11,973 matches
-
dovadă a bunei-credințe o să vă ajut chiar acum să vă informați, să știți. Ei bine, domnule director, se apropie evenimente mari, cruciale, înțelegeți ce spun nu vă zic decît că evenimentele vin către noi, le așteptăm, nu mai mergem în întâmpinarea lor. Chiar dacă am dormi tot timpul, dacă ne-am pierde într-o absentia totală, evenimentele se vor produce la momentul prescris. E o chestiune obiectivă, e vorba de destin, domnule Mihail. Nimeni nu este nebun să se împotrivească destinului, grecii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dorința de a fi supuși ori de a supune pe alții cu măsuri autoritare aveau această presimțire a noii nenorociri care venea peste Țară și, cine știe, încercau să o îmblînzească după un principiu homeopatic, răului mare îi ieșeau în întâmpinare cu un rău mai mic. Nu știu, domnule director, ce se ascunde în această întrebare privind Consiliul de Miniștri, dar pot să vă spun că domnul Bîlbîie, răposatul domn Leonard Bîlbîie, a pus exact această întrebare și cum rămîne cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
văd. De ce stai afară? Nu vrei să intri? Să-ți ofer o ceașcă de ceai? — Sigur, i se alătură Carrie, cu o notă glacială aproape imperceptibilă, intră te rog. O fetiță care stătea pe canapea sări și le ieși în întâmpinare. Nu că ar fi avut nevoie de vreo prezentare, semăna bucățică ruptă cu maică-sa. — Asta e fiica mea, Louise. Ea e Francesca Tyler. — Trebuie să fii fiica lui Ralph. Zâmbetul ștrengăresc al copilei era leit Jack. Pomenește des despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Doar în seara asta. Jack trebuie să-i fi auzit venind pe alee și îi aștepta în prag, ținând brațul în jurul lui Ben, care avea ochii roșii de plâns, învinovățindu-se de bună seamă pentru toată povestea. — Un comitet de întâmpinare, chicoti Ralph, ignorând cu inocență agitația pe care o stârnise, ce amabil. — Ralph, ticălos bătrân, îl întâmpină Jack, ajutându-l să coboare din mașină. Poți, te rog, să ne anunți data viitoare când pleci la plimbare? Drept răspuns Ralph îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
își întindeau capetele pe după creasta mușuroaielor lor. Într-adevăr, sosea stăpânul într-o sanie cu patru cai, și cu zurgălăi care sunau felurit. Faliboga și cu Iana lui ieșiră din bordeiul lor în cojoace curate și coborâră spre curte întru întâmpinare. —Vai! Sandule! strigă muierea vătafului cu uimire. Așa mândră sanie încă n-am mai văzut... —Taci, femeie, răspunse Faliboga râzând, că este în sanie ceva și mai mândru, și mai minunat... —Ce este? Apoi eu îs mai nalt și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
i-i amenințată viața. Totuși destinul trebuia să-l cârmuiască ea, așa cum înțelegea și cum hotărâse. Putea pieri; era însă o mamă vitează. Când a intrat împăratul în grădină, curtenii au ocolit pe alei și l-au lăsat singur. Întru întâmpinarea măriei sale venea doamna Roxelana. Ea era singură; femeile sale pândeau de după perdelele haremului. Muții împărătești nu se îndepărtaseră; se opriseră în fund, așteptând poate o poruncă. Doamna Roxelana și-a repezit asupra lor fulgerul privirii, apoi și-a îndârjit trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să descrii, de pildă, destinul unui fost tânăr critic care, sprijinit de un critic mai bătrân, uns cu toate alifiile de partid, a reușit să-și croiască drum prin hățișul junglei ceaușiste scriind în fiecare săptămână un articol critic „de întâmpinare” într-un săptămânal care se menține și astăzi, deși nu prea mai e citit. Fostul tânăr a îmbătrânit ca și alți foști tineri, iar protectorul și patronul său a murit, dar nu înainte de a conduce un alt săptămânal în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
în franceză, celelalte au fost traduceri, am reușit să fiu cât de cât băgat în seamă, aici, în orașul-lumină, în țara literaturii. S-a scris despre mine și despre cărțile mele, și nu numai articole în ziare, articole manolesciene de „întâmpinare”, dar și în publicații universitare, inclusiv teze de doctorat. Nu sunt în canonul literaturii române, dar sunt în dicționarul scriitorilor francofoni. Recunosc, eu aș fi vrut să fie invers... Nu mă întrebați de ce! Poate că ești un văcar patriot, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
urcat într-un copac pe un pat amenajat, stătea și supraveghea împrejurimile și în special urmărea patrula de miliție care era pe urmele bandei. AȘAșa depistat că o patrula se apropia de pădure și atunci bandiții le-au ieșit în întâmpinare, au ocupat loc la pândă și când le-au venit în obiectiv i-a împușcat mortal pe locotenentul Iuga Iancu, lucrător în cadrul direcției judiciare a Inspectoratului General al Miliției București și plutonierul major Haliț Dumitru de la miliția raion Tulcea, regiunea
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Cartea nu le ocolește tocmai pentru a le verifica validitatea. Știm, astfel, că mecanismele societății nipone funcționează ireproșabil. Roxana și Cătălin Ghiță dau exemple concrete. Vedem, spre exemplu, cum serviciile de stat sau private fac totul pentru a veni în întâmpinarea nevoilor cetățeanului. Japonezul are, apoi, mania muncii, cu prețul sacrificării vieții personale. El obține ce dorește stăpânind impecabil talentul negocierilor. Ca un contrapunct al acestei imagini, un capitol tratează despre nihilism și despre sinucidere: "lumea japoneză a cultivat suicidul ca
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
telefon, frigider), ești întâmpinat de nevinovate capete pisicești care își strigă neputința și nevoia de tandrețe. Înconjurându-te de asemenea obiecte moi și drăgălașe, scapi din asprimile lumii reale și găsești confort emoțional. Exploatând filonul kawaii, pentru a veni în întâmpinarea sentimentelor publicului, în curând nu au pregetat să apară bancomate afișând pe ecran o copiliță animată care te salută voios, nevinovat și subțirel, întinzându-ți dulce bancnotele retrase și mulțumindu-ți printr-o plecăciune tandră. Cu atât mai mult reușești
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
seamănă deloc cu marșurile radioului. Când dă cu ochii de Andrei Vlădescu, scriind la măsuța de lângă dulap, tresare. De fiecare dată i se întâmplă la fel. Stă în camera lui sau în bucătărie și, dacă scrie, nu-i iese în întâmpinare și nu-și face simțită prezența, iar ea e convinsă că e singură în casă, până dă cu ochii de el și tresare, i se ridică un nod de lângă inimă până în gât, dar îi și place. Aha, nu umbli haimana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
stil de muncă defectuos, care duce la depolitizarea muncii. Nu este cazul să invocăm, așa cum făcea tovarășu’ Dascălu, motive de timp, pentru că principiile, morala nu intră în spații înguste. Ele sunt permanente, indivizibile. Biroul n-a venit când trebuia în întâmpinarea unor asemenea lipsuri. Când s-a pus problema comportării morale a unor membri de partid, biroul a trecut cu ușurință peste ele. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume acum, și nu mâine, tovarăși! Lipsurile fostului redactor-șef trebuiau analizate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
chiar s-ar fi încăpățânat să nu mai curgă, deși știa foarte bine că numai nerăbdarea lui vede astfel. Către seară a căutat-o, i-a spus că trebuie să o vadă. A fost de acord. I-a ieșit în întâmpinare, are oaspeți, e mai bine să se plimbe puțin, pot merge în parcul din apropiere. „Deci e clar, e clar“, se gândea el, „nici măcar nu mai vrea să mă primească în casă, nu exagerez, e foarte clar că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
militarii americani și englezi intrînd și ieșind din hotelurile de pe Bund. La cheiurile de lîngă Arrawa, ascunși sub corpul vasului, marinari americani veneau pe uscat de pe crucișătorul ancorat În mijlocul rîului. CÎnd coborau din bărcile lor de debarcare, le ieșeau În Întîmpinare chinezi, bande de hoți de buzunare și conducători de trăsurici, prostituate și vînzători, oferind sticle de Johnny Walker produse de ei, afaceriști cu aur și opiu, cetățenii de noapte ai Shanghai-ului cu mătăsuri negre și blănuri de vulpe. Tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bogățiile, a luat înapoi și pe fratele său Lot cu averile lui, precum și pe femei și norodul. 17. După ce s-a întors Avram de la înfrîngerea lui Chedorlaomer și a împăraților care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieșit în întîmpinare în valea Șave, sau Valea Împăratului. 18. Melhisedec, împăratul Salemului a adus pîine și vin: el era preot al Dumnezeului Cel Prea Înalt. 19. Melhisedec a binecuvîntat pe Avram, și a zis: "Binecuvîntat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
a trimis pe Iuda înainte la Iosif, ca să-i dea de știre să-i iasă înainte în Gosen. 29. Și au venit în ținutul Gosen. Iosif și-a pregătit carul și s-a suit ca să se ducă în Gosen, în întîmpinarea tatălui său Israel. Cum l-a văzut, s-a aruncat pe gîtul lui, și a plîns multă vreme pe gîtul lui. 30. Israel a zis lui Iosif: "Acum pot să mor, fiindcă ți-am văzut fața, și tu tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
de vreo femeie." 16. A treia zi dimineață, au fost tunete, fulgere, și un nor gros pe munte; trîmbița răsuna cu putere și tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă. 17. Moise a scos poporul din tabără, spre întîmpinarea lui Dumnezeu, și s-au așezat la poalele muntelui. 18. Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se coborîse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălța ca fumul unui cuptor și tot muntele se cutremură cu putere. 19
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
a doua parte a piesei. În același timp însă, forța viselor rămâne aceeași, intactă: Ațipisem o clipă mi-am văzut dragostea de-atunci mă încred în ceea ce alții vise numesc. Iubita lui Kiyotsune reafirmă astfel puterea visului ca putere de întâmpinare a spectrului. În clipa întâlnirii cu fantoma, uluirea că o vede apărând la căpătâiul ei se împletește cu o întrebare al cărei răspuns rămâne de ordinul indeterminabilului: dar el viața și-a luat-o atunci de nu e vis cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ce-și înfruntă temerile nu cu vajnicele arme ale anticului erou tragic, ci „ca un biet om dezarmat, care a ales să dea piept cu oroarea, cu spaimele, de bunăvoie și fiind pe deplin conștient de asta”. El iese în întâmpinarea lui Gorgo cu mâinile goale, am putea zice. Dar, deși lipsit de apărare, artistul rămâne totuși același demiurg și magician de odinioară, capabil „să aibă intuiția existenței celeilalte lumi” și să deschidă calea spre invizibil, lucrând cu materia cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
se spune în „Straniul cuvânt de...”, teatrul, în concepția lui Genet, se îndreaptă către invizibilitate, aspiră la ea precum statuile lui Giacometti. Ca și ele, actorii, crede Genet, nu capătă masivitatea statuilor decât pentru a ieși cât mai repede în întâmpinarea morții. Dar tocmai pentru a se identifica, pentru a se contopi cu reflexul, cu imaginea lor reflectată, și pentru a atinge acea zonă a celei mai depline libertăți, unde totul se cristalizează în „Absență” și în „Moarte”, personajele din primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
El, Creatorul, nu reușește întotdeauna. În timp, multe dintre vase își pierd total transparența. Și, la fel ca rebuturile sticlarilor, ajung la un nou ciclu de topire și prelucrare. ― La prego di scusarmi, serenissimo! Meșterul Matteo venea aproape alergând în întâmpinarea prințului. Poftiți, intrați aici, în birou, per favore. ― Aș prefera să rămânem aici, Matteo. De altfel, mă grăbesc să ajung la o întâlnire. Am trecut doar ca să comand două cupe aniversare. Eu și soția mea vom împlini, în curând, șaptesprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
patron, direcționate toate spre ușa de la intrare. Și, în acel moment de mare tensiune, când era așteptată doar replica dură a generalului, se petrecu o permutare miraculoasă de persoane. Croitorul se repezi spre general cu cele mai călduroase cuvinte de întâmpinare, însoțite de numeroase ploconeli, iar Iancu se pomeni tras în separeul ocupat de Dante Negro și ucenicul acestuia. Orice român pricepe italiana, dar, din fericire, Iancu o și vorbea destul de bine, așa că, mai curând decât ar fi sperat, constată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
așa își făcu apariția Toinette în atelierul pictorului. Pășea încrezătoare spre prima ei aventură extraconjugală. Nu se putea ca el, pictorul cu nume fermecător de romantic, să nu simtă imediat efluviile ei interioare, deosebit de arzătoare. Cu siguranță, va veni în întâmpinarea ei și va murmura exact șoaptele pe care ea le aștepta. Pagini întregi din opera vicontelui François-René de Chateaubriand, scriitor și amant visat, deopotrivă adorați cândva, în adolescență. Și mintea Toinettei nu înceta să le reconstituie... cu oarecare aproximație, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
însă, spunându-i toate acele lucruri, îl privise numai în ochi. Spera, desigur, la ajutorul lui. Toată lumea știa că prințul era unul dintre puținii prieteni intimi ai generalului. Kutuzov își făcu apariția. Punctual, elegant, volubil. Toate slugile se buluciră în întâmpinarea lui ca să-l salute cu temenele adânci. Prințul îl cunoștea mult prea bine ca să știe că Glavnoe Komandir nu era un om rău și nici insensibil la suferințele altora. Probabil că și uitase de acel incident de la reprezentația primadonei Nanone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]