12,786 matches
-
Astfel în cursul verii anului 960, Phokas ataca Creta (insulă) în fruntea unei flote importante. După un asediu extrem de dur și prelungit pe parcursul întregii ierni trupele sale ocupau, în martie 961,Chandax (Candia), capitala insulei. Creta trecea din nou sub stăpânirea bizantină, după ce aproape un secol și jumătate aparținuse arabilor și constituise cel mai important punct de sprijin al puterii lor maritime în bazinul oriental al Mediteranei. După secole întregi, Bizanțul repurta o victorie decisivă. După o primire triumfătoare la Constantinopol
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
cariere militare întrerupse brusc campania începută, pentru a se întoarce mai repede lângă ea. Dar, în fond, acest, soldat bătrân nu era de loc un om de curte. După un scurt moment dăruit pasiunii sale, războiul, cealaltă dragoste, puse iar stăpânire pe sufletul său și fiecare an îl văzu de acum încolo plecând spre hotare, unde avea să se lupte cu arabii cu bulgarii cu rusii: și acum nu mai lua pe Theophano cu el. Își dădea toată osteneala să-și
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
Habsburg: Steiermark (Štajertska - 1280), Karinthia (Koroška - 1383), Kraina (Kranjska - 1335), Triest (Trst - 1383), Görz (Gorica - 1500), cunoscând, în secolele XV-XVII o puternică colonizare germană. După o efemeră includere în Provincia Ilire, sub controlul lui Napoleon I (1809-1813), Slovenia reintră sub stăpânirea Austriei, statut menținut și după instituirea dualismului austro-ungar din 1867. Mișcarea de emancipare natională, dezvoltată în secolul XIX, impune, dupa prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, la sfârșitul Primului Război Mondial, aderarea la 1.12.1918, la Regatul sârbilor, croaților și slovenilor (din 1929 Regatul
Istoria Sloveniei () [Corola-website/Science/311454_a_312783]
-
miniere, reluate mai intens începând cu secolul XVII și apoi din secolul XVIII odată cu introducerea de tehnici și instalații moderne de către administrația austriacă a Transilvaniei. Întemeierea vechii uzine de preparare încă din secolul XVIII (1747), dovedește odată în plus interesul stăpânirii austriece în dezvoltarea exploatărilor miniere din munții Apuseni, dar și faptul că aceasta era una din ocupațiile principale ale comunităților locale de pe Valea Ampoiului, la jumătatea ei superioară, și alături de creșterea animalelor ori agricultura de subzistență. Ocupațiile acestea tradiționale sunt
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
rîndurile lor nu intrau robii,femeile și cetățenii veniți din alte state) Republică Atena ne prezintă în special formă democrației colectiviste asupra căreia vom reveni mai tîrziu. Cetățenii uniți erau cointeresați în păstrarea privilegiilor acordate de stat în special la stăpînirea robilor care erau considerați comuni. Statul era compus din clase sociale care erau bazate pe apartenența etică și religioasă. Între indivizi și grupuri sociale de obicei nu apăreau conflicte serioase, deoarece nu era o împărțire exactă a vietii personale de
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
lemnarul Pavel Andrei, din Oravița, iar, icoanele le-au donat Mihai Moalarul, cantor din Oravița, peștera a fost lărgită la intrare de un zidar. S-au așezat crucea și două icoane, preotul local Nedici, nu le-a sfințit, de teama stăpânirii de atunci. Ci, preotul Gheorghe Petrovici, din Ciclova-română. Vărnicerul, Ioan Izverniceanu, printr-un funcționar, de la CF.Ungare, ce era secretar, cu numele Boitner, au căpătat aprobare locului, pentru peșteră. Atunci drumul de la peșteră, era anevoios, din cauza apelor, care curgeau la
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
Moalărul) cu călugărul Nedici, au strâns o frumoasă colectă. Au colectat, prin: Oravița și în jurul ei, prin Sasca, Biserica-albă, Docnecea, Cacova, Bocșa, Reșița și Lugoj. CF Ungare, au donat pe seama Mrii, 400 stânjeni pătrați. Ciclovenii au curățat locul luat în stăpânire cari au cărat și materialul pentru biserică. Biserica, din „Valea Călugărului”, s-a terminat la anul 1862. Sfințirea bisericii, s-a făcut de protopopul Ștefanovici, al Bisericii-albe - cu hramul la 1.Octombrie a.c. adecă sărbătoarea „Omoforul Maicii Domnului”.” Mănăstirea Călugăra
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
primul său eseu, intitulat "Muzica". În 1906 publică o culegere de 3 povestiri sub titlul "Nimfele văilor". În 1908 apare la New York cea de-a doua culegere de povestiri a lui Djubran, denumită "Spiritele rebele" care i-a atras ostilitatea stăpânirii turcești în Liban. În 1908 a plecat la Paris unde a studiat timp de doi ani artele plastice și unde i-a cunoscut pe Rodin, Debussy și Maeterlinck. Întors în America, Djubran a continuat să picteze, să scrie și să
Khalil Gibran () [Corola-website/Science/312395_a_313724]
-
Întors la Boston, Djubran va resimți o angajare politică tot mai mare, împărtășind prietenilor din cercul său literar ideea necesității de a crea o ligă a intelectualilor libanezi și sirieni din Statele Unite care să militeze pentru eliberarea țărilor arabe de sub stăpânirea otomană. În 1911 înființează la New York societatea "Liga de aur". În concepția fondatorilor, revoluția siro-libaneză trebuia să se bazeze pe adevărata cultură care să lumineze masele populare. În 1912 se instalează definitiv la New York, unde frecventează cercul literar din jurul revistei
Khalil Gibran () [Corola-website/Science/312395_a_313724]
-
care a deținut-o până la sfârșitul vieții. Liga a constituit un adevărat nucleu cultural și național, un cadru de manifestare a talentelor și de păstrare a spiritualității emigrației arabe din Statele Unite, a cărei mare speranță era eliberarea țărilor arabe de sub stăpânirea otomană. În același an îi apare culegerea de proză "Furtunile" și în 1923 publică eseul "Profetul". Djubran s-a stins din viață în la New York pe 10 aprilie 1931, bolnav de ciroză și tuberculoză. Rămășițele sale pământești sunt trimise la
Khalil Gibran () [Corola-website/Science/312395_a_313724]
-
informații care s-au transmis din generație în generație, rezultă, ca schitul a existat și în perioada anilor când o bună parte din teritoriile de pe Valea Mureșului Inferior, din Banat precum și din Țară celor trei Crișuri s-au aflat sub stăpânirea turcilor până în jurul anilor 1699 când a fost încheiată Pacea de la Karlowitz. În perioada acelor ani, la schitul de la Feredeu a trait un călugăr pe numele Filimon, care a fost ucis de către turci înainte să părăsească această regiune, pentru faptul
Mănăstirea Feredeu () [Corola-website/Science/312439_a_313768]
-
înfrânt lângă Teiuș în anul 1602, s-a refugiat în cetatea Șoimoșului. Considerând însă mult prea nesigură această așezare, a încheiat un pact de schimb cu pașa Bektaș din Timișoara, cedând castrul pentru cetatea din Kladovo. În 1599-1600 trece sub stăpânirea lui Mihai Viteazul. Castrul a fost eliberat definitiv de sub dominația turcească abia în anul 1688. Stricăciunile din timpul și după asediu nu au mai fost remediate niciodată, fortificațiile intrând în paragină. Nici pentru conservare nu s-au mai luat măsuri
Cetatea Șoimoș () [Corola-website/Science/312428_a_313757]
-
împărat Andronic al II-lea Paleologul și ambițiosul său nepot Andronic al III-lea, regele sârb Ștefan Uroš al III-lea (cunoscut și ca Ștefan Dečanski) a reprezentat un suport activ pentru vârstnicul bazileul. Această poziție i-a adus în stăpânire câteva fortificații minore în Macedonia. După victoria decisiva a lui Andronic al III-lea din 1328, însă, Serbia și Bizanțul au intrat într-o perioadă de relații tensionate. Pe de altă parte, Împăratul Bulgariei Mihail Șișman (Mihail Asen al III
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
personajele Joxer și Autolycus (un hoț deștept), care le apreciază pe Xena și pe Gabrielle. Pericolele cresc - Xena se înfruntă cu vechiul ei dușman, Cezar și cu adversarul lui Cezar, Pompei. Gabrielle ucide pentru prima dată și este luată în stăpânire de un demon, pe nume Dahak. Gabrielle o naște pe Hope, care crește din ce în ce mai repede, si ajunge să semene leit cu ea, numai că este rea, dar în final, Xena o înfrânge. Xena se va întâlni și cu zeița Afrodita
Xena, Prințesa războinică () [Corola-website/Science/312815_a_314144]
-
provincii. De exemplu, Centrul Informativ „B”, atașat Armatei a 4-a române și aflat sub conducerea locotenent-colonelului Alexandru Ionescu (Alion), a elaborat la 11 iulie 1941 un document intitulat „Plan pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean aflat încă sub stăpânirea sovietică”, ce prevedea organizarea unor echipe care urmau să devanseze trupele române și a căror misiune consta în „a creea o atmosferă defavorabilă elementelor iudaice, în așa fel încât populația singură să caute a le înlătura prin mijloacele ce vor
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
care aveau să devină ceea ce Alexander Dallin a denumit „groapa etnică a României” (vezi mai sus și documentul elaborat la 11 iulie 1941 de către locotenent-colonelul Alexandru Ionescu (Alion), intitulat „Plan pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean aflat încă sub stăpânirea sovietică”). Atât aceste represalii, cât și masacrele care au urmat nu au fost o reacție emoțională, sau punitivă la pierderile suferite, ci aplicarea deliberată a deciziei de purificare etnică planificată de Consiliul de Miniștri înainte de intrarea României în război, după cum
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
sau Războiul curuților (1703 - 1711) a fost primul război semnificativ al Regatului Ungar împotriva regimului Habsburgic. După ieșirea Regatului Ungar între anii 1683 - 1699 de sub ocupația otomană, teritoriul maghiar a trecut în totalitate sub dominația Casei de Habsburg. Stăpânirea maghiară din Transilvania a fost înlocuită cu cea a Imperiului Habsburgic. În acești ani de război, nobilimea maghiară s-a resemnat, neîntrezărindu-se altă posibilitate de eliberare. În schimbul eliberării, ea a acceptat suzeranitatea Habsburgilor, acest lucru ducând și la pierderea
Răscoala lui Rákóczi () [Corola-website/Science/312953_a_314282]
-
folosite în Anglia, la un moment dat ea fost redusă doar la un simplu cultivator de bumbac, prelucrat în Regatul Unit, de unde era reimportat în India sub formă de țesături ieftine. Deși marea revoltă din 1857 a scuturat din temelii stăpânirea britanică din India, nu a distrus-o. Până în 1857, englezii, în special în timpul guvernatorului general James Broun-Ramsay, s-au străduit să constuiască o Indie ca parte a Angliei înseși, copiind instituțiile sociale și economice britanice. După revoltă, britanicii au devenit
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
direct, alături de mameluci, la înlăturarea dinastiei Ayubide, întemeiată de Saladin, și la înlocuirea ei cu dinastia mamelucă, bahriții guvernând până în 1281, când alți mameluci cerchezi numiți bordjiți aveau să preia puterea, până în 1517, când Egiptul și Siria vor intra în stăpânirea turcilor otomani. Deocamdată, însă, Aybeg trebuia să hotărască soarta prizonierilor francezi și el a făcut-o, optând pentru răscumpărarea lor la un preț mai mare, în afara de restituirea Damiettei, unde garnizoana egipteană fusese reinstalată. O dată convenția încheiată, captivii primeau învoire
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
el, cân consilierii au insistat să se îmbarce o dată cu frații săi. Mai întâi regele a trebuit să-și asigure liniștea în pământul Siriei din partea Bătrânului din Munți, nume sub care este menționat în documente conducătorul sectei asasinilor, o erezie șiită. Stăpânirea lui se întindea undeva la granița de nord a Antiohiei, nu se știe precis unde, și despre el se spune că întreținea la curtea sa o armată de tineri, cărora le oferea toate plăcerile, fiind crescuți și educați pentru a
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
monarh care a venit în chip de cuceritor, a depus atâtea eforturi ca să redea Ierusalimul creștinilor, să intre în oraș prin bunăvoința stăpânilor lui. După plecarea lui Ludovic al IX-lea, statele latine au fost cuprinse de descurajare și slăbiciune. Stăpânirea nominală asupra statelor cruciate o avea încă împăratul Germaniei, dar Conradin de Hohenstaufen, nepotul lui Frederic al II-lea, era un tânăr lipsit de puterea unor inițiative politice, amenințat de politica papală. Așadar, procesul de fărâmițare feudală în Orient putea
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
cucerea Bagdadul, apoi, conform planului dinainte stabilit, ataca și ocupa Alepul și Damascul. În Siria era numit un guvernator mongol, în timp ce la Cairo era trimisă o solie pentru a cere supunerea noului sultan, Kutuz. Cruciații se vedeau prinși între două stăpâniri, la fel de incomode, de aceea au ales-o pe cea mai puțin rea, cu care erau obișnuiți, cu care mai avuseseră tratate și astfel din aliați ai mongolilor s-au făcut aliați ai mamelucilor, dușmanii lor de ieri. Jocul alianțelor, stabilind
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
nu erau blânzi cu dușmanul. Potrivit datelor din cronici 17 000 de oameni au fost măcelăriți și peste 100 000 tineri, chiar copii unii dintre ei, din întreg principatul, au fost duși în grea robie. După 171 de ani de stăpânire de către Casa de Hauteville, Principatul Antiohiei dispărea în zgomotul loviturilor date de sultanul mameluc Baibars, ecoul lor răsunând până în Europa. Boemund al VI-lea reușise să se refugieze la Tripoli, care, împreună cu Acra, rămâneau încă stăpâniri cruciate, dar Baibars nu
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
171 de ani de stăpânire de către Casa de Hauteville, Principatul Antiohiei dispărea în zgomotul loviturilor date de sultanul mameluc Baibars, ecoul lor răsunând până în Europa. Boemund al VI-lea reușise să se refugieze la Tripoli, care, împreună cu Acra, rămâneau încă stăpâniri cruciate, dar Baibars nu le scăpa din planul său de ofensivă viitor. Deocamdată considera mai importantă să se îndrepte spre Mecca, să aducă mulțumiri lui Allah și o dată cu vizitarea orașului sfânt să-și impună suzeranitatea asupra întregii lumi arabe în vederea
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
misiunea ultimei lovituri dată cruciaților din Siria. În 1289 cădea Tripoli, iar doi ani mai târziu, în 1291, Acra, inima regatului latin era și ea cucerită. Ordinele călugărești se refugiau în Europa, francezii o parte plecau, alții rămâneau sub noua stăpânire. Doar regatul Ciprului a mai rămas în mâna latinilor până în 1571, când avea să cadă sub dominația turcilor otomani. Ludovic a avut un schimb de scrisori și emisari cu mai mulți conducători mongoli din acea perioadă. După ce Ludovic a părăsit
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]