12,028 matches
-
e chiar cel de care are nevoie. Îl aud spunîndu-i: „Nene primarule, găsește o casă mai arătoasă, cu brad de Crăciun. Cei de-acolo să fie îmbrăcați mai acătării și să se uite la televizor ca și cum l-ar vedea pe Tovarășul în noaptea de Anul Nou!” Azi e 23 decembrie. * În foaierul plin de lume, l-am zărit pe Mircea Radu Iacoban. Părea că se află în căutarea cuiva. Are mersul pe care i-l știu din timpul facultății: trunchi aplecat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pîine cînd nu pot, lapte, dacă vreau lapte...” Vorbele lui îmi pălmuiesc obrazul fără motiv. Ce, noi l-am ignorat? încerc să-l înțeleg: cred că e pur și simplu speriat de singurătate. În urmă cu cîteva zile a murit tovarășul lui de schimb de la Fabrica „Letea”. Apoi doi frați de-ai lui Vîță (unul de 66 de ani, celălalt de 70), fără să sufere. Ultimul a ieșit noaptea afară, a căzut și acolo a rămas pînă dimineață, cînd l-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu o dată, exploziv, imprevizibil și foarte tenace în antipatiile sale: ieri față de tine, de Genaru, Savin, Cimpoeșu, azi față de Carmen, mîine, poate, din nou, față de mine. Paradoxal, însă manifestările sale agresive au, majoritatea, un resort defensiv. A. e un bun „tovarăș de drum”, dacă drumul e cel ales de el. *Biroul meu e așezat între cel al lui Sporici și cel al lui Carmen. Cînd ei încep să vorbească, mă simt ca sub un foc încrucișat, de care cu greu mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Artă! și de la care el, Bibicul gerontofil, va lipsi! Reluînd „ideea”, delegatul de la București (eram atît de indispus, încît nici nu i-am reținut numele) a insistat să precizeze: „Nu creăm de dragul creației, creăm pentru a servi! Ce anume servim, tovarăși? Sala s-a slobozit în rîs). Servim mișcarea artistică de masă!” în fața unor atari „comandamente”, e aproape o fericire că nu sînt „creator”! Ca întotdeauna lipsit de vreo îndoială că lucrurile ar putea sta și altminteri, Petru Enășoae explică (a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a fost următorul: aflat la reciclare, un activist a declarat că, după părerea sa, denumirea de „universitate cultural-științifică” e dată de cineva care a gîndit cu picioarele. Or, cel care o lansase într-una din „expuneri” nu era altul decît „Tovarășul”. Prezidiul ședinței în care s-au zis cele de mai sus (în frunte cu Tamara Dobrin) s-a făcut că nu aude. „Deci - concluzionează luminat de zîmbet V.M. - problema n-a fost ridicată!” *Ce să-i spun lui Nicolae Mihail
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în „Temps nouveaux”, no 13/1989, p. 8). *„Fericirea nu e o chestiune de mandolină”, a zis Paul Popescu-Neveanu, venit să conferențieze la Bacău. Aș fi vrut să-i replic: „Fericirea e urarea pe care o primim periodic prin cuvîntările Tovarășului”, dar am tăcut. A discuta, azi, despre fericire e similar cu a discuta despre lux. Căci, aproape pentru toți, chestiunea nu e de a fi fericit, ci de a supraviețui decent. *Acasă, am găsit, în fișe, acestă definiție dată de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ne-a spus (în plină ședință) că n-a mai fost „de nu știu cîte luni” la vizionări, că n-a mai fost de mult la un spectacol, la un concert, la un vernisaj și nici barem la un film. Tovarășul Dăscălescu l-a trimis să se ocupe „de rezervoare” la Rafinăria Borzești. Adică de alte lucruri decît cele ce decurg din încadrarea sa, aceea de secretar cu propaganda. Se consolează însă, întrucît „acum e o etapă mai grea în economie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-i conspecta vorbele după ce atinge pragul de sus al indignării e ca și cum a-i încerca să descrii din interior un turbion. La ieșire, încă un motiv de contrariere: pe peretele din fața bucătăriei era atîrnat din nou (lipsise o vreme) portretul „Tovarășului”! Exces de zel? M-am simțit nu numai nedumerit, ci și jignit, cu atît mai mult cu cît el îmi cunoaște opiniile politice! *Două femei de la „spații verzi” tund de zor arbuștii din parc. îmi vin în minte versurile lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ochiul în cîteva rînduri nouă, celor de vizavi, adică: „Lăsați-l să spună orice, nu mai contează!”. Apoi, cînd a luat ea însăși cuvîntul, l-a consolat cam așa: „toți care avem funcții putem fi «rotiți», schimbați: astăzi eu, mîine tovarășul Enășoae (P.), sau altcineva”. Însă Enășoae nu s-a dezis de omul său, ci l-a lăudat: „cît a fost redactor șef, a muncit”, „a adus colaborări prestigioase”, „a impus revista acolo unde este”. Cînd e în prezidii, el are
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dea indicații, a spus: „Premianții revistei vor fi colaboratori de bază”; „vom publica și băcăuani, dar nu de felul lui Liviu Filimon”. A lăsat la urmă anunțul referitor la cine va conduce revista: „De «Ateneu» se va ocupa în continuare tovarășul Sporici, care e decan de vîrstă!”. Sporici a primit, fără ezitări și fără condiții. Imediat, Adam a sărit să laude „alegerea”, care lui i se pare „excelentă”, și s-a angajat, în numele tuturor, că „vom munci mai bine”. În clipa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am dat-o acestuia că „dacă toți oamenii Securității s ar comporta ca D.P., provocator, atunci înseamnă că Securitatea se poate considera o instituție de avangardă”? D.P. s-a referit, între altele, la unele aspecte de potemkinadă din timpul vizitei „Tovarășului” în județul Iași: povestea cu porumbul (știuleți „străini” legați cu sîrmă de strujeni) am auzit-o și din „sursă oficială”, nu și pe cea cu sfecla împrumutată de la Pufești ori pe cea cu zootehniștii de la ferma din Dumbrăveni Suceava, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sigur în dialog, mai „stăpîn pe sine”); între D.P. și L.P. (care, nepotrivit, vorbind ca la seminar, a protestat împotriva „manipulării așa-zisei «sinecdoci totalitare»”, adică a afirmației propagandistice că nu numai Partidul sau o parte din el dorește realegerea „Tovarășului”, ci întreg poporul). Cînd ai o atare ocazie, trebuie spus direct, nu îmbîrligat! *Apropo de arta „prafului în ochi”! Constantin Azoiței mi-a zis că a intrat în Complexul „Unirea” din Capitală „la trei ore după șef ”, pe la amiază. „Nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lucru e cert: m-a contrariat atunci și continuă să mă contrarieze. *„Lumea mai și fabulează”? Să fie adevărate, oare, acele „lucruri de poveste” cu „muncitori” anume pregătiți sanitar (la Iași, dar și în alte părți) pentru datul mîinii cu „Tovarășul” și „Tovarășa”? În autobuz, un individ căruia nu i-am văzut fața striga că sîntem puternici întrucît avem în noi lapte de lupoaică, aidoma lui Romulus și Remus. „De unde știi că avem noi așa ceva, cum poți să crezi, tu, asta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prezidențial se aseamănă cu cel regal. „V-ați arătat astfel la înălțimea situației, iar Țara, care a primit voios să facă noi jertfe, a dat încă o dovadă de înțelepciune și maturitate politică”. Fraza sună ca dintr-o cuvîntare a „Tovarășului”, dar e dintr-un „Mesaj” al lui Carol I (cf. „Monitorul oficial”, III, 4/17 aprilie 1900, p. 97). Cum se vede, ori de cîte ori ne cer sacrificii (și o fac destul de des), căci Țara-i mereu în criză
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Era În concediu până la 1 martie. I-am vorbit și i am lăsat materialul, pe care l-ați văzut 168. Adică, mai precis, am convenit cu dânsul, ca materialul, să rămâie la un nepot din Fălticeni și după 1 martie, tovarășul să treacă și să-l ridice. Mi-a spus, că În acele zile primise un pachet de la Dl. Paul Călinescu, tot cu asemenea material 169. Zilele mele la Rădășeni și Fălticeni au trecut repede și bine. Voiau să mă mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
duce. Mi s-a părut prea obositor. Aud că a fost frumos. Ce mai lucrați? Pe la sfârșitul lunii se pare că domnul profesor Tempeanu va veni la Fălticeni la o Întâlnire cu foștii absolvenți ai școlii normale fălticenene de pe vremuri. Tovarășul Balan se gândește În modul cel mai serios la „Zilele Sadoveanu”. O treabă bună. Eram chiar de râsul câinilor! Se sărbătoreau „Zilele Sadoveanu” În diverse locuri iar acolo unde după propria-i mărturisire a băut „apa vie”, nici pomeneală. Spor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
totodată, unica posibilitate a noastră ca prin dvs. să fim auziți de dl președinte Nicolae Ceaușescu și de ministrul Sănătății pentru a ne rezolva doleanța noastră. (Un grup de asistenți medicali, București, [martie aprilie] 1980, difuzată la 20 aprilie 1980) Tovarășe Ceaușescu, Pentru că în țara noastră critica nu se face decât de sus în jos, când avem ocazia, apelăm la bunăvoința postului de radio Europa Liberă ca să facem și critica de jos în sus. (O voce din popor, [mai] 1984, difuzată
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
această comunitate era prea mic, s-a cumpărat un alt imobil, mai mare, de la dl Petrescu Vasile din Rădăuți, cu suma de 90.000 de lei. Pentru întocmirea actului legal de vânzare și cumpărare era nevoie de aprobarea prealabilă a tovarășului președinte al Consiliului Popular al orașului Rădăuți, Cuciureanu Gheorghe. în consecință, Comitetul Comunității s-a adresat tovarășului Cuciureanu Gheorghe, dar acesta a refuzat să dea aprobarea cerută, răspunzând scurt: Pentru pocăiți nu dau niciun fel de aprobare pentru cumpărarea unui
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din Rădăuți, cu suma de 90.000 de lei. Pentru întocmirea actului legal de vânzare și cumpărare era nevoie de aprobarea prealabilă a tovarășului președinte al Consiliului Popular al orașului Rădăuți, Cuciureanu Gheorghe. în consecință, Comitetul Comunității s-a adresat tovarășului Cuciureanu Gheorghe, dar acesta a refuzat să dea aprobarea cerută, răspunzând scurt: Pentru pocăiți nu dau niciun fel de aprobare pentru cumpărarea unui astfel de imobil. Din anul 1969 până în 1978 s-au făcut nenumărate cereri la amintitul Consiliul Popular
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să dea aprobarea cerută, răspunzând scurt: Pentru pocăiți nu dau niciun fel de aprobare pentru cumpărarea unui astfel de imobil. Din anul 1969 până în 1978 s-au făcut nenumărate cereri la amintitul Consiliul Popular, dar de fiecare dată răspunsul din partea tovarășului Cuciureanu Gheorghe a fost același: La pocăiți nu aprob. După aceea, Comitetul Comunității s-a adresat Consiliului Popular al județului Suceva, dar nici de acolo nu s-a primit vreun răspuns favorabil. Pe parcursul anilor 1969 1978, imobilul în cauză s-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
sparte, din care cauză apa pătrundea în podul clădirii și apoi până la tavanul și pereții sălii de adunare. S-a făcut intervenție la Consiliul Popular al orașului Rădăuți, de data aceasta pentru a se aproba repararea clădirii, dar, la fel, tovarășul Cuciureanu Gheorghe, președintele Consiliului Popular, a dat același răspuns: La pocăiți nu dau. Pe zi ce trecea, starea imobilului se degrada tot mai mult, punându-se în pericol cele 1.000-1.500 de persoane care se adunau regulat duminica în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lucruri, fiind vorba despre un vădit caz de forță majoră, comunitatea a trecut la executarea unor lucrări de întreținere, fără a se mai aștepta la nesfârșit aprobarea de reparații care întârzia să vină de la Consiliul Popular al orașului respectiv, de la tovarășul Cuciureanu Gheorghe. Urmarea a fost că comunitatea a fost amendată, o dată cu 12.000 de lei, și altă dată cu 18.000 de lei, spunându-i-se că a comis ilegalități, fără să se țină seama că adevărații vinovați erau cei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a se evita o adevărată catastrofă, care s-ar fi putut solda cu victime omenești, Comunitatea s-a adresat din nou Consiliului Popular al orașului Rădăuți, cerând să se aprobe repararea acoperișului prin schimbarea țiglelor cu tablă albă. Răspunsul din partea tovarășului Cuciureanu Gheorghe a fost: La pocăiți nu aprob. în fața acestui caz grav, am luat legătura cu cooperativa Constructorul din orașul Rădăuți, reprezentată prin președintele cooperativei, tovarășul Solcan, care s-a angajat să execute toate lucrările de reparații de interior, iar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cerând să se aprobe repararea acoperișului prin schimbarea țiglelor cu tablă albă. Răspunsul din partea tovarășului Cuciureanu Gheorghe a fost: La pocăiți nu aprob. în fața acestui caz grav, am luat legătura cu cooperativa Constructorul din orașul Rădăuți, reprezentată prin președintele cooperativei, tovarășul Solcan, care s-a angajat să execute toate lucrările de reparații de interior, iar în exterior acoperișul, pentru care Comunitatea penticostală a și achitat suma de 18.000 de lei. Cooperativa Constructorul a început imediat lucrările, terminându-le mai întâi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
muncitorii lucrau pe acoperiș, fiind bătută cam o pătrime din tablă, a sosit la fața locului un echipaj al Miliției orașului Rădăuți cu o echipă de muncitori de la întreprinderea de Gospodărie Orășenească Rădăuți, împreună cu directorul acestei întreprinderi, fiind trimiși de tovarășul Cuciureanu Gheorghe. Echipa de la ÎGO Rădăuți s-a urcat pe acoperiș, dând la o parte pe muncitorii cooperativei Constructorul, și a început să rupă în stil barbar tabla de pe acoperiș, în timp ce strigau și debitau tot felul de cuvinte murdare la adresa
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]