repede înlăturate sau transformate. Spre exemplu, Iulia se simțea foarte bine când lua masa într-un anumit restaurant cu prietenul ei, dar acum localul respectiv îi stârnește amintiri neplăcute. Multe secte cultivă cu grijă aceste sentimente de alienare, singurătate și dezorientare prin întreruperea frecventă a somnului, schimbarea permanentă a orelor de luare a mesei și interzicerea potențialilor convertiți să păstreze contactul cu vechile cunoștințe. Acești pași exagerează în mod efectiv disocierea dintre atitudinile persoanei și recompensele cu care acestea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în 2002 (Sandu, 2006, 24). Drama copiilor părăsiți temporar de părinți Spațiul public românesc rămâne încă indiferent la dramele ce au loc cu copiii ai căror părinți au plecat la muncă în străinătate. S-a ajuns până la sinucideri fie din cauza singurătății, fie din cauza dorului de părinți. Ne întrebăm ce identitate au acești copii? Se știe că orice identitate individuală, comunitară, națională sau etnică se construiește în familie, rolul fundamental avându-l mama. Implicarea instituțiilor în procesul de formare a identității este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
cazul consumului de alcool starea civilă a subiecților se pare că interacționează pozitiv cu anumite caracteristici: cei mai mulți consumatori zilnici de băuturi alcoolice sunt persoanele divorțate și cele separate, refugierea în consumul de alcool semnificând nevoia de a atenua sentimentul de singurătate sau de eșec, de ratare în plan familial și/sau sentimental. În afara precarității financiare, una dintre explicațiile sociale plauzibile ale incidenței mai ridicate în rural a bolilor de ochi, precum cataracta sau glaucomul, constă în apelul tardiv la medicul specialist
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
desfășurare a unei realități dure. Necazuri, Răfuieli mărunte, Notele unui om necăjit cresc din amărăciuni și ostilități, A. rămânând adesea la relatarea faptului brut, primitiv. O privire trist-resemnată, pătrunsă de compasiune, prinde scene din viața micilor slujbași, luminând fie amarul singurătății, ca în romanul Orașul dărâmaților (rămas în pagini de revistă), fie vreun suflet candid rănit de brutalitatea existenței (Fals mandat de aducere, 1931), fie o figură de apostol jertfit „faptei bune” (Florin a popii). Basmele în versuri, povestirile pentru copii
ALEXIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285253_a_286582]
-
se clarifică o existență vinovată. Casa Emilianei (1975), deși operează cu aceleași motive, se construiește nu monovalent, ca până acum, ci plurivalent, fiind, pe de o parte, o însumare de procese de conștiință și, pe de alta, un cumul de singurătăți fals comunitare. Personajele navighează în derivă unele pe lângă altele, unite doar sub fascinația unicului erou pur al cărții (Maria) și prin forța de caracter a bătrânei Emiliana. Restrângând iarăși cazuistica, „Niciodată toamna...” (1977), roman al unei bătrâne, Betina, dă seama
ALEXANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]