13,008 matches
-
Dacoromâniei - arheologic și cu C14 -, încă din orizontul cultural / civilizatoriu al anului 3400 î. Hr. - cf. Ion Pachia Tatomirescu, "Istoria religiilor", vol. I, Timișoara, Editura Aethicus, 2001, p. 222), "Meșterul Manole" (conservând mitul fundamental pelasgo-thraco-dacic, sau dacoromânesc, al jertfei zidirii, atestat arheologic în Dacia / Dacoromânia, de-aproape șapte milenii, mai exact, din orizontul anului 4950 î. Hr.), "Soarele și Luna", "Toma Alimoș" ," Corbea", "Iancu Jianu", "Radu Calomfirescu", "Pintea Viteazul", "Constantin Brâncoveanu", "Ghiță Cătănuță" etc. -, cât și în sfera cultă - "Andrii Popa" de Vasile
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
Cisnădioara a fost cel mai probabil terminată la începutul deceniului 8 al secolului al XIII-lea, iar detaliile stilistice din ultima fază a construcției nu pot da indicii la întemeierea așezării, datată de altfel în secolul al XII-lea. Cercetările arheologice făcute la Mediaș, Gîrbova, Sebeș, Viscri și Drăușeni, au evidențiat prezența unor întreruperi în construcția bisericilor săsești timpurii, precum și mai multe faze ale edificarii acestora. Încercarea lui Horwath de etapizare a colonizării săsești pe baza studierii clădirilor ecleziastice va putea
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
Drăușeni, au evidențiat prezența unor întreruperi în construcția bisericilor săsești timpurii, precum și mai multe faze ale edificarii acestora. Încercarea lui Horwath de etapizare a colonizării săsești pe baza studierii clădirilor ecleziastice va putea fi fundamentată de abia la încheierea investigațiilor arheologice a tuturor bisericilor din provincia Sibiului(multe dintre ele precedate de bazilici romanice), inclusiv a celor gotice. Thomas Nägler susține că încheierea colonizării săsești în Transilvania s-ar fi produs în jurul anului 1224 și că ulterior acestei date doar un
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
în imediata vecinătate a clărilor provizorii de lemn a fost construită o capelă de piatră, așa-numitul oratoriu. Fundațiile acestei capele, cu dimensiuni reduse (ca. 8-10m) și ziduri masive, au fost scoase la lumină în primăvara anului 1927, prin cercetările arheologice întreprinse de istoricul de artă și arheologul Victor Roth. Prezența lor a fost confirmată prin cercetările arheologice întreprinse între anii 1983-1985. Construcția în piatră a mănăstirii a debutat ceva mai târziu, în anii '20 ai secolului al XIII-lea, cel
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
oratoriu. Fundațiile acestei capele, cu dimensiuni reduse (ca. 8-10m) și ziduri masive, au fost scoase la lumină în primăvara anului 1927, prin cercetările arheologice întreprinse de istoricul de artă și arheologul Victor Roth. Prezența lor a fost confirmată prin cercetările arheologice întreprinse între anii 1983-1985. Construcția în piatră a mănăstirii a debutat ceva mai târziu, în anii '20 ai secolului al XIII-lea, cel mai târziu în jurul anului 1230. Edificarea mănăstirii s-a realizat în două faze principale de execuție, intercalate
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
meleag al vestiților traci cimerieni”. La capitolul istoriei verosimile, se știe că Grecii și Romanii antici traversau Delta Dunării în expedițiile lor pe Dunăre și mare, fără ca vre-un port să fie semnalat sau să fi lăsat vre-o urmă arheologică în actualul areal al Sulinei, și fără ca să fie cert că navigația era atunci posibilă pe brațul ulterior denumit Sulina, pe atunci mai întortocheat de meandre și mai neînsemnat ca debit decât azi. La capitolul „istoriei dovedite și scrise”, documentele
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
Câmpia Bârzavei între Timișoara și frontiera cu Serbia, la o distanță de 43 km sud de Timișoara pe DN59 (respectiv E70) și la 18 km de granița cu Serbia (118 km de Belgrad). Pe teritoriul orașului au fost descoperite vestigii arheologice din epoca bronzului, din perioadele dacică, prefeudală și feudală. În perioada romană aici a existat castrul roman "Potula". Prima atestare documentară a localității Deta are loc în 1360, sub denumirea de "Ded", fiind posesie a nobilului Petrus de Deed, de la
Deta () [Corola-website/Science/297202_a_298531]
-
(, , ) este al doilea cel mai mare oraș din districtul Banatul de Sud în Voivodina (Șerbia). Dovezi arheologice din , Vatin, Mesic ("Mesić") și Orašac atestă faptul că această zonă era locuită încă din neolitic. Comună (municipalitatea) Vârșeț se întinde pe o suprafață de 800 km² și are o populație de 54.369 locuitori (2002). Orașul de reședință avea
Vârșeț () [Corola-website/Science/297185_a_298514]
-
sub 80.000) și ținând de creștinismul în varianta eretica a arianismului, nu a reușit să integreze numeroasa populație latinofonă, care ținea de creștinismul oficial roman și care era supusă unor discriminări și persecuții motivate confesional. Cele mai recente descoperiri arheologice atestă că populația vandalo-alană s-a adaptat rapid la felul de viață roman. Relația cu populația vecină berberă, din Munții Atlas, era încordată și au avut loc ciocniri armate sporadice. Vandalii și alanii au fost singurele popoare din epoca migrațiilor
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
otomane, persane și celtice. Urme de cultură gotică au apărut în antichitate, așa cum arată Biblia Wulfila—prima carte scrisă într-o limbă germanică, scrisă la Nicopolis ad Istrum în secolul al IV-lea.. Bulgaria cuprinde un mare număr de situri arheologice ; numărul lor total este al treilea din Europa după Italia și Grecia. În 1972 a fost descoperită într-o necropolă lângă Varna cea mai veche comoară de aur din lume, formată din monede, arme și bijuterii datând din 4.600
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
comasat cu Mihăilești. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Comuna Mihăilești a primit statut de oraș în 1989. În orașul Mihăilești se află patru monumente istorice de interes național. Unul este situl arheologic al cetății dacice Argedava (perioada Latène), aflată „la Nucet” (la nord de satul Popești). Alte trei biserici de pe teritoriul orașului sunt clasificate la nivel național ca monumente istorice de arhitectură: biserica „Sfinții Voievozi” (1714) din Mihăilești; biserica „Adormirea Maicii Domnului
Mihăilești () [Corola-website/Science/297200_a_298529]
-
Adormirea Maicii Domnului” (secolul al XVIII-lea) din Novaci; și biserica „Sfânta Treime” (1688-1689) din Popești. În rest, alte opt obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Două sunt situri arheologice situl de la „biserica Tufa-Costieni”, unde s-au găsit urmele unor așezări din Epoca Bronzului Timpuriu (cultura Glina III și Tei) și din perioada Latène (secolele al III-lea-I î.e.n.); și necropola tumulară geto-dacică descoperită la ieșirea din Popești, pe
Mihăilești () [Corola-website/Science/297200_a_298529]
-
centre comerciale. Cele mai importante sunt: Jockey Plaza, Plaza Sân Miguel, Mega Plaza Norte, Plaza Lima Sur, Primavera Park Plaza. Lima, ca punct de intrare în țară, a dezvoltat o importanță oferta turistică, din care se remarcă centrul istoric, centrele arheologice, viața de noapte, muzeele orașului, precum și numeroase sărbători și tradiții populare. La a patra conferință de gastronomie, la nivel înalt, de la Madrid, "Fusión 2006", orașul Lima a fost declarat "Capitala gastronomica a Americii Latine". Lima are o industrie de turism
Lima () [Corola-website/Science/297231_a_298560]
-
sărbători și tradiții populare. La a patra conferință de gastronomie, la nivel înalt, de la Madrid, "Fusión 2006", orașul Lima a fost declarat "Capitala gastronomica a Americii Latine". Lima are o industrie de turism dezvoltat, caracterizat prin centrul sau istoric, situri arheologice, viața de noapte, muzee, galerii de artă, festivaluri și tradiții. Lima este acasă, la restaurante și baruri care servesc preparate din bucătăria locală și internațională. Centrul istoric, alcătuit din districtele Lima și Rímac, a fost declarat Patrimoniu Mondial de către UNESCO
Lima () [Corola-website/Science/297231_a_298560]
-
adânc lac antropogen din țară. Climatul temperat, aerul bogat in aerosoli, temperatura anuală mult peste media din această parte a țării și recentele renovări ale ștrandului, au adus din nou stațiunea la faima din trecut. Ocna Sibiului prezintă și interes arheologic, aici fiind descoperite unelte din epoca bronzului (1900-800 î.C.), care sunt expuse la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Zăcămintele de sare din Transilvania (exploatate sistematic în cursul vremii la Ocna Dejului, Sic, Cojocna, Turda, Ocna Mureș, Ocna Sibiului și Praid
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
din localitate, "Gheorghe Moșteanu", descoperă întâmplător, într-o grădină a sa din punctul "Cosota", niște vase din lut ars, diferite de cele din "Valea Bradului", aflată peste deal. Anunță "secția muzeului raional Vâlcea", și se constată acolo un mare depozit arheologic. Venit de la " Facultate de Istorie a Universității București", profesorul "Dumitru Berciu", decide deschiderea unui "șantier arheologic" și este surprins să constate descoperirea unei cetăți dacice vechi de peste 2000 de ani, denumită cetatea Buridava (în traducere "cetatea burilor"), menționată de istoricul
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
din lut ars, diferite de cele din "Valea Bradului", aflată peste deal. Anunță "secția muzeului raional Vâlcea", și se constată acolo un mare depozit arheologic. Venit de la " Facultate de Istorie a Universității București", profesorul "Dumitru Berciu", decide deschiderea unui "șantier arheologic" și este surprins să constate descoperirea unei cetăți dacice vechi de peste 2000 de ani, denumită cetatea Buridava (în traducere "cetatea burilor"), menționată de istoricul grec "Ptolemeu" în scrierile sale. În zona cetății Buridavei a fost descoperită o necropolă unde s-
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
unei cetăți dacice vechi de peste 2000 de ani, denumită cetatea Buridava (în traducere "cetatea burilor"), menționată de istoricul grec "Ptolemeu" în scrierile sale. În zona cetății Buridavei a fost descoperită o necropolă unde s-au găsit diferite obiecte cu valoare arheologică precum: "ulcioare, cești și blide din lut ars și un mare depozit subteran de cereale, construit în tuful calcaros al dealului". Lângă aceste vestigii se află o fântână, despre care se spune, într-o legendă locală, că ar fi fost
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
mai vechi vestigii ale ocupației umane datează încă din epoca cuprului (Mileniul al IV-lea î.Hr.). Denumirea "Scupi" are semnificația de "colibă, bordei, obor". Cu toate că orașul a fost unul important, el a simțit un declin în epoca de bronz. Cercetările arheologice sugerează că așezarea a aparținut întotdeauna aceleiași culturi, care a evoluat progresiv datorită contactului cu, culturile balcanice și dunărene și mai apoi cu cea din apropierea Mării Egee. Localitatea, în cele din urmă, a dispărut în timpul epocii de fier când a apărut
Skopje () [Corola-website/Science/297229_a_298558]
-
Muzeul Național de Arheologie din Valletta. Cultura se pare că a dispărut din Insulele Malteze în jurul anului 2500 î.e.n. Arheologii speculează că constructorii templului a căzut victimă foametei sau unei boli, dar acest lucru nu este sigur. O altă trăsătură arheologică interesantă a insulelor Malteze adesea pusă pe seama acestor constructori antici, sunt șleaurile uniforme și echidistante denumite „urme de care” sau „șleauri de car”, care pot fi găsite în mai multe locații de-a lungul insulelor, cele mai importante fiind cele
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
Apostolul Pavel a naufragiat pe insule, împreună cu evanghelistul Luca după ce nava lor a fost distrusă. Apostolul Pavel a rămas pe insule trei luni, predicând creștinismul, care a prosperat în Malta. Din perioada romană s-au păstrat până astăzi puține relicve arheologice, singura excepție importantă fiind Domul roman, aflat chiar în afara zidurilor Mdinei. În 395, când Imperiul Roman a fost împărțit pentru ultima dată la moartea lui Teodosie I, ca și Sicilia, și Malta a intrat sub controlul Imperiului Roman de Apus
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
serie de pârâuri care se varsă în cele două râuri (fără potențial energetic). Temperatura medie anuală este de 8,6C. Clima este temperat continentală, cu ierni blânde și veri călduroase. Precipitațiile variază între 900 și 1 300 mm/m. Urmele arheologice au fost cercetate și studiate de Institutul de Arheologie din Cluj și Muzeul Municipal din Mediaș. S-au descoperit mai multe urme materiale care atestă prezența vieții și a omului pe aceste meleaguri. Așezarea preistorică se află pe panta joasă
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
factură română și aparține unei persoane din rândul populației romane din secolul al III-lea e.n.. În jurul mormântului s-au găsit cioburi de vase lucrate cu roata olarului, bine arse de culoare roșie-gălbuie sau gri închis. Cel mai important punct arheologic se poate considera Dealul Cetății (Burc) unde s-au descoperit o serie de materiale de valoare istorică: resturile unui schelet de rinocer (Rhinoc. Trichorn. Et. Cerv. Capriolius), obiecte din bronz aparținând culturii Witenberg și o monedă de bronz de factură
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
romane și resturile unui mormânt din secolul al IV-lea e.n., iar pe terasele sud-estice ale actualei așezări s-au descoperit fragmente ceramice din secolele al XI-lea - al XII-lea - semne evidente ale vetrei satului medieval. Toate aceste vestigii arheologice constituie dovezi ale continuității populației pe aceste meleaguri din timpuri străvechi până în zilele noastre. Centrul așezării s-a mutat dintr-o parte în alta datorită în parte intervenției procesului de migrație a popoarelor, proces atestat în Copșa prin descoperirea unor
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
sunt destul de reprezentative, aproape toate pierzându-se în ponoare. Numeroase sunt ochiurile de apă din doline, numite tăuri, formate datorită impermeabilității versanților cu argilă de calcifiere. Cele mai însemnate lacuri sunt: Începuturile vieții omenești în zona orașului Vașcău sunt atestate arheologic încă din paleolitic. Bogăția bazinului hidrografic, climatul destul de blând și formele de relief, cu întinse zone muntoase acoperite de păduri, au creat condiții pentru formarea de așezări omenești aproape una lângă alta, deci cu însemnate concentrări de populație. Cea mai
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]