15,499 matches
-
mod necesar prin mijloace militare și, deseori, amenință ceva aflat în afara statului. Atentatele de la 11 septembrie 2001 sunt exemplare pentru forța și implicațiile unor asemenea amenințări. Abordarea globalistă în domeniul securității a atras atenția asupra multiplicării actorilor nu numai statele amenință sau se simt amenințate, ci la aceste procese participă și indivizi, grupuri subsau transnaționale, rețele ale crimei organizate sau teroriste etc. În această concepere largă a ceea ce înseamnă securitate, analiza este făcută pe mai multe niveluri decât cele clasice, o
Extinderea conceptului de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
Brânzovenescu: (asemenea) Salutare!... Tipătescu: (închizând ușa după ei, grozav de plictisit) A! (coboară.) SCENA VII Tipătescu, Zoe apoi Cetățeanul turmentat Zoe: (ieșind din stânga repede) S-a dus?... Ai văzut, Fănică? Ai auzit? Și Ghiță nu mai vine... Fănică, Fănică, ne amenință o nenorocire grozavă... Tipătescu: Taci! Vine cineva. E Ghiță desigur. (se repede la ușa din fund prin care apare Cetățeanul turmentat.) Cetățeanul: (șovăind) Sluga! (în tot jocul sughite și șovăie.) Zoe: Cine e ăsta? Tipătescu: Ce poftești d ta? Cetățeanul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
căutat prin toate colțișoarele, am ridicat dușamelele, am destupat urloaiele sobii, am scobit crăpăturile zidului: peste putință să dau de scrisoare. M-am întors la poliție, l am scotocit prin buzunare, peste tot: nu e și nu e. L-am amenințat că am poruncă de la conul Fănică să-l chinuiesc ca pe hoții de cai,... degeaba: nu spune decât numai și numai coanii Joițichii. O caut și nu o găsesc; acasă nu-i, aici nu e... A! Iacăt-o... Coană Joițico! SCENA
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ținti postii hodoronc-tronc, zdronca zdronca (...) si clopoței ...îmi țiuie urechile". Pentru a fi ales, el se folosește de șantajul unei scrisori de amor, găsită în pardesiul uitat de un musafir ce fusese la el acasă, "persoană însemnată ... becher", pe care-1 amenință că o publică dacă nu "s-aledze". Mai ticălos decât Cațavencu, Dandanache nu înapoiază scrisoarea, pentru ca "la un caz, iar ... pac! la «Războiul»". Singurul argument pe care-l aduce în spiritul meritelor sale politice este "familia mea de la patruzsopt ...și eu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
pentru că, atunci când m-a dus În anchetă mai serios, Îmi spunea anchetatorul: „Știm tot despre tine. Știm ce-ai făcut și dacă nu vrei să recunoști o s-o-ncurci cu noi!” Unguru’ ăsta, locotenent-major Nagy Wilhelm, doar m-a amenințat, da’, cum n-a putut scoate de la mine aproape nimic, l-au schimbat și mi l-a’ pus pe unu’, tot un ungur, care era comandant adjunct al Securității. Ăsta era ceva mai cizelat puțin, mai psiholog, știa să se
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zdrențuroși... Unii chiar că era’ bine zdrențuroși, că toate hainele lor au fost rupte... Și, pe-ormă ne-am eliberat. A venit Securitatea acolo și a spus: „Unde vrei să mergi, să te stabilești?”. Acolo și-acolo. Și ne-au amenințat: „Bagă de seamă, să nu spui ce-ai pățit pe-aicea, ce-ați făcut... și-așa mai departe, că o să veniți iar aici”. „Bine, n-o să spunem.” Cum am ieșit de-acolo, am spus la toată lumea... Dumneavoastră unde v-ați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și cu bătaie... atuncea natural că nu e bine... Acolo am trăit și cea mai grea zi din cei cinci ani de pușcărie care i-am făcut. Eram În Balta Brăilei În 9 februarie 1963 și se anunțase că Dunărea amenință cu ruperea digului. Și-atunci, Într-o seară, după ce am servit masa, ne-a scos pe platou În colonie acolo, ne-a adunat pe toți..., gardienii Îmbrăcați cu șube, cu pâslari, cu căciuli, iar noi În ce-aveam, cu zeghele
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dintre voi ar fi declarat poate mai mult decât am declarat eu și colegii mei!”. S-a produs rumoare, au Întrerupt procesul, au evacuat sala și pe noi ne-au dus Într-o cameră... A venit Securitatea și ne-a amenințat că nu știu ce se Întâmplă dacă nu ne potolim. Dar nu ne-am potolit... Am fost Întorși la Securitate... Așteptam să mă bată, pentru că, Înainte de a fi dus la proces, m-au chemat și m-au avertizat, mi-au atras atenția
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prea fixe, au oprit circulația, carnea a Început să se ridice... și ne dureau mâinile Îngrozitor. Am hotărât să batem În ușă. Era Întuneric beznă. Ne-am deplasat către ușă și-am bătut: veneau gardieni, ne Înjurau și plecau. Ne amenințau, ne cereau să nu mai batem... noi am continuat să batem și a doua zi dimineața a venit Goiciu, Istrate și Încă trei-patru gardieni și ne-au scos de acolo. Mâinile ne erau vinete și umflate, brățările Îngropate În carne
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
batem și a doua zi dimineața a venit Goiciu, Istrate și Încă trei-patru gardieni și ne-au scos de acolo. Mâinile ne erau vinete și umflate, brățările Îngropate În carne. Eu am zis multe atunci. Ăsta e adevărul. I-am amenințat că trebuie să răspundă Într-o zi pentru crimele care le fac... Și tot vorbind eu..., la un moment dat, am simțit că mi-a plesnit gura și că Îmi curge ceva cald... Era sânge... Mă plesnise Goiciu. Nu mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
se ridicau restricțiile, dar securistul de acolo, locotenentul ăla nenorocit, pentru că mereu aveam discuții cu el, m-a ținut cu de la sine putere, că altă explicație n-am avut. Eu l-am și Înjurat Între patru ochi și el mă amenința că nu mai plec de acolo. „N-o să pleci! Și ce-o să faci?” „O să stau aici.” Mi-a plătit-o totuși, dar n-a putut să mă țină prea mult... Și așa am ajuns de unde am plecat... Cum a fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și, În curând, o să avem și toate drepturile, o să lucrăm, o să fim liberi... Și noi ne-am adus aminte că la venire, după vreo lună, a venit să ne facă prezentarea de venire și ne arăta un ciomag și ne amenința. Și un deținut din Alba Iulia, Pompi Penculea, zice: „Noi vă mulțumim că ne-ați anunțat că a venit decretul, că ne consideră guvernul reabilitați, dar unde vă e ciomagul? E la guvern sau e la dumneavoastră la formațiune?”. „Ooo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să vă spun că nu era nici o șansă pentru nimenea ca să scape de ei..., pentru că sistemul era următorul: ei aveau informații, informatori. Nu știai ce informații au și până când nu scoteau tot ceea ce aveau ei În informații, te desființau! Te amenința că te termină complet și nu mai ești om niciodată... Și dup-aia m-au adus și m-au confruntat..., că totul le era clar..., și pe urmă au Încheiat... Până la urmă ați semnat declarația? Ați recunoscut tot ce v-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Încă nu erau sculați. Au fost surprinși, nu știau că o să vin acasă. Bucurie, Îmbrățișări... Ei au avut de suferit din cauza arestării dumneavoastră? În prima perioadă, nu, n-aș putea să spun dacă au avut de suferit, n-au fost amenințați, tata n-a fost dat afară din Învățământ, soră-mea și-o continuat școala... Și după eliberare ce-ați făcut? După eliberare, am ajuns la Budești și mi s-a fixat domiciliu obligatoriu. Am Încercat să mă angajez În comună
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au pus pe supravegherea familiei. Atât că le-a introdus În casă oameni din sat care și noaptea veneau, se puneau pe sub geamurile casei să asculte ce se vorbește În casă, dacă se ascultă posturi străine la radio. Mi-o amenințat soția, mi-o amenințat pe soră-mea, că să-și pregătească bagajele, că ele susțineau prin comună că-s arestat nevinovat și lor nu le convenea treaba asta... Soția a fost dată afară din Învățământ și a rămas fără post
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
familiei. Atât că le-a introdus În casă oameni din sat care și noaptea veneau, se puneau pe sub geamurile casei să asculte ce se vorbește În casă, dacă se ascultă posturi străine la radio. Mi-o amenințat soția, mi-o amenințat pe soră-mea, că să-și pregătească bagajele, că ele susțineau prin comună că-s arestat nevinovat și lor nu le convenea treaba asta... Soția a fost dată afară din Învățământ și a rămas fără post. Totuși, la proces la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ăsta, pe Dumitru Hotico l-o Împușcat mortal. Și pe Vasile Chindriș l-o ’pușcat, da’ i-o trecut glontele prin mână. Chindriș a reușit să fugă sau l-au prins? Chindriș o mai stat câtva timp acolo... O fost amenințați că Îi deportează familia și s-o predat. Și o primit cu un an mai puțin, că, În loc de 25 de ani, i-o dat 24. Ceilalți erau În cealaltă zonă... Bătrânul o fost paralizat, cu Aristina, cu taică-său și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că e mort? Erau Înspăimântați. Înspăimântați... Inclusiv Țurcanu? Nu, el nu era Înspăimântat (râde - n.n.). Când vi s-a pus În vedere că urmează să plecați, v-au instruit cum să vă purtați unde o să ajungeți? Nu. Am fost doar amenințați să nu spunem ce s-o-ntâmplat, „că dacă nu, iară veniți aicea”. Asta era o treabă cumplită... De acolo, cam prin iunie 1950, am fost dus la Gherla. Ne-au zis să avem grijă, că mergem acolo, și să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
postul În economist, din cauza facultății. Ați mai fost șicanat de Securitate după ce-ați ieșit din Închisoare? Da, am fost urmărit până-n ’89. Ați fost vreodată chemat pentru a da informații? Da. Da. Până-n ’58 chiar foarte des. Și mă amenințau... Cum simțiți că sunt priviți foștii deținuți politici În țară după 1989? Prost. E o categorie... probabil că lumea nu cunoaște ce-a fost cu ei și ce-au vrut. Mulți m-o Întrebat: „Ce-ai vrut, mă? Ce v-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am ajuns din rai În iad, așa mare mizerie era În Închisorile comuniste. Da’ măcar n-am avut anchetele, că astea a fost groaznice... Pe dumneavoastră v-au bătut vreodată? A, nu, nu, nu m-au atins, numa’ m-au amenințat. Dar nu, nu m-au bătut. Dar te-amenința... Și pe mine m-amenința cu bătaia și-am zis: „N-aveți decât să mă bateți, că io Îs o femeie singură, neajutorată, n-am pe nimeni să m-ajute, Îs
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era În Închisorile comuniste. Da’ măcar n-am avut anchetele, că astea a fost groaznice... Pe dumneavoastră v-au bătut vreodată? A, nu, nu, nu m-au atins, numa’ m-au amenințat. Dar nu, nu m-au bătut. Dar te-amenința... Și pe mine m-amenința cu bătaia și-am zis: „N-aveți decât să mă bateți, că io Îs o femeie singură, neajutorată, n-am pe nimeni să m-ajute, Îs În mâna dumneavoastră. Bateți-mă!”. Cum s-a desfășurat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
măcar n-am avut anchetele, că astea a fost groaznice... Pe dumneavoastră v-au bătut vreodată? A, nu, nu, nu m-au atins, numa’ m-au amenințat. Dar nu, nu m-au bătut. Dar te-amenința... Și pe mine m-amenința cu bătaia și-am zis: „N-aveți decât să mă bateți, că io Îs o femeie singură, neajutorată, n-am pe nimeni să m-ajute, Îs În mâna dumneavoastră. Bateți-mă!”. Cum s-a desfășurat procesul? Ne-o-mpărțit În două loturi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la lucru În atelier. Vă puteți Închipui că ei aveau comenzi și, dacă nu lucram și nu făceam normele, Însemna că ei pierdeau și erau sancționați pentru asta... Bineînțeles c-o fost anunțat maiorul, o venit imediat și ne-o amenințat că să aruncăm mămăliga... „Nu! Ne lăsați să intrăm cu mămăliga-năuntru, la ateliere? Mergem. Nu ne lăsați, nu mergem!” Și el s-o ținut tare: „Nu mergeți! Cine are mămăligă nu intră”. Și-așa o-nceput greva, care o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o declarație În care recunoșteam că grupul Livezeanu a pus la cale niște acțiuni Împotriva statului. Adică a vrut să reorganizeze partidul Împreună cu alții din București... Am refuzat să semnez. Am zis: „Domne, io nu semnez!”. Și-atuncea am fost amenințat: „Nu semnezi! O să-ți pară rău!”. Și am fost amenințat pur și simplu cu bătaia... Și până la urmă am semnat... Am semnat ce nu știam și ce n-am făcut... Dumneavoastră nu ați fost bătut, dar au fost alții presați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la cale niște acțiuni Împotriva statului. Adică a vrut să reorganizeze partidul Împreună cu alții din București... Am refuzat să semnez. Am zis: „Domne, io nu semnez!”. Și-atuncea am fost amenințat: „Nu semnezi! O să-ți pară rău!”. Și am fost amenințat pur și simplu cu bătaia... Și până la urmă am semnat... Am semnat ce nu știam și ce n-am făcut... Dumneavoastră nu ați fost bătut, dar au fost alții presați să Își asume astfel de fapte? Era acolo un preot
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]