11,819 matches
-
parte la manifestările politice, adresându-se studențimii adunate în jurul statuii lui Mihai Viteazul, din Piața Universității. Întreprinde alături de Cincinat Pavelescu, Constantin Castilli și alți discipoli un maraton al bicicliștilor pe ruta București - Brașov, sub privirile amuzate ale bucureștenilor aflați pe Șoseaua Kiseleff. Acest eveniment a fost consemnat de Gala Galaction, mult mai târziu, în 1912, în "Viața românească", cu ocazia unei recenzii volumului de poezii al lui Cincinat Pavelescu. Publică volumul de versuri "Excelsior" în februarie 1895, dedicat lui Grigore M.
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
fiind singurul loc unde sunt fabricate monedele rusești, medaliile și insignele. Compania Ford Motor a început în 2002 producerea automobilului Ford Focus în uzina din Skt. Petersburg. Orașul este un important nod de transport. Este centrul regional al sistemului de șosele și căi ferate și are un foarte important port maritim la Golful Finlandei al Mării Baltice. Este punctul terminus al canalului navigabil Volga-Baltica, care leagă Marea Baltică de Marea Neagră. Sankt Peterburg are legături feroviare regulate către Helsinki - Finlanda via Vîborg (în partea
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
este un oraș în județul Tulcea, Dobrogea, România, format din localitățile componente (reședința), Revărsarea și Tichilești. Conform recensământului din 2011, populația localității era de persoane. Orașul are în administrare 9671 ha, din care 369 ha în zonă intravilană. Traversat de șoseaua Tulcea - Brăila, acesta este situat la 35 km nord-vest de Tulcea. Din punct de vedere administrativ, orașul cuprinde și satele Revărsarea și Tichilești. Relieful este alcătuit din formațiuni prealpine (șisturi cristaline, depozite sedimentare, magnetice, diabaze și porfire) alpine unde se
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
ieșirii acestuia din culoarul Deva-Lipova. Teritoriul administrativ al municipiului este de 252,85 kmp. Orașul se află la o altitudine de 107 m, fiind amplasat la intersecția unor importante rețele de comunicații rutiere, respectiv Coridorul european rutier IV cu traseul șoselei rapide ce va lega Ucraina cu Serbia. Situarea la intersecția drumurilor europene E 68/60 la 594 km de București (E) și 275 km de Budapesta (V), precum și E 671 la 50 km de Timișoara (S) și 117 km de
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
2 lei/călătorie. Un bilet RATC cu două călătorii costă 3 lei. În perioada sezonului estival circulă autobuze RATC dublu etajate, descoperite, pe ruta Gara CFR-Bvd. Ferdinand-Centru-Peninsula (Centrul Vechi)-Mamaia. Un proiect controversat ce se desfășoară la Constanța este și șoseaua de coastă, care urmează să conecteze Mamaia de Peninsulă (centrul istoric) printr-un drum costier. Acesta este construit în etape din cauza costurilor mari și a aprobărilor de mediu necesare. În 2015, lucrările de extindere la 2 benzi pe sens a
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
linie dublă electrificată spre portul Constanța Sud și linia simplă spre Mangalia și portul Mangalia. Linia către Mangalia, prin stațiunile adiacente este simplă și nu este electrificată. În municipiu există și tunelul feroviar Anghel Saligny, care subtraversează Bulevardul 1 Mai (Șoseaua Mangaliei) și care e considerat monument istoric (1896-1900). Acesta a fost realizat imediat după construcția complexurilor Podul Regele Carol I, ce asigurau legătura cu Bucureștiul, și prin acestea trecea celebrul Orient Express, înainte de a sosi în portul Constanța, unde pasagerii
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
disponibilă rețea de fibră optică din Europa și cea mai mare penetrare a FTTH. Suedia se află pe locul doi la penetrarea FTTH cu 23%. Țara are o rețea de transport bine dezvoltată pe calea ferată, prin aeroporturi și prin șosele cu patru benzi. Lituania are o rețea extinsă de autostrăzi. Cele mai cunoscute autostrăzi sunt A1, care leagă Vilnius de Klaipėda prin Kaunas, precum și A2, care leagă Vilnius de Panevėžys. Unul dintre cele mai utilizate drumuri este drumul european E67
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
de la și numeroase medalii la . Mai recent, medalia de aur câștigată de înotătoarea de 15 ani la de la Londra a produs o creștere a popularității acestui sport în Lituania. Lituania a produs sportivi remarcabili la atletism, pentatlon modern, ciclism pe șosea și în , , , , , lupte, , , și alte sporturi. Câteva sportivi lituanieni sportivi au găsit succesul în , deși infrastructura de sporturi de iarnă este puțin dezvoltată, existând câteva patinoare și pârtii de schi, între care , prima pârtie de schi de interior din . Următoarele
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
lor. În 1223, la Kalka, vor fi risipiți in urma bătăliei cu tătarii și cei ce au scăpat cu viața, s-au retras în ținuturile dintre Nistru si Carpați. In 1241, tătari pârjolesc și regiunea de la nord-est de Bacău. Pe șoseaua națională Bacău-Bârlad, între satele Traian și Secuieni, jud. Bacău, se bănuiește existența unui mormânt cuman (ref). Cumanii mai importanți erau înhumați alături de câțiva oșteni apropiați (îngropați de vii sau după sinucidere) și alături de calul preferat. Peste mormânt se ridicau movile
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
află chiar pe malul opus al Dunării. Este reședința județului, si, alături de Ruse, unul dintre cele două centre ale euroregiunii transfrontaliere Ruse-Giurgiu. Orașul se află atât în Câmpia Burnazului, cât și în Lunca Dunării, solul fiind nisipos. Orașul este capătul șoselei naționale DN5, care îl leagă de București și care se termină la punctul de trecere a frontierei de la podul peste Dunăre aflat la sud-est de orașul propriu-zis. Drumul face parte din ruta europeană de referință nord-sud E85 și se continuă
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
îl leagă de București și care se termină la punctul de trecere a frontierei de la podul peste Dunăre aflat la sud-est de orașul propriu-zis. Drumul face parte din ruta europeană de referință nord-sud E85 și se continuă în Bulgaria cu șoseaua națională 2. La Giurgiu, din DN5 se ramifică șoseaua națională DN5C, care duce spre sud-vest la Zimnicea și șoseaua națională DN5B, care duce spre Ghimpați, de unde se continuă spre Găești cu DN61. Rețeaua rutieră este completată cu trei șosele județene
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
punctul de trecere a frontierei de la podul peste Dunăre aflat la sud-est de orașul propriu-zis. Drumul face parte din ruta europeană de referință nord-sud E85 și se continuă în Bulgaria cu șoseaua națională 2. La Giurgiu, din DN5 se ramifică șoseaua națională DN5C, care duce spre sud-vest la Zimnicea și șoseaua națională DN5B, care duce spre Ghimpați, de unde se continuă spre Găești cu DN61. Rețeaua rutieră este completată cu trei șosele județene: DJ507 pornește din DN5 în apropierea frontierei și duce
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
la sud-est de orașul propriu-zis. Drumul face parte din ruta europeană de referință nord-sud E85 și se continuă în Bulgaria cu șoseaua națională 2. La Giurgiu, din DN5 se ramifică șoseaua națională DN5C, care duce spre sud-vest la Zimnicea și șoseaua națională DN5B, care duce spre Ghimpați, de unde se continuă spre Găești cu DN61. Rețeaua rutieră este completată cu trei șosele județene: DJ507 pornește din DN5 în apropierea frontierei și duce spre nord-est la Oinacu și Gostinu; DJ503 duce spre nord-vest
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
cu șoseaua națională 2. La Giurgiu, din DN5 se ramifică șoseaua națională DN5C, care duce spre sud-vest la Zimnicea și șoseaua națională DN5B, care duce spre Ghimpați, de unde se continuă spre Găești cu DN61. Rețeaua rutieră este completată cu trei șosele județene: DJ507 pornește din DN5 în apropierea frontierei și duce spre nord-est la Oinacu și Gostinu; DJ503 duce spre nord-vest la Stănești, Toporu, Răsuceni și mai departe în județul Teleorman de Drăgănești-Vlașca (unde se intersectează cu DN6), Botoroaga, Moșteni, Videle
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
că monumente istorice de diferite categorii și la ambele niveluri (național și local). Șase dintre ele sunt clasificate la nivel național, dintre care două sunt situri arheologice: cetatea Giurgiu (secolele al XIV-lea-al XVIII-lea) aflată la vest de Șoseaua Portului; și situl de la „Malu Roșu”, unde au fost găsite două așezări din paleoliticul superior și paleoliticul inferior. Două sunt clasificate că monumente de arhitectură: fragmente din zidul cetății turcești (secolul al XVIII-lea) alfate în spatele loturilor de pe strada Dunării
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
leagă Grecia de nord-vest (Igoumenitsa) cu Grecia de nord și nord-est (Kipoi); și , cel mai lung pod suspendat cu cabluri din Europa ( lungime), ce leagă Peloponesul de ( de Patras) cu în Grecia Centrală. Alte proiecte importante aflate în derulare sunt conversia șoselei , care leagă Atena de Patras și mai departe de în Peloponesul de vest, într-o autostradă modernizată pe toată lungimea (proiect ce trebuia terminat în 2014); terminarea unor segmente de autostradă de pe , ce leagă Atena de Salonic; și construirea . În
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
în partea de sud-est a Uniunii Sovietice, în principal în stepele din Kazakhstan ("Luglag", "Steplag", "Peschanlag"). Acestea erau niște zone vaste și nelocuite, fără drumuri (de fapt, chiar construcția drumurilor era asigurată de condamnații din lagărele specializate în construcții de șosele), fără resurse de hrană, dar bogate în zăcăminte minerale și alte resurse naturale (precum lemnul). Totuși, lagărele erau răspândite și în restul Uniunii Sovietice, inclusiv în partea europeană a Rusiei, în Belarus și Ucraina. Au mai fost câteva lagăre aflate
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
de discuri. Aparițiile discografice îi aduc numai beneficii, având câștiguri de ordinul milioanelor ținute la Marmorosch Banck. Între anii 1930-1940 are o intensă activitate de diseur, devenind vedeta restaurantelor bucureștene unde avea angajamente: „Vișoiu”, „Carpați”, „Parcul Trandafirilor”, „Unic”, „Bufetul” (de la Șosea), „Coșna” (de lângă Piața Buzești), „Mărășești”, „Cireșica”, „La cotitură”, „Slepincar”, „Roata lumii”, „Marița Borțoasa” (peste drum de Atelierele C.F.R. Grivița) și, nu în ultimul rând, „Berbec”, de lângă Cișmigiu. Aici toți vatmanii tramvaielor opreau strigând "„Stația Zavaidoc! Dă-te neamule jos, să
Zavaidoc () [Corola-website/Science/298265_a_299594]
-
A studiat matematicile la Iași și la București, unde i-a avut ca profesori pe: Gheorghe Țițeica, Spiru Haret, Ermil Pangrati, Anton Davidoglu și Nicolae Coculescu. În 1900 se situează pe primul loc al candidațiilor la Școala de Poduri și Șosele din București dar la care renunță la numai trei ani și se înscrie la Facultatea de Științe a Universității din București, secția de Matematici unde studiază cu profesorii mai sus amintiți. La 17 iunie 1903 obține licența în Matematici, după
Traian Lalescu () [Corola-website/Science/298276_a_299605]
-
devine primul docent universitar din România în mineralogie), în lucrarea sa tratând problema chihlimbarului românesc. Face călătorii de studiu în Anglia, America, Rusia și California. Din 1908 activează ca profesor de mineralogie și geologie la ""Școala națională de poduri și șosele "" din București, iar când aceasta se transformă în ""Școala Politehnică"" îi este încredințată catreda de mineralogie (1920). Din 1923, este președinte al "Comisiei Internaționale de Cartografie a Solului". Creația sa științifică cuprinde pe de o parte studiile sale de geologie-mineralogie-petrografie
Gheorghe Munteanu Murgoci () [Corola-website/Science/298289_a_299618]
-
groapă comună pătrată, lată de 2,5 m și adâncă de 1,8 m, a turnat acid sulfuric pe chipurile morților și a mascat locul stivuind traverse de cale ferată deasupra. Groapa se afla pe un drum de căruțe părăsit, "Șoseaua Kroptiaki", la circa 19 km nord de Ecaterinburg. Două cadavre au fost arse. Secretul ținut asupra execuției și asupra îngropării trupurilor a dus la zvonuri conform cărora împăratul sau membri ai familiei lui ar fi fost încă în viață. Mai
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
21 de gări. Ulterior vor exista două concepții opuse: municipalitatea pariziană dorește realizarea unei rețele aflate sub controlul său și asigurând deservirea orașului, prioritizând nevoile locuitorilor săi, în timp ce companiile de cale ferată și serviciile statului (Prefectura, departamentul de Poduri și Șosele, Consiliul de Stat) se axează pe prelungiri ale liniilor existente cu terminus în gările pariziene(Saint-Lazare, de Nord, de Est, Bastille, Lyon, Austerlitz, Enfer, Invalides și Montparnasse), toate legate între ele prin linia Petite Ceinture. Conflictul este întărit de profundele
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
Tărtășești este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Bâldana, Gulia și Tărtășești (reședința). Comuna este situată în extremitatea sud-estică a județului, la limita cu județele Ilfov și , și este străbătută de șoseaua națională DN7 ce leagă orașele București și Pitești, la circa nord-vest de București. Aici se ramifică din acest drum șoseaua națională DN71 care leagă Bucureștiul de Târgoviște. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Tărtășești se ridică la de locuitori
Comuna Tărtășești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/298378_a_299707]
-
Tărtășești (reședința). Comuna este situată în extremitatea sud-estică a județului, la limita cu județele Ilfov și , și este străbătută de șoseaua națională DN7 ce leagă orașele București și Pitești, la circa nord-vest de București. Aici se ramifică din acest drum șoseaua națională DN71 care leagă Bucureștiul de Târgoviște. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Tărtășești se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (94,72%), cu o
Comuna Tărtășești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/298378_a_299707]
-
un puternic exod către târgul Darabani dinspre ținuturile basarabene. În acest fel populația evreiască crește numeric exploziv până prin anii 1870, contribuind decisiv la dezvoltarea comerțului și economiei locale. În 1865 se dau în folosință publică primul post telegrafic și prima șosea pietruită. Spitalul târgului se inaugurează în 1895, prima farmacie în 1901, judecătoria în 1912, iar Ateneul cultural și biblioteca publică în 1924. Din 1872 stăpâna moșiei este Smaranda, fiica întemeietorului Th. Balș, care o administrează împreună cu soțul său grec George
Darabani () [Corola-website/Science/297057_a_298386]