13,247 matches
-
niște inamici imaginari, este bătut măr: Scapin (vîrându-i din nou capul în sac): Păzea! Se-apropie o juma' de duzină de soldați. (Imitând vocea mai multor persoane): Haideți, să încercăm să-l găsim pe Géronte. Să scotocim peste tot. Să umblăm tot orașul. Să nu uităm nici un colțișor. Să mergem pretutindeni. Să căutăm în toate părțile. Încotro? Să ocolim pe-acolo. Nu, pe aici. La stânga. La dreapta. Ba nu. Ba da. (La Géronte, cu vocea lui obișnuită.) Ascundeți-vă bine. Stați
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Imaginați-vă [...] străzi, străzi întregi unde întâlnești la fiecare pas spectacole de genul acesta, unde peste tot palpită, sub toate formele, cea mai lamentabilă mizerie. Nu am rămas decât o zi la Lille, eu și tovarășii mei de drum: am umblat la întâmplare, o repet, prin cartierele acelea nefericite; am intrat în primele case pe care le-am văzut în fața ochilor. Ei bine! nu am întredeschis o ușă fără să găsim mizerie dincolo de ea uneori o agonie. Imaginați-vă aceste pivnițe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cititorului. Să analizăm primele rânduri din Capodopera necunoscută de Balzac (1845): Într-o dimineață friguroasă de decembrie, spre sfârșitul anului 1612, un tânăr îmbrăcat în haine ponosite se plimba prin fața porții unei case din strada Les Grands-Augustin, din Paris. După ce umblă destul de mult timp pe această stradă, nehotărât ca un îndrăgostit care nu cutează să intre la prima sa iubită, oricât de ușuratică ar fi ea, trecu, în sfârșit, pragul acelei uși și întrebă dacă maestrul François Porbus era acasă. La
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o călimară cu cerneală, un condei, o gumă, ceva merinde și împreună cu tata eram gata de plecare la examenul de admitere la liceul Eudoxiu Hurmuzachi din Rădăuți. Mama, blândă cum era, mă privea tristă, tata dădea mereu sfaturi, iar eu umblam mereu îngândurat și trist că mă despart de prietenii de joacă, despărțirea de casa părintească, de copilăria fericită, cu regretele ei cu tot. De pe culmea anilor gândurile se întorc la clasa unde existam și eu la liceul din Rădăuți. O
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
tot omul, să doarmă noaptea în casă, unde are vreo trei-patru... dormitoare, special amenajate. Parcă ar fi parlamentar român. Nu ca Nana, care deține doar unul singur. Parcă ar fi cetățean român obișnuit. Ce face el noaptea și pe unde umblă fleaura, nimeni nu știe. Dacă nu l-aș cunoaște ca pe o persoană se- rioasă, eu unul aș putea bănui că bate barurile. Dar nu e așa. Că în câteva rânduri au fost găsite câteva cadavre de șoricei și niște
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
strategic; lângă ușa-fereastră ce dă câtre stradă. Să am mai multă lumină, dar să și observ mișca- rea străzii. Și a vecinilor, se înțelege, Din acest punct de vedere, mă asemăn cu unui Papihon. Acest Papihon era un cizmar care umbla cu încălțările scâlciate și care locuia în Vicovul de Sus-Est, la intrarea în sat dinspre apa Sucevei. Peste drum de casa în care găzduiam eu, ca tânăr profesor de Limba și literatura română, prin anul 1957. Ei bine, Papihon al
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
să urce, ci să coboare, tot în etape de câ-te 15-20 de centimetri, pană ce se culeg fructele din vârf. În acel moment, ciclul este încheiat. Urmează altul, pe tot parcursul unui an de zile. Există o continuitate ritmică. Tot umblând printre rândurile de plante - intervale mult mai largi decât știam eu - am băgat de seamă că acele spații erau aco- perite cu folii din plastic. Un fel de covoare. Calci pe ele fără să te înnoroiești. Și am mai văzut
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
în poezie. Și a ieșit acest rondel, care, se poate înțelege, bate către alte realități, de prin alte locuri. Mor poveștile cu iele Și n-ai unde să le-ngropi Prin orașul plin de schele, De gunoaie și de gropi, Umblă țanțoș printre ele Umbre de edili miopi. S-a topit un cer de stele Peste legendarii plopi; Prin orașul plin de schele, De gunoaie și de gropi. Peste oale și ulcele, Ochii triști mai varsă stropi, Se azvârl cuvinte grele
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
eu îl savurez cu aceeași plăce- re, găsind similitudini pe care, din pă-cate, nu sunt în stare să le explic. În... crama preferințelor mele, ele stau alături și se simt bine unul în compania celuilalt. Mai că vorbesc aceeași... limbă. Umblând eu prin acel spațiu în care nasc asemenea minu- nății, am găsit și alte similitudini cu vestita podgorie a Cotnarilor. În primul rând, ordinea și curățenia, desăvârșite. Ca de farmacie, cum obișnuim să mai spunem. Am văzut și aici butoaie
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
doar vreo cinci anișori. Hugo pare ușor bondocel, dar e foarte vioi și, mai ales, teribil de rezistent la efort. Pentru el, totul este o joacă de... om se-rios. În autocar, nu stă pe scaun decât cât cioara-n par. Umblă în sus și-n jos pe potecuța dinte scaune și schimbă o vorbă-două doar cu cine îl provoacă. Spre deosebire de mine, care eram decanul de vârstă al echipajului, Hugo bătea către extrema cealaltă. El era juniorul de vârstă, mai exact spus
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Șovăiam, mi-era rușine, diavolul mă ispitea cu frica, smerenia, slăbiciunea; mă păstram în starea aceea confuză dintre dorință și panică, prielnică lenei și tergiversării. Mi-era și teamă, mă știam foarte necurat. Domnul însă lucrează în chip tainic și umblă pe căi misterioase. În 1959, grupul de prieteni căruia aparțineam de câțiva ani a început să fie arestat, primul dintre noi fiind filozoful Constantin Noica. Am fost chemat la Securitate ultimul dintre toți, cerându-mi-se să fiu martor al
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Șovăiam, mi-era rușine, diavolul mă ispitea cu frica, smerenia, slăbiciunea; mă păstram în starea aceea confuză dintre dorință și panică, prielnică lenei și tergiversării. Mi-era și teamă, mă știam foarte necurat. Domnul însă lucrează în chip tainic și umblă pe căi misterioase. În 1959, grupul de prieteni căruia aparțineam de câțiva ani a început să fie arestat, primul dintre noi fiind filozoful Constantin Noica. Am fost chemat la Securitate ultimul dintre toți, cerându-mi-se să fiu martor al
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
să-și depășească frica și nehotărârea, botezându-se în detenție, deși râvnea încă din libertate la acest fapt. A fost nevoie de un altfel de moment, asta pentru că, o spune Steinhardt însuși în Autobiografie, "Domnul lucrează în chip tainic și umblă pe căi misterioase". Iată că această experiență a închisorii a constituit pentru cei doi prilej de revelații spirituale și intelectuale, forța interioară a acestora făcând ca ei să treacă dincolo de mizeria fizică a temnițelor comuniste și de suferințele inumane îndurate
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
care ar fi vrut să meargă printre rafturi, să atingă, să iscodească. Biblioteca avea acel fișier bine conceput și foarte util, iar cărțile erau bine ordonate. Abia după moartea lui, când am revizitat Rohia și am avut privilegiul de a umbla nestingherit printre rafturile bibliotecii, mi-am dat pe deplin seama de acest spirit de acribie, dar și de prudența sa. Trebuie să vă spun că am găsit, printre altele, era după moartea părintelui, dar înainte de căderea comunismului, mai precis în
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
am mai dat importanță la nimic altceva. Nu am văzut că mama arăta de la o zi la alta tot mai rău. Pe iunie la 5:50 - 6:00 dimineața, am luat bătaie cu pumnii și picioarele de la mama de am umblat cu vânătăi toată vara. Motivele au fost o brățară de aur pe care am dus-o la amanet fără știrea ei și faptul că nu am vrut să merg la țară la bunici. În ultimii ani, mergea des acolo. Muncea
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
săptămână în care urma ca mama să stea internată și eu să fiu lângă ea. A fost o așteptare lungă până la operație. A trebuit să așteptăm până la ora 11:00, timp în care mama era cu nervii la pământ, eu umblam agitată după medicul chirurg să-i dau un plic cu bani, telefoanele noastre sunau, îndoielile roiau necontenit. Când în sfârșit am reușit și am intrat în cabinetul chirurgului, mi s-a oprit respirația auzind: „ Mama e plină de metastaze și
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
așa. Indignată de minciuna că nu are nici un rezultat, am insistat să aflăm orice lucru care ne putea lămuri. Doamna chirurg avea obiceiul să primească rezultate la biopsii și să nu anunțe pacienții. Cu stupoare am aflat că o doamnă umbla de jumătate de an după doctoriță ca să-și afle rezultatul. În zilele în care mama a stat internată, am vorbit mult cu un asistent. Mi-a dezvăluit multe aspecte din acel iad numit spital. După ce am fost văzută în compania
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
intrat în posesia ei abia cu câteva zile în urmă. Dacă nu erau metastaze la plămân cum am crezut și cred, și era cancer, ce rost aveau toate astea? I-am urât pe toți pentru că eu, în loc să stau cu mama, umblam să aflu de ce atâtea minciuni. Într-o zi mama a plâns, fiind judecată de o bună prietenă, medic cardiolog, fiindcă i-a reproșat: „ De ce adică, dacă ești fumătoare, să nu faci cancer? E corect ca o persoană care nu a
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
groaza zilei de mâine în fiecare zi. Am mers din nou la laborator să iau celelalte probe de la biopsie ce îi aparțineau mamei. Am fost invitată înăuntru de doamna care, cu câteva luni în urmă îmi spusese să nu mai umblu prin târg aiurea. Aceeași doamnă ne întreabă, pe mine și pe Raluca, dacă o înregistrăm sau o filmăm. Am negat iar dumneaei ne-a zis: „ Oricum mă doare în trișcă dacă mă înregistrați. Nu am cu ce lucra. M-am
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
copil, un băiat, încă vreo două persoane și o femeie înaltă, slabă, cu batic pe cap. O femeie în negru cu batic negru, cu un fus în mână și toarce. Devenea din ce în ce mai agitată. Aprindea lumina, o stingea, vorbea cu „ei”, umbla prin toată casa. Deodată a început să caute niște bani, bani pe care îi avea de la cineva, despre care nici acum nu știu, nu i-am găsit. Căuta cu disperare banii ăia și spunea că oamenii ăia vroiau bani. Până
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
râd. Am aprins tămâie, candela era mereu aprinsă, ardea chiar și atunci când nu avea ulei. Am plimbat-o până la urmă prin casă. Se spune că omul când pleacă de pe pământ, acele 40 de zile merge peste tot pe unde a umblat în acea viață. Am umblat și eu cu ea înainte de moartea ei peste tot și i-am văzut întreaga viață. Așa am aflat și eu întâmplări care au marcat-o pe mama. Am aflat de locuri, adrese pe care le
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
era mereu aprinsă, ardea chiar și atunci când nu avea ulei. Am plimbat-o până la urmă prin casă. Se spune că omul când pleacă de pe pământ, acele 40 de zile merge peste tot pe unde a umblat în acea viață. Am umblat și eu cu ea înainte de moartea ei peste tot și i-am văzut întreaga viață. Așa am aflat și eu întâmplări care au marcat-o pe mama. Am aflat de locuri, adrese pe care le credeam inventate de ea. Le-
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
tale...!“ (A. Russo) Confuziile de acest fel, ca și nemulțumirile iscate de ele, par să fi fost destul de frecvente. „Nu mă dau pe zece sărdari d-ăștiia de modă - exclamă coconul Eftimie (O soarè la mahala) -. Auzi, boier, și să-mi umble îmbrăcat deopotrivă cu un carătaș. De, da’ de unde o să-l cunoască mojicul, să-i facă loc? N-are ighemonicon, n-are mersu ăla, de departe, frate, parcă îți strigă: dă-te-n lături, trece boierul. Of, zău, rele vremi am
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
ai bisericii Sfânta Troiță poartă giubele lungi, cingători de plisă roșie și șepci cu cozoroace de lac. O figură asemănătoare se ivește la Slavici, în romanul Cel din urmă Armaș, cu acțiunea situată în jurul lui 1874: „un om original, care umblă și azi îmbrăcat în caftan, încins cu brâu verde - tradiționala burtăverde - și poartă vechea șapcă cu cozoroc“. În primele decenii ale veacului trecut, caftanul, brâul și șapca rotundă mai dăinuiau încă în portul birjarilor muscali și, prin emulație, al vizitiilor
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
la organizație și spui tot. Să afle și organizația. Mitică, să știe și el ce e aici. Să vină nea Mitică aici, să vadă (lui Toma). Dă cheile (încuie dulapurile și dă cheile lui Cristescu). La dulapuri nu se mai umblă. Nu pune nimeni mâna pe dosare (Lui Cristescu). Cheile în paza dumneavoastră. Viu cu nea Mitică (din ușă). Nu se mișcă nimeni!"9. Aventurile cheii franceze din întreprinderea socialistă nu pot avea decât un final așteptat, de happy end tovărășesc
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]