12,158 matches
-
omului de afaceri) din opera dramatică "Manasse" de Ronetti Roman sau ca vânzătorii de mărunțișuri din iarmaroace ca Cilibi Moise. În toată opera creată cu tematică evreiască, Octav Băncilă a deosebit clasele sociale și a evidențiat antagonismul dintre ele. A înfățișat viața evreilor săraci din Iași, a dezvăluit suferințele caracteristice ființelor exploatate, a criticat pe zarafii bogați și pe cămătari și a redat cauzele care au determinat valul de emigrări de la începutul secolului al XX-lea. Fasciștii și antisemiții epocii de
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
și alb și alta pe fond liliachiu cu verde, brun și roșu. Caracteristica generală a tematicii țiganilor din România, este că niciun personaj, femeie sau bărbat, nu este vesel. Remarcabilă este pictura intitulată "Talpa Iadului" realizată în anul 1913, care înfățișează o țigancă bătrână, care la prima vedere are o imagine hidoasă, dar care în final cucerește privitorul cu atitudinea ei datorată privirii pline de inteligență. Baba are dinții ieșiți în afară, este încovoiată - similar Babei Hârca a lui Matei Millo
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
o nomadă, ea locuia în mahalaua Galatei și muncea din greu pentru existență. Ea și-a păstrat frumusețea de-a lungul anilor, cu toate că și atunci când era tânără chipul ei nu exprima prea multă fericire. Remarcabilă este și pictura "Stănică" care înfățișează un țigan care are în atitudinea lui trăsături mândre de bulibașă, dar din care transpare viața grea pe care o ducea într-o societate care marginaliza o etnie întreagă. Portetele reprezintă, în opera lui Octav Băncilă, cele mai numeroase lucrări
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
autoportret care să emane doar impresii de suprafață, ci abordând lecțiile pe care marii maeștri le-au dat portretisticii, a purces la înfățișarea oglindirii sufletești. La München, ca și la venirea sa în România după terminarea studiilor, el s-a înfățișat în forme clasiciste inspirate ca stil din portretistica lui Tizian, Velasquez și Rembrandt, precum și din opera lui Franz von Lenbach. În autoportretul realizat în perioada 1896 - 1898 la München, s-a înfățișat cu plete ondulate și negre, părul vâlvoi reliefând
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
în România după terminarea studiilor, el s-a înfățișat în forme clasiciste inspirate ca stil din portretistica lui Tizian, Velasquez și Rembrandt, precum și din opera lui Franz von Lenbach. În autoportretul realizat în perioada 1896 - 1898 la München, s-a înfățișat cu plete ondulate și negre, părul vâlvoi reliefând într-un mod fără echivoc, chipul energic cu fruntea lată și cu sprâncene stufoase. El are ochii pătrunzători, aproape negri și mustăți groase și lungi, răsucite în sus, cu un nas acvilin
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
cărnos evidențiat de obrajii plini și buzele rotunjite. Un contrast deosebit îl dă gulerul cămășii, impecabil de alb pe fundalul întunecat. Anterior acestui autoportret, pictorul a mai făcut unul din profil, probabil în ultimul an al studenției, unde s-a înfățișat cu ochii visători și chip mai subțiratic. În anul 1909, artistul a făcut un autoportret în care desenează într-un bloc de schițe și are cămașa albă. Chipul este interiorizat și liniștit, amintind de picturile maeștrilor italieni prin modul în
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
De fapt, genul naturilor moarte nu prea l-a interesat pe Octav Băncilă. Florile au fost o tematică îndrăgită mai ales în ultima perioadă a vieții pictorului. Nu a pictat flori de seră, scumpe sau rare, cel mai adesea a înfățișat florile obișnuite din case oamenilor simpli. A pictat condurași, ciuboțica cucului, toporași, panseluțe, gura leului, maci, ghiocei; multe astfel de tablouri au fost prezente la expozițiile pe care le-a făcut în anii 1923 și 1937. A pictat mulți bujori
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
zugrăvite fără efuziuni poetice, dar suficient de viguroase pentru a emoționa și a încânta privitorul. Peisajele realizate de către Octav Băncilă nu au fost niciodată un scop în sine. Ele constituiau doar mediul în care pictorul reprezenta activitățile umane, oamenii fiind înfățișați cu predilecție în timpul muncii. Chiar și compozițiile în care apare câte un flăcău și o fată se petrec în timpul în care aceștia se întorc de la coasă, având uneltele după ei. Așa sunt lucrările "Sfârșitul unei zile de muncă, Dragostea", "Popas
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
ei. Reprezentative în acest sens sun ", , Bunicul și nepotul" și "La coasă". Dacă lumina soarelui a fost pictată generos pe coamele dealurilor, țăranul apare frământat de gânduri negre în ", , ", etc. În perioada a treia de creație a pictorului, natura este înfățișată mai precis, cu copacii stufoși, cu lanuri îmbelșugate și cu păduri falnice. Atmosfera degajată de "Secerișul" tinde spre poezie, liliachiul din "" și vânturile tomnatice sugerate de "Căruțele cu nomazi" sunt variații ale anotimpurilor cu fluctuații ale luminii de sezon. Tablourile
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
viață a poporului" român, trecutul lui glorios, „frumusețile acestui pămînt"" etc. Se constată că idei asemănătoare cu articolul programatic, Primele vorbe, exprimau și poeziile din primul număr, putând fi considerate „manifeste" privind orientarea noii reviste. Astfel, Sămănătorul, poezia lui Vlăhuță, înfățișa muncitorul din țarină aruncând sămânța în brazdă. Poezia se încheia cu o urare, în spiritul cuvintelor din articolul programatic.<br> <br> <br> <br> <br> <br> <br> O poezie mult mai exaltată scrie George Coșbuc. Poezia lui Coșbuc Fragment epic glorifică
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
cele mai frumoase poezii inspirate de geniul eminescian."( Theodor Codreanu, "Victor Teleucă și Eminescu") Este publicat în presă poemul "Mollis Davia". „O viziune poetică, literar-filosofică a adevărului întreg despre istoria noastră bimilenară n-am avut. O atare viziune ni se înfățișează azi, din chiar debutul poemului Mollis Davia: „Nu e tot ce-i tot în toate. / Este-un TOT al tău TOTAL - / Daimonul național...” (Ion Ciocanu). „În acest mod a înțeles Victor Teleucă să creeze „literatură patriotică”, evitând capcana sloganardă în
Victor Teleucă () [Corola-website/Science/306489_a_307818]
-
a desfăcut în fața câtorva serii de cercetători mapele cu documente, pentru dreapta cunoaștere și scriere a cronicii teatrului românesc." " Sorb, la rându-mi, după o răbdătoare și matură învățătură, din acest izvor nesecat prin ani. Din fondul arhivistic al muzeului, înfățișez fapte ale vechimii artistice savârșite de oameni ai rampei și ai condeiului, încredințat fiind că, ceea ce exprima el, viu în clipa așternerii în pagină, viu rămâne și pentru urmașii vrednici." " Sunt dator cu această carte în primul rând directorului general
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
de cele câteva verbe din limbajul popular (a cufunda, a grămădi), care în contextul dat devin metafore personificatoare. De reținut în al doilea rând, mijloacele verbale care sugerează starea de grație a fetei, psihologia ei agresiva. Volubilitatea ei seducătoare se înfățișează în haina oralității populare, cu unele accente regionale: încalte, vom sedea, mi-i spune, voi cerca, mi-i ținea, cine cui ce-i pasa. Toate aceste procedee confera poeziei o naturalețe a exprimării și o limpezime a ideilor care produc
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
său va dainui și că va fi pașnic. Doi unicorni au trăit în timpul domniei împăratului Yao, al patrulea din cei cinci împărați care au condus țara în urmă cu 4.000 de ani. Istoricii bisericești au găsit picturi care Îl înfățișează pe Dumnezeu dând nume animalelor, iar în fruntea tuturor perechilor de animale se afla un inorog. În Bibliile ilustrate, acest animal misterios apare între Adam și Eva, iar cornul său este îndreptat către arborele Binelui și Răului. Se spune că
Inorog () [Corola-website/Science/306570_a_307899]
-
întreaga pictură franceză modernă a secolului al XIX-lea. Este un vârtej amețitor, impetuos, în care artistul se lasă pradă culorii, înviorând personajele feminine și pictând abundenta vegetație din jurul lor. "Zăvorul", o operă târzie (ca. 1780) a lui Fragonard, ne înfățișează în mod expresiv intenția artistului de a trata dorința intempestivă de dragoste nu ca pe un motiv frivol, ci ca pe o scenă plină de dramatism. Dorința îndrăgostiților este exprimată cu multă intensitate, rezultată și din construcția transversală a tabloului
Jean-Honoré Fragonard () [Corola-website/Science/306602_a_307931]
-
Rocco", contribuția lui constând în decorarea sediului acestei instituții. Până în anul 1587 realizează 58 de picturi pentru cele două nivele ale clădirii. Tablouri din "Scuola di Sân Rocco" În sala "Albergo", pe unul din pereți se pot vedea trei tablouri înfățișând patimile Domnului: "Drumul Golgotei", "Ecce Homo", respectiv "Iisus înaintea lui Pilat". În aceste opere, ca și în alte creații târzii, Tintoretto acorda o atenție tot mai sporită surprinderii într-o lumină precisă a detaliilor, se străduiește să dea ritm viziunii
Tintoretto () [Corola-website/Science/306686_a_308015]
-
VanDyck. În această adevărată dramă a luminii și a umbrei, Tintoretto ia poziție în mod evident în favoarea construcției bogate în detalii, care se deosebește de structură teatrală și geometrica a unor opere anterioare. El ne invită să participăm la evenimentele înfățișate de el. Tintoretto a condus un atelier de creație, unde, alături de alți ucenici, i-a inițiat în arta picturii și pe proprii copii. Dintre aceștia, trei devin pictori: Marietta, Domenico și Marco. Situația lui financiară se îmbunătățește și își permite
Tintoretto () [Corola-website/Science/306686_a_308015]
-
Kifa) care a reînviat acolo pe văduva evreică Tabitha (Dorcas) (ebr. Tzvia?) și care, în timpul șederii în Yaffa la Simeon tăbăcarul (Shim'on Bursi ) a avut apoi viziunea egalității în ochii lui Dumnezeu între evrei și celelalte neamuri. O pictură înfățișând acest eveniment poate fi văzută în biserica catolică Sfântul Petru din Yaffa. Mormântul Tabithei se află într-un cartier din estul Yaffei, Abu Kabir, fiind adăpostit de o biserică ortodoxă rusă. Talmudul - Mishná (Mișna) și Gemará (Ghemara) povestesc despre cărturarii
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
drapelelor atribuite celor două principate române la acel moment (roșu și albastru pentru Moldova și albastru și galben pentru Țara Românească). Legenda a inspirat mai multe lucrări artistice, printre care și un tablou al lui Constantin Lecca. Acesta, vrând să înfățișeze înfrățirea dintre moldoveni și munteni a ales un pasaj istoric din Letopisețul de la Bistrița: „În anul 7015 (1506), octombrie în 28, intrat-au domnul Ioan Bogdan Voievod în țara muntenească cu toate oștile la locul Rătezații, lângă movila Căiata, pe
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
culori ale drapelului sunt „de demult, străbunii noștri le purtau pe pavilionul lor și pe steagurile lor. Deci ele nu sunt un împrumut și o imitație din prezent sau o amenințare pentru viitor”. Un alt tablou al lui Constantin Lecca înfățișează uciderea lui Mihai Viteazul. În această compoziție apare și stindardul unit al celor trei provincii, cu galben în partea superioară (Țara Românească), roșu la mijloc (Moldova) și albastru în partea inferioară (Transilvania). Această ipoteză a unirii celor trei culori a
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
viitor, o banderolă de culoare albastră, conform cu modelul alăturat la prezenta Convenție”. Ministrul de război, generalul Ioan Emanoil Florescu, solicită domnitorului, la 18 martie 1863, aprobarea în ceea ce privește modelul drapelelor armatei, hotărât de către guvern în ședința sa din 12 martie. Drapelele înfățișau tricolorul țării (cu benzile dispuse orizontal și roșul sus) peste care era aplicată acvila romană cu crucea în clonț. Printr-un înalt ordin de zi din 19 martie, Cuza hotărăște: „Considerând că armata, în urma unirii nu trebuie să aibă decât
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
toate însemnele regatului, incluzând stemele și steagurile tricolore care le purtau. Pe 9 ianuarie 1948 a fost emis Decretul nr. 3 privind fixarea atribuțiunilor Prezidiumului Republicii Populare Române. Acesta prevedea, la articolul 7, ca noua stemă a republicii să fie „înfățișată prin: un tractor, un grup de trei furnale pe câmpul unui soare care răsare, înconjurat de o înmănunchiere de spice de grâu, legate de o panglică având inscripția Republica Populară Română și inițialele R. P. R. la capătul spicelor”. În
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
Pavilionul este, la rândul său, identic cu , fiind confecționat din pânză de astar în diferite dimensiuni, potrivit rangului navei. Geacul României dintre 1995 și 1998 a fost asemănător mărcilor navelor militare. După această dată a fost înlocuit cu unul care înfățișează drapelul românesc în poporție de 1:1 cu două ancore albe încrucișate în centrul fâșiei albastre. Pavilionul șefului Statului Major General este reprezentat de un tricolor românesc de formă pătrară având patru stele albe, una sub alta, în centrul fâșiei
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
care se alfa la 100 m de catedrală, devenind astfel una dintre cele 3 catedrale ale Angliei, care nu are bătai de clopote, alături de Catedrala din Norwich și Catedrala din Ely. Picturile din catedrală sunt făcute de către John Constable. Viziunile înfățișate în picturi s-au schimbat foarte puțin de-a lungul timpului. Catedrala este de asemenea și spațiul de desfășurare a acțiunii pentru romanul “The Spire” (“Clopotnița”) scris de William Golding. Vizitatorii pot să facă „Turul Turnului”, unde poate fi vizionat
Catedrala din Salisbury () [Corola-website/Science/306729_a_308058]
-
o bolnavă care personifică invidia etc. Numai o parte din aceste tablouri s-au păstrat până în prezent. Aceste chipuri se caracterizează prin îmbinarea încărcăturii emoționale intense cu forța de expresie concentrată. Forma atipică a tablourilor amintește de portretele englezești care înfățișează personajele doar până la brâu, pe un fundal întunecat.
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]