KorAP: Find »[drukola/base=închipui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...447 448 449 ...469 >

11,723 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783

bine și aici, în spațiul carpato-dunărean. Nu-mi place berea; are un gust opus fiziologiei papilelor gustative, iar efectul psihic este mai mult ebrios decât euforic. De altfel, cu o singură excepție (Bach, dacă nu-i o legendă...), nu-mi închipui un creator stimulat de bere; nu am văzut niciodată pe cineva mai deștept, mai interesant pentru că a băut bere multă. Nu cred că Beethoven a compus ceva după ce s-a îmbătat cu bere. (Cu vinul este altceva). Nici o poezie mare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
inginer specialist în descifrarea rebusului care indică, pe tablouri, mai complicate decât schema unui aparat electronic, direcțiile, legăturile și ramificațiile, ai șansa de a te prinde noaptea, fie în același vagon, fie undeva în lumea largă a periferiilor. Să ne închipuim ce se poate petrece cu un țăran din Maramureș căzut în această plasă. Ce îi spune lui IMGB, Semănătoarea, Eroilor, Piața Unirii 1, Piața Unirii 2, idiom de strictă utilizare bucureșteană?... Varianta trei. Troleibuzul. Este un vehicol care vine totdeauna

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
ca alte taine care, dacă ar fi descifrate, ar determina, cu siguranță, sfârșitul omenirii. Sunt și alte facilități pentru dispariția speciei, dar cunoașterea tainelor sufletului (autocunoașterea și cunoașterea celuilalt) ar fi, desigur, cel mai pervers mijloc de dispariție. (Să ne închipuim că jumătate din oameni ar ști ce sentimente are față de ea cealaltă jumătate). Așa că, în fața problemei sufletului ne putem limita la al doilea aforism al Talmudului care spune: "cine vrea să cunoască ce a fost înapoi și ce este înainte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
fetelor, fiecăreia, câte un pachet frumos împodobit. Dimineața de întâi martie aveam două ore consecutive de matematică. Afară cernea o zăpadă albă, cu fulgi mari, ca niște fluturi. Panaitescu și cu mine (eram colegi de bancă) priveam visători pe geam, închipuindu-ne cum ni se va răspunde la daruri, când vom întâlni, "din întâmplare", fetele. Ne așteptam la câte un ghiocel, cine știe. Eram fericiți, emoționați, cadourile noastre au fost primite... Dar nenorocirea a căzut ca un trăsnet. * Nu începuse bine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
Pagini aurii" și visând ceea ce vreau, fără nici o opreliște, de la un oraș la altul și de la o stradă la alta, circulând numai cu ajutorul gândului, dar cu o viteză controlată de pofta inimii. Așa priveam în copilărie, în atlasul de geografie, închipuind aventuri fabuloase, întâlniri cu canibalii, călătorii pe mările și oceanele lumii, explorări la pol, duioase întâmplări cu foci și urși albi sau teribile confruntări cu fiarele savanelor. * Nu am nici un ghid, nici un însoțitor, nici măcar o hartă, dar, în "Pagini aurii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
au rămas, cum am văzut, într-un echivoc atât de penibil, încât oricine (indiferent de pregătirea intelectuală) își poate permite să viseze la ele fără nici o restricție, inventând tot felul de povești aiurite, despre strada "La zece mese" îți poți închipui fapte mult mai puțin fanteziste. Astfel, putem aprecia, cu oarecare certitudine, că "La zece mese" nu avea o clientelă compusă doar din militari cu trese și civili modești predestinați unui consum limitat. Nu; din unele relatări, răsfoind aceleași ziare, aflăm

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
o dată, neturnat, ca o oglindă în care se răsfrângea minunea de mireasă. Și lăutarii au cântat cu altă măsură, una cerească, nu pământească. După ce Popa Cristea, apărut dintr-o dată, nechemat, și el și dascălul Pârvu, a binecuvântat perechea mirii erau neînchipuiți în frumusețe, că se făcea cald în jurul lor și se înmuiau și lumânările de atâta lumină caldă -, au schimbat inele de diamant, au sărutat mâna nașilor și s-au urcat în caleașcă. Atunci s-a împlinit minunea, când caleașca și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
categorie de cetățeni locuiesc pe Strada Casei. Îmi văd de treabă, nu întreb pe nimeni nimic. Este ora când copiii se întorc de la școală, este o zi caldă, cu culori proaspete, cum sunt culorile la începutul toamnei. Nu-ți poți închipui că dincolo de calea ferată, destul de aproape, se întinde, haotic, pustiul. Aici este o sărăcie lucie; (dar "lucie", adică "lucioasă",lustruită, curată, îngrijită). Aici se simte tristețea vântului, ca un duh rău, și nici nu cred că se aude vântul pustiului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
ei au murit demult, nu știu cum aș putea povesti întâmplarea de care mi-a vorbit de atâtea ori prietenul meu, încât, când termina de povestit și spunea "a fost un vis trist și frumos". * Acum, chiar a rămas un vis. mi închipui însă cum s-au despărțit. Îmi închipui lesne despărțirile; am chiar un fel de atracție ciudată pentru despărțirile acestea, experiența despărțirii... ..."Erau gata de plecare, cu bagajele lor sărace gata făcute. Au deschis geamurile. De afară intra o boare dulce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
povesti întâmplarea de care mi-a vorbit de atâtea ori prietenul meu, încât, când termina de povestit și spunea "a fost un vis trist și frumos". * Acum, chiar a rămas un vis. mi închipui însă cum s-au despărțit. Îmi închipui lesne despărțirile; am chiar un fel de atracție ciudată pentru despărțirile acestea, experiența despărțirii... ..."Erau gata de plecare, cu bagajele lor sărace gata făcute. Au deschis geamurile. De afară intra o boare dulce, de început de toamnă, mirosind a vegetale

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
sigure. Obiectul nu avea nici un nume, nu-i spuneam în nici un fel, dar credeam că este "lada de zestre". Mulți ani am dormit pe această ladă, toți anii studenției; nu mă deranja deloc duritatea suprafeței peste care o pătură groasă închipuia o saltea. Nu știam ce conține, ce ascunde această ladă; mă gândeam, desigur, la acest "tezaur" misterios, dar adormeam atât de repede, încât nu aveam timp să formulez măcar o impresie. Bineînțeles, am aflat într-o zi ce era în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
respectând formula care era un ritual al tuturor ostașilor țărani -, la trei zile, scria, în același fel, Floricăi, cu care voia să facă nuntă "într-o permisie". Burcea era cel mai echilibrat și normal tânăr pe care ți-l poți închipui. Ne spuneam pe nume, mă invitase și pe mine la nunta viitoare. Într-o zi, i-am copiat biletul de ieșire; urma să-l conduc la gară, dimineața următoare. In ambianța de spital aglomerat, cu multă mișcare, noi, elevii, ne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
pentru că a trăit în exil, la Paris, fie din cauză că a scris mai puțin (dar a primit premiul Nobel pentru literatură), Bunin a rămas într-o semiumbră discretă. Seamănă, prin destin și univers spiritual, cu celălalt mare exilat, Rahmaninov; mi-am închipuit întotdeauna că opera lui Bunin, delicată, marcată de o nostalgie controlata, ar fi foarte potrivită pentru a fi transpusă muzical de un compozitor din specia lui Rahmaninov. Dar aici mă preocupă altceva, anume o simplă frază din ceea ce a scris

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
de măcieș. Clopoțel cu suflețel Numai copiilor le este îngăduit să creadă în adevăr și tot lor le este îngăduit să creadă în minciună. Nu m-am vindecat, în ce mă privește, de nici una din aceste două situații. Mi-am închipuit, mai demult, că între ambele există relații adverse; cu timpul am adăugat închipuirii mele o corecție, amestecând adevărul cu minciuna, acceptând că există și această îndoielnică doctorie cu care suntem tratați atât de des sub formă de mixtură. Acum sunt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
care o supraestimam ca pe o nenorocire. Dar și nenorocirile se uită cu timpul. Odată, am visat că mi l-a trimis cineva, printr-o persoană mascată. Asta a fost ultima amintire despre clopoțel. Din când în când mi-l închipuiam totuși, cu o secretă plăcere, participând la slujbe, parastasuri, cununii, când, lovit ușor, clinchetul său comanda tăcerea pentru o slujbă sau pentru vorbele ritualice. Pe urmă l-am uitat cu totul. într-o noapte de toamnă urâtă, înfiorată de un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
o aduce șoferul ministerului. Știți că sunt ministru." "Știam, doamnă ministru, dar am respectat situația de incognito." "Mersi, răspunse doamna. Dar nu-i chiar atât de strict, cel puțin pentru dumneavoastră. Sunt ministru al secretelor speciale... în legătură cu relațiile paranormale, vă închipuiți... dar am ținut să vă întâlnesc deoarece îmi plac oamenii cărunți. Au spirit..." " Da, cred că au spirit", m-am autocaracterizat. (De fapt sunt suprasătul de când sunt cărunt, de la treizeci de ani. Și de atunci tot am spirit...) Am continuat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
trece prin suflet nici o umbră de culpabilitate. Există numeroase suflete "neutre". La urma urmei, natural, firesc este ca acești Grivei "iară stăpân" să aibă totuși un stăpân. Nu este de conceput să existe de capul lor. Anarhia nu este de închipuit. Am putea întreprinde o mică anchetă; poate vom lămuri lucrurile, poate vom stabili, cum se spune, "coordonatele identității" lui Grivei. Cineva deci ar trebui să-l ocrotească. Să trecem în revistă posibilele "ipostaze ocrotitoare": • Religia? Nu mi se pare. Religia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
cu condiția să accepte antropologizarea; dar el nu știe ce este asta și nici nu-i trece prin minte să aspire până acolo. Abia sclavii, în lupta lor pentru eliberare, aveau îndrăzneala să susțină esența lor antropologică, umană. Ne putem închipui un popă însoțit de un Grivei? Nu cadrează; sunt lumi făcute pentru a fi despărțite și ostile. Mai degrabă mi-l închipui pe popă alături de "Ucigă-l toaca". Există, știm, iubitori de animale care au fost canonizați pentru acest obicei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
acolo. Abia sclavii, în lupta lor pentru eliberare, aveau îndrăzneala să susțină esența lor antropologică, umană. Ne putem închipui un popă însoțit de un Grivei? Nu cadrează; sunt lumi făcute pentru a fi despărțite și ostile. Mai degrabă mi-l închipui pe popă alături de "Ucigă-l toaca". Există, știm, iubitori de animale care au fost canonizați pentru acest obicei al lor. Dar în alte vremuri și din motive de "milă", motivație actualmente pe cale de dispariție. Cine să-l mai apere pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
destin de pământ, adevărați eroi, stoici, necunoscând fuga, necunoscând exilul. Mi-am amintit de consternarea mea când, copil fiind, am văzut un bonsai, un copac închis din toate părțile, torturat, degenerat, pentru plăcerea omului, Stăpânul. O tortură cumplită; așa îmi închipuiam, concepând copacul bonsai ca pe o ființă căreia i se interzice creșterea. Îmi închipuiam ce ar fi să fiu și eu introdus într-o cușcă, oprindu-mi-se și mie creșterea; plângeam cu lacrimi mari, mut, pierdut în melancolie, pe când

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
consternarea mea când, copil fiind, am văzut un bonsai, un copac închis din toate părțile, torturat, degenerat, pentru plăcerea omului, Stăpânul. O tortură cumplită; așa îmi închipuiam, concepând copacul bonsai ca pe o ființă căreia i se interzice creșterea. Îmi închipuiam ce ar fi să fiu și eu introdus într-o cușcă, oprindu-mi-se și mie creșterea; plângeam cu lacrimi mari, mut, pierdut în melancolie, pe când cei mari se întrebau din ce cauză îmi apar mie din când în când

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
plângeam cu lacrimi mari, mut, pierdut în melancolie, pe când cei mari se întrebau din ce cauză îmi apar mie din când în când astfel de crize de idioție; plângeam, solidar cu copăcelul torturat. Datorită eseului lui Fowles, Copacul, mi-am închipuit lunga viață de copac muiat de ploi, clătinat de vânturi, dormind în picioare sau visând cu fruntea argintată de lună. Mi-am amintit de spusele unui cireș din Blaga, copac veșnic prădat de cireșe. Spunea cireșul: "Stelele deasupra mea, n-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
în general, lumea. Chiar și sondajele cu scop electoral aceasta "sondează", deși nu o fac explicit. Ce n-ar da un concurent visător la gloria unei demnități să știe la ce visează, efectiv, majoritatea alegătorilor! Dacă ar ști precis, îmi închipui că ar proceda în stilul "punct și de la capăt", lăsând de o parte, cu grăbirea și lejeritatea care îi sunt pe deplin familiare, orice marafeturi ideologice, oricât de întemeiate socio-filozofico-economic ar fi, trecând "de partea visului". Tonul meu (un prieten

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
ați dus de lângă voi"..., nu îmi este însă străină. De altfel, cred că este firesc să te visezi în altfel de viață, să simți chemarea nostalgică a unei existențe pe care nu ai avut-o sau ai pierdut-o... Mă închipui uneori că sunt un "om simplu"; dacă aș scrie o autobiografie, aș vrea să o intitulez "despre mine ca un om simplu", dar nu aș fi în stare de o minciună atât de mare, fiindcă numai om simplu nu sunt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
de provincie" modestă), de acum multe decenii sau chiar mai vechi. Sunt acolo ființe care au dispărut definitiv, dar în poză au rămas vii. Le poți privi cu respect, cu ironie, cu tristețe, cu ce dispoziție vrei, poți să-ți închipui despre acești anonimi ce poveste îți vine în minte, poți crede ce vrei despre această minune blondă de acum un secol care te privește provocator, poți să-l cântărești cât de critic vrei pe acest grăsan înțolit la patru ace

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]