11,308 matches
-
de la 1504-1714, Cernăuți, 1897; Familia Sbiera, după tradițiune și istorie și amintiri din viața autorului, Cernăuți, 1899; O pagină din istoria Bucovinei, din 1848-1850, dimpreună cu niște notițe despre familia Hurmuzachi, Cernăuți, 1899; Contribuiri pentru o istorie soțială cetățenească, religionară bisericească și culturală literară a românilor, de la originea lor încoace până în iuliu 1504, Cernăuți, 1906; Grigoriu Ureche. Contribuiri pentru o biografie a lui, București. Culegeri: Povești poporale românești, Cernăuți, 1886; Colinde, cântece de stea și urări la nunți, Cernăuți, 1888; Povești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
grup larg de cititori: laicii interesați de aceste subiecte, clerici, studenți sau deja absolvenți, ca și pentru cei care au specialități academice în afara acestor arii. Sperăm că această carte va fi citită atât de mediul academic, cât și de cel bisericesc, și că ea va provoca gândirea, reflecția, învățarea și o viață de credință mai profundă. Un proiect ca acesta nu se poate realiza fără ajutor și îndrumare consistentă. În primul rând, aș dori să mulțumesc conducerii Crichton College în sprijinirea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
creștinilor. În secolul al IV-lea, apologetul și istoricul Bisericii Eusebiu ne povestește de un anume Attalus Creștinul, care „a fost purtat în jurul amfiteatrului cu o pancartă înaintea lui pe care era scris în latină « Acesta este Attalus, Creștinul»” (Istoria bisericească 5.1.44). În mod normal, victimele erau lăsate să moară indiferent de cât timp rezistau (uneori câteva zile). Întârzierea prelungită a morții se întâmpla când, ocazional, prietenilor și rudelor le era permis să-i hrănească pe cei la care
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
reacțiile negative față de o traducere ce ar respectă toate aceste deziderate într-o cultură ce cunoaște o tradiție îndelungată de traducere a Bibliei, tradiție ce a influențat și limba literară, se propune elaborarea mai multor tipuri de traducere: o traducere „bisericească” situată pe linia tradiției și destinată în special uzului liturgic, o traducere în limba literară contemporană, pentru publicul cultivat, și una în limbaj „popular”, pentru oamenii de rând, dar care să se încadreze totuși în standardele materialelor publicabile 61. Fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că mai adecvat pentru a exprima stăpânirea universală a lui Dumnezeu. Excepție fac bibliile protestante, traducerea Cornilescu, care au păstrat peste tot „împărat”. Tradiția catolică, influențată și de cultul lui „Hristos, Regele universului”, sărbătorit solemn în ultima duminică a anului bisericesc, traduce acest nume divin cu „Rege”. Semnificație de bază: stăpân universal (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.8.3. Biblia conține și alte expresii ce ar putea fi considerate „nume divine”, care au o semnificație asemănătoare cu celelalte din acest câmp. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
C); „episcopus” (Vg); „le gardien” (BJ); „the Guardian” (RSV). Hristos este denumit astfel numai în 1Pt 2,25, citat la numele anterior. Numele semnifică „supraveghetor”. Traducerile optează fie pentru păstrarea lui ca atare, deoarece „episcop” a intrat în limbajul uzual bisericesc pentru a desemna persoană care răspunde de o Biserică locală, fie pentru transferarea lui. În contextul dat, „Veghetorul” sau „Purtătorul de grija” ni se par soluțiile de traducere cele mai adecvate. 3.2.3. Nume pneumatice 3.2.3.1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
general evitat: și tabelele noastre arată că unul și același nume este echivalat diferit de acelasi traducător, daca i-o cere coerentă contextuala. Nu s-au realizat traduceri în limbaj „popular” sau „pentru tineri”. Majoritatea traducerilor biblice de la noi sunt bisericești, destinate uzului liturgic. În ele, numele divine sunt inteligibile, cu puține excepții: „Cel cuvios” pentru hósios (Blaj, BS), „Domnul Savaot”/„Domnul puterilor” pentru YHWH Te>"’ÄÖ (SC, Blaj, G-R, BS), „Atoatețiitorul” pentru pantokrátÄr (BVA), „Episcopul” pentru ho epískopos (C). Manierismul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ele, numele divine sunt inteligibile, cu puține excepții: „Cel cuvios” pentru hósios (Blaj, BS), „Domnul Savaot”/„Domnul puterilor” pentru YHWH Te>"’ÄÖ (SC, Blaj, G-R, BS), „Atoatețiitorul” pentru pantokrátÄr (BVA), „Episcopul” pentru ho epískopos (C). Manierismul propriu unui anume stil bisericesc transpare în expresia „răbdător cu’ndelungare” (BVA), care îl echivalează pe eleemÄn, dar cine nu înțelege sensul acesteia? Trebuie spus că, atunci când se caută cu orice preț facilitarea accesului la Biblie, se ajunge adesea la aplatizarea textului, acesta înclinând uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de la sine putere îi schimbase pe concesionarii unor fabrici, întreprinderi, ba chiar cafenele, așezându-și protejații în locul lor. În Satu Mare, comandantul local, în ciuda interdicției prescrise în Directive de către conducerea marelui stat-major, a retrocedat (cu de la sine putere) foștilor proprietari bunuri bisericești și civile de care aceștia fuseseră deposedați pe vremea reformei agrare. Comandantul militar de la Cluj, Beck Albert, nu numai că a retras autorizații pentru tutungerii și cinematografe, dar a închis și cooperative românești. Teleki a aruncat în aceeași pălărie aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
ordinii sociale, cât și a celei cosmice. La fel, În Evul Mediu catolic, Între Crăciun și Epifanie avea loc (În Anglia) Sărbătoarea Nebunilor sau (În Franța) Sărbătoarea Măgarului. Acestea ofereau un interval de derizoriu În care ierarhiile ecleziastice și practicile bisericești erau luate În râs: clericii de rang mic deveneau stăpânii abațiilor și alegeau un Rege al Nebunilor (respectiv un Rege al Măgarilor). O procesiune mascată parcurgea orașul până la catedrală, unde se ținea o parodie a slujbei religioase, marcată de momente
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
-l opereze, obicinuind poporul și cu noțiunea contribuțiilor directe. 50 În categoria prozei satirice, la mare distanță valorică de cea argheziană, poate fi menționat romanul neterminat Minunile Sfântului Sisoe, în care G. Topârceanu incriminează în principal instituția clerului și moravurile bisericești, romanul cu titlu și tipologie caragialescă Actele vorbește de I. Peltz roman apreciat de G. Călinescu la fel de puțin ca scrierile lui N.D. Cocea Flăcău de slugă, Pentru un petec de negreață -, romanul cu accente naturaliste Balanța de Ion Băieșu. În
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
jubilarea se puteau dezvolta bogat și în siguranță. Uneori, sub impulsul vieții sentimentale, s-a putut pune baza unei modificări a culturii și, în felul acesta, a dezvoltării unor noi dogme, cum s-a întîmplat cu adorarea Madonei. Însă autoritatea bisericească a avut grijă, fără excepție, să nu depășească limitele dogmatice, nici măcar prin cele mai îndrăznețe oscilații ale misticismului. Nu existau nici un fel de condiții de dezvoltare pentru un sentiment total, care să se fi întemeiat pe o experiență de viață
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
întâi președinte a fost (până în 1867). În 1850 înființează la Sibiu Tipografia Arhidiecezană, unde îi vor apărea broșuri politico-bisericești, lucrări canonice, studii pastorale, scrieri omiletice. Sub îngrijirea lui, ies de sub teascuri cărți de ritual, traduse din slavonă și sârbă, cărți bisericești, cărora le întocmește prefețe, manuale pedagogice. Între 1856 și 1858, sub privegherea și cu o frumoasă prefață a lui Ș., se tipărește Biblia. Va urma, în această chestiune, o înfruntare cu I. Heliade-Rădulescu, care începuse la Paris o tălmăcire a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
prefață a lui Ș., se tipărește Biblia. Va urma, în această chestiune, o înfruntare cu I. Heliade-Rădulescu, care începuse la Paris o tălmăcire a Bibliei, contestată de clericul ardelean pentru incompetență teologică și pentru întrebuințarea unei exprimări artificiale în locul limbajului bisericesc și a graiului popular. În manuscris i-a rămas o gramatică (Grammatica valachica), redactată în latinește (cu echivalențe românești), inspirată din lucrarea similară a lui Constantin Diaconovici-Loga. O rostire simplă, fără efecte retorice sau înfloriri de stil, având ca sursă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
lui Constantin Diaconovici-Loga. O rostire simplă, fără efecte retorice sau înfloriri de stil, având ca sursă limba vechilor cazanii, însuflețește Predicile lui Ș., publicate abia în 1945. Propovăduind învățăturile creștinești, predicile cuprind și povețe laice (privind muncile agricole, starea zidirilor bisericești și școlare, „primejdiile veseliilor lumești”). Ș. a fost un orator cu autoritate, manifestându-se - în cuvântări ținute în românește, ungurește sau sârbește - în diete, la sinoade, în Parlament (la Viena, Pesta), la dezbaterile Senatului imperial (în care era membru). Multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
inserate în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” și în „Gazeta Transilvaniei”. În 1853 el face să apară „Telegraful român”, dând linia politică și culturală a publicației. Îi sunt găzduite aici articole privind situația românilor transilvăneni, dar și pe teme bisericești ori școlare, cuvântări, scrieri pastorale. Rămase o vreme în manuscris, memoriile mitropolitului cuprind însemnări de la 1846, anul sosirii lui în Transilvania, până la 1871. Notațiile evocă luptele pe care le-a purtat pentru apărarea Bisericii Ortodoxe de „duhul batjocoritor” și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
autonomia, despre marea adunare din 1848 de la Blaj și strădaniile depuse pentru cauza națională, despre înființarea de școli și imprimarea de cărți, atât de folositoare unui neam trezit din „somnul cel adânc” la conștiința de sine. SCRIERI: Adaos de cuvântări bisericești pentru sărbătorile domnești de preste an, în Chiriacodromion, Sibiu, 1855; Asupra Biblicelor lui Heliade, Sibiu, 1858; Memorialul arhiepiscopului și metropolitului Andrei baron de Șaguna sau Luptele naționale-politice ale românilor. 1846-1873, I, îngr. și pref. Nicolae Popea, Sibiu, 1889; Memorii din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
Sibiu, 1858; Memorialul arhiepiscopului și metropolitului Andrei baron de Șaguna sau Luptele naționale-politice ale românilor. 1846-1873, I, îngr. și pref. Nicolae Popea, Sibiu, 1889; Memorii din anii 1846-1871, introd. Ilarion Pușcariu, Sibiu, 1923; Predici, introd. Florea Mureșanu, Cluj, 1945; Cuvântări bisericești pentru sărbătorile domnești, îngr. Dorel Man, pref. Onufrie Vințeler, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Iosif Pușcariu, Mitropolitul Andrei Șaguna. Viața și faptele sale, CL, 1874, 7; Pop, Conspect, II, 128-130; Nicolae Popea, Arhiepiscopul și metropolitul Andrei baron de Șaguna, Sibiu, 1879
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
Paul Mihail a ocupat diferite funcții la Chișinău: diacon și preot la biserica Soborul Vechi (1932-1944), secretar al Secției pentru Basarabia a Comisiunii Monumentelor Istorice, subdirector (1933), apoi director (1941) al Muzeului istoric-bisericesc din Chișinău, director al Școlii de cântăreți bisericești (1941-1944). După anul 1944 a funcționat ca preot la biserica Bunavestire din Râmnicu-Vâlcea (1944-1946), apoi la biserica Banu din Iași. A lucrat o vreme ca asistent la Facultatea de Litere a Universității Al.I.Cuza (1948-1949), apoi conferențiar la Institutul
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
cunoștințelor despre cartea veche românească. În 1941 a publicat volumul Tipărituri românești din Basarabia de la 1812 la 1918, lucrare încununată cu Premiul „Năsturel Herăscu” al Academiei Române. Un alt domeniu abordat de Paul Mihail a fost cel al relațiilor culturale și bisericești ale poporului român cu lumea ortodoxă: Legăturile culturale-bisericești dintre români și ruși în secolele XV-XX (1932), Relațiile externe bisericești ale lui Ștefan cel Mare (1957). O simbioză a impresionantelor calități de istoric și bibliograf ale preotului Paul Mihail este lucrarea
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
încununată cu Premiul „Năsturel Herăscu” al Academiei Române. Un alt domeniu abordat de Paul Mihail a fost cel al relațiilor culturale și bisericești ale poporului român cu lumea ortodoxă: Legăturile culturale-bisericești dintre români și ruși în secolele XV-XX (1932), Relațiile externe bisericești ale lui Ștefan cel Mare (1957). O simbioză a impresionantelor calități de istoric și bibliograf ale preotului Paul Mihail este lucrarea Acte în limba română tipărite în Basarabia (1812- 1830), precedate de Bibliografia tipăriturilor românești în Basarabia (1933), distinsă de
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
care atestă continuitatea unității neamului în ramura de răsărit a trunchiului românesc. Sintetizând, putem afirma că cercetările sale au urmărit cu precădere aspecte ale istoriei culturale și ecleziastice, circulația cărților românești în aria locuită de români și în afara ei, relațiile bisericești ale poporului român cu popoarele vecine, studiul manuscriselor slave și românești, precum și al monumentelor istorice și de artă. După o viață lungă și bogată în realizări, preotul și istoricul Paul Mihail a trecut la cele veșnice în ziua de 10
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
făcut primele studii în orașul natal. Urmează timp de 4 ani Seminarul din Huși, după care studiază la Conservatorul din Iași. După absolvirea acestuia a fost numit profesor de muzică la Ismail. Aici are ocazia de a cunoaște repertoriul coral bisericesc al clasicilor ruși. Fiind un iscusit dirijor de cor și având serioase înclinații spre compoziție, a fost trimis la Petersburg, unde a urmat cursurile de armonie și polifonie. Întors în țară (1872), Gavriil Musicescu este numit profesor de armonie la
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
au făcut să cunoască încă de tânăr cele mai importante probleme politice și culturale ale Munteniei și Moldovei și să se intereseze îndeaproape de operele literare ale Școlii Ardelene. Datorită destoiniciei și culturii sale alese, Iosif Naniescu urcă treptele ierarhiei bisericești. După 1849 a servit ca ieromonah, protosinghel și arhimandrit la mănăstirile Șerbănești - Morunglavu din județul Vâlcea (1850- 1857), apoi la mănăstirea Găiseni, din județul Dâmbovița (1857-1862) și la mănăstirea Sărindar din București (1863). Din anul 1864 până în 1866 este profesor
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
din Iași, a cărei pictură a încredințat-o prietenului său din tinerețe Gh.M. Tattarescu. În sfârșit, la străduințele sale a fost cumpărat palatul lui Mihail Sturdza, de lângă Mitropolie, unde a instalat, între anii 1885-1886, Seminarul Veniamin, cea dintâi școală românească bisericească, înființată de mitropolitul Veniamin Costache în anul 1804. Tot din inițiativa sa s-a restaurat biserica Trei Ierarhi și biserica Sf. Neculai Domnesc din Iași. Lui Iosif Naniescu i se datorează și apariția Revistei teologice, care a văzut lumina tiparului
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]