12,131 matches
-
care discută mai mult sînt muncitorii de la instalația pe care o conduce. S-a înconjurat de băieți tineri, inimoși, pe care și i-a format la locul de muncă. Nu a avut nici un conflict cu nimeni. Chiar dacă cineva l-a supărat în vreo discuție, el s-a mulțumit să răspundă printr-o privire rece și-o strîngere semnificativă din umeri. La laboratorul de analize al instalației are numai laborante tinere și frumoase, dar nu am auzit niciodată ceva urît despre el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dumneata, în cîteva lucrări, sînt și "proști", dar ai spus numai "că-s proști", nu și "de ce" sau "ai cui sînt", de aceea eu, ca dealtfel și niște critici literari care ți-au făcut cronici, am ceva rezerve. Nu te supăra că ți-am spus-o; am învățat și eu că arta înseamnă drumul spre niște esențe simple, umane, nesofisticate -; de-aceea Beethoven și Shakespeare sînt așa de mari, chiar dacă se mai apucă unii să dea cu barda în ei, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de amenda plătită de mine pentru supapă și-mi vine să rîd; am lăsat chitanța lipită de pupitrul de comandă. Don Șef a micșorat viteza și conduce calm, relaxat. La primul stop, în marginea orașului, întoarce capul spre mine: Vă supărați dacă vă întreb ceva? Nu. Pe dumneavoastră n-am de ce mă supăra. Ei, surîde Don Șef, aruncîndu-mi o privire, nu fiți chiar așa sigur. Cine era doamna blondă, care v-a făcut semn de pe balcon, de la hotel? O delegată, venită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am lăsat chitanța lipită de pupitrul de comandă. Don Șef a micșorat viteza și conduce calm, relaxat. La primul stop, în marginea orașului, întoarce capul spre mine: Vă supărați dacă vă întreb ceva? Nu. Pe dumneavoastră n-am de ce mă supăra. Ei, surîde Don Șef, aruncîndu-mi o privire, nu fiți chiar așa sigur. Cine era doamna blondă, care v-a făcut semn de pe balcon, de la hotel? O delegată, venită după filamente. De ce? Don Șef tace, de parcă nici nu ar fi auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
corabia imediat ce-o simt scufundîndu-se... Eah!... Hai, domnule, să bem! Măcar un pahar... Nu pot, zău! Altă dată... La revedere! îi spun întinzîndu-i mîna. Cu bine! îmi urează Don Șef, strîngîndu-mi mîna, apoi îmi deschide portiera. Să nu fii supărat pentru declarație. N-am vrut să-ți fac rău. Lăsați, Don Șef. Cu bine! Îi fac un semn de salut cu palma și pornesc printre blocurile din dreapta. Abia aștept să ajung la Livia, să beau un ceai și să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
surîd eu. Și Biblia pe deasupra! O biblie plină de notații puerile pe margine. Nu te credeam un fanatic religios! Faci parte din vreo sectă? Notațiile de pe margine le-a făcut persoana de la care am cumpărat Biblia. Și-apoi, nu te supăra, pentru mine, Biblia reprezintă o carte de înțelepciune, ca multe altele. Nu poți să scrii literatură ignorînd gîndirea oamenilor de-a lungul istoriei. Lasă literatura! Ține-te mai bine de serviciu. Fă-ți datoria acolo cum trebuie, cu tragere de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cel pe care l-a pălmuit. Sper să vă mai amintiți, surîde farmacista. Cam la o lună o dată, ne întîlnim și stăm de vorbă. Ne-am amintit chiar și de mămăliga făcută de dumneata din făină necernută... Ce s-au supărat atunci sezoniștii!... Da, murmur eu surîzînd. Unde e acum doamna profesoară? Vreți s-o vedeți, să-i spuneți că i-ați urmat sfatul? Da. Azi i l-am urmat mai mult ca oricînd. Dar, mă mir eu, de unde știți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de comandă împreună cu doi electroniști. Dispecerul de la pupitru fusese trimis după un chibrit. Au rămas în sală prim-secreatarul, directorul, secretarul de partid, apoi a venit și Brîndușa. Nu știu despre ce discutaseră înainte, dar am înțeles că prim-secretarul era supărat pe Brîndușa; la un moment dat a spus: Dacă nu s-ar fi înfuriat tovarășul Vlădeanu, n-aș fi aflat niciodată cum vă faceți dumneavoastră datoria". S-ar părea că Brîndușa e pe ducă. Foarte bine! Prostule! mormăie Ion, lovindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și bursa franceză cred că nu e suficientă. Georges, revin cu această rugăminte, în amintirea caldei și bunei noastre adolescențe, a meselor din Sfinții Voievozi și pentru că, din familia tatălui tău, Monica e o exponentă ce face cinste. Nu te superi că eu caut să netezesc, prin tine, drumul copilului meu. Îți mulțumesc mult și aștept ca, vreodată, ori eu ori ea să răsplătim gestul tău de înțelegere și ocrotire. Cu bune și frățești mulțumiri și cu urări de bine, omului
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
apoi mereu la SS pentru a întreba de noi două, cine vine, de ce vine lume. Fără să fiu chemată, m’am dus eu acolo să clarific situația și după ce am explicat tot, am primit asigurări că nu voi mai fi supărată. Apoi chestia Sb[urătorul]. La prima ședință, Președintele a reproșat lui Bonciu că nu se încadrează în nobilele mișcări actuale: arta e legată de viața actuală etc. Ce să fac? Să las să continue până la Crăciun și să încetez? Să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu mai era. Acum e douăsprezece fără douăzeci; îți scriu din patul tău, cu buvardul pe genunchi, la lumina lampei de deasupra divanului tău. Mi-e dor de tine. Unde e Mihai să țipe oarecum la mine. Azi s’a supărat pe mine, când citindu-i prima pagină, în dosul căreia trebuia să scrie el a văzut că nu contez pe nimeni aici, că sunt singură. Și așa e. Nici el, nici nimeni nu s’ar gândi la mine, dacă s
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
înăbușit de tine, de depărtarea noastră, de singurătatea noastră. La 5 Maria, într’o epocă de frumusețe quasi spirituală, cu ceva nostalgic și rătăcit. [...] (Nu-ți pot scrie în liniște. Atât chițcăie copiii aceia alături, că mă enervează și mă supăr.) [...] Azi am chemat la telefon pe Gaby, extrem de ocupată; am rugat-o să-mi ia și mie un bilet pentru Monique de la B[ruchollerie]; mi-a spus că biletele s’au vândut; dacă mă pot descurca singură vreau să iau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai puțin; știu teoria ta: că nu aduce nimic; dar un plan sistematizat de muncă intelectuală creiază (sic) pe intelectualul profund. O lucrare de mare anvergură întinde rădăcini adânci pe o suprafață mare și constituie temelia clădirii intelectuale. Nu te supăra: dacă nu ar fi iar impresia scrisorilor testament, impresie care vine din multiplele zdruncinări pe care cred că le bănui, poate te-aș lăsa în voia ta. Din scrisorile tale deduc că chestiunea doctoratului e în același stadiu, că Basil
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
3 000, ceea ce înseamnă că trebuie să scot din buzunar 6 000 de lei azi sau mâine. Am renunțat să mă duc la căsătoria lui Dan M[ihail], căsătorie care va avea loc pe 7 martie; cred că s-au supărat, fiindcă nu mi-au răspuns nimic la scrisoarea în care le spuneam că n-am de gând să le pun cununiile, că n-am de gând să fiu de față. Ah, familia, copilița mea, ce calamitate! nu ți poți închipui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
devenit gloată și sunt înne buniți. Ți-aduci aminte de fabula lui La Fontaine, Animale bolnave..., ei bine, ca să înțelegi atmosfera de aici, recitește-o până la versul: „Leul a ținut sfat și a zis... “ Primesc rareori vizite și asta mă supără mai mult sau mai puțin. Dar gata cu văicărelile; avem lucruri serioase de discutat, Monica. Fiecare scrisoare mi se pare a fi ultima, atât de puțină siguranță avem de azi pe mâine. Ieri am fost chemată la sector pentru autobiografie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la bucătărie, pregătea mâncăruri de post pentru boierii credincioși care urmau să se împărtășească. Le făcea «urzici îngroșate» în bucătăria pe care o știi, departe de casa mare, înălțată pe o colină, ca nu cumva mirosul de bucate să-i supere. Sus, pe colină, tânăra doamnă a casei dădea viață unei ființe micuțe, negricioase și vinete. Mitrana, agentul de legătură dintre casa boierilor și bucătărie, își dădea importanță. Baba Ioana - roabă slobozită, care după eliberare se întorsese la matcă și era
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
obligă să stau în altă parte, nu te teme: am să găsesc eu pe undeva un colțișor unde să-mi pun capul bătrân în care numele tău zumzăie ca o albină de aur. Te iubesc, fata mea dragă. Nu te supăra dacă sunt obligată, din prudență, să te mai cert câteodată; pentru fiecare cuvânt aspru, un milion de mân gâieri pe chipul tău cald și luminat de flacăra interioară a inteligenței tale. M-a vizitat zăpăcitul de Don Bazil; vizita lui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sunt în stare să mă țin de cuvânt, iar m-am sculat ca să aprind draga de Azurea neagră; trebuia să vină mecanicul s-o aranjeze, să-i ridice fitilul, dar, ca de obicei, a uitat să urce. Însă nu sunt supărată pe el, fiindcă datorită lui am superba sugativă verde - în oraș nu se mai găsește - și hârtie și caiete. Poate din cauza gazului ținut la rece, se degajă de ieri un miros grețos care aseară mi-a dat o amețeală destul de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ai să mă vezi în veci purtând-o? — Și îți vine la fix, spune mami cu noduri în gât și caută un șervețel. Dar tu hotărăști. Își suflă nasul. Dacă crezi că nu ți se potrivește... spune-mi. Nu mă supăr. Păi... ce să zic... Of, Doamne. O să mă gândesc, reușesc să îngaim într-un final și schițez un zâmbet chinuit. Punem rochia de mireasă înapoi în geanta ei, mâncăm niște sandvișuri de prânz și ne uităm la un episod vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
radio. Sincer, n-am nici cea mai mică idee ce să fac cu Luke și cu maică-sa. O parte din mine e de părere că ar trebui să fiu cinstită și să-i spun cât de tare ne-a supărat pe toți și cât de jignită a fost mami. Însă problema e că am mai încercat și altădată să fiu sinceră cu el în legătură cu Elinor și întotdeauna am ajuns să ne certăm ca chiorii din cauza ei. Și chiar n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
shopping personalizat este faptul că te apropii foarte tare de clienții tăi. De fapt, unii dintre ei aș putea spune chiar că-mi sunt prieteni. Când am întâlnit-o prima oară pe Laurel, tocmai se despărțise de bărbatu-său. Era supărată pe el și pe sine, și era cu moralul la pământ. Acum, nu că încerc să mă laud, dar când i-am găsit rochia aia Armani absolut perfectă cu care să se îmbrace la spectacolul ăla extraordinar de balet, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și mă uit în jur cu un oftat de satisfacție. De ce naiba nu m-oi fi înregistrat până la ora asta? E ocupația perfectă! Să cumperi fără să te coste nimic! Cred că trebuia să mă mărit mai demult. — Nu vă supărați. Fata cu coadă de cal se află la raionul de cuțite. Știți cumva pentru ce e foarfecele ăsta pentru carne de pasăre? Îmi arată o ustensilă pe care nu am mai văzut-o în viața mea. Păi, e pentru... carne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fac foarte mulți. Dar n-ar fi trebuit să... ne facă ea un contract, fără măcar să îl consulte pe vreunul dintre noi! Știi cum m-a făcut să mă simt? — Știu. Luke mă mângâie liniștitor pe spate. Și eu sunt supărat pe ea. — Ba nu ești. — Firește că sunt. — Ba nu ești deloc! Niciodată nu te superi pe ea! Asta e problema. Mă desprind din brațele lui, încercând să-mi păstrez calmul. — Becky? Luke mă fixează nedumerit. Acum ce s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îl consulte pe vreunul dintre noi! Știi cum m-a făcut să mă simt? — Știu. Luke mă mângâie liniștitor pe spate. Și eu sunt supărat pe ea. — Ba nu ești. — Firește că sunt. — Ba nu ești deloc! Niciodată nu te superi pe ea! Asta e problema. Mă desprind din brațele lui, încercând să-mi păstrez calmul. — Becky? Luke mă fixează nedumerit. Acum ce s-a mai întâmplat? — Nu e vorba numai de azi. E vorba despre... tot! Despre felul în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
adânc. Două secunde mai târziu, se aude soneria și tresar, înspăimântată. Dumnezeule, sunt cu nervii la pământ. — Bună, spun, deschizând ușa. A, tu erai, Danny? Fii atent, trebuie să dau un telefon foarte important. Așa că te rog, dacă nu te superi... — OK, vreau să te rog ceva, zice, intrând în casă și ignorând complet ce i-am spus. — Ce anume? — Randall mă tot presează. Toată ziua, bună ziua, nu știe altceva decât „Unde anume îți vinzi hainele pe care le faci? Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]