14,519 matches
-
unei rețele de patrioți evrei din Palestina care au spionat în favoarea Marii Britanii, fiind motivat, între altele, și de teama generată de soarta rezervată de Imperiul Otoman armenilor și de speranța că după ce Marea Britanie va reuși să înfrângă Turcia și să cucerească Palestina, va ține seama de contribuția evreilor la efortul ei militar și va sprijini cauza sionistă. Potrivit cuvintelor colonelului Walter Harold Gribbon, care a servit ca responsabil al serviciului de inteligență britanic în Orientul Apropiat in cadrul Ministerului de război
Aaron Aaronsohn () [Corola-website/Science/303432_a_304761]
-
împiedicând o dezvoltare absolutistă. Tensiunile confesionale au rămas, totuși, și au izbucnit din nou, în luptele de Villmergen în 1656 și 1712. În timpul revoluției franceze, armatele franceze au învăluit Elveția în timpul luptelor împotriva Austriei. În 1798 Elveția a fost complet cucerită de francezi, care au transformat-o în Republica Helvetică, eliminând cantoanele. După ce a fost impusă de către o putere străină, bazându-se pe trupele franceze pentru a supraviețui, Republica Helvetică a fost extrem de nepopulară și s-a confruntat cu probleme grave
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
mai veche piață din Timișoara, amenajată în stil baroc. De-a lungul istoriei sale piața s-a numit și "Hauptplatz" (Piața Principală), "Domplatz" (Piața Domului) și "Piața Losonczy" (după numele comitelui Stefan Losonczy, ucis la 1552 când cetatea a fost cucerită de turci). Numele de "Piața Unirii" i-a fost dat în 1919, pentru că aici s-au oprit trupele române care au intrat în Timișoara. Obiectivul găzduiește importante obiective turistice, precum Domul romano-catolic, Palatul baroc, Catedrala ortodoxă sârbă, Monumentul Sfintei Treimi
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
Monumentul Sfintei Treimi, fântâna cu apă minerală și alte monumente arhitecturale. Are o suprafață mare, dimensiunile fiind de 150 x 110 m. Dezvoltarea Pieței Unirii este legată de istoria orașului. În 1716 trupele imperiale ale generalului Eugeniu de Savoia au cucerit Timișoara din mâinile otomanilor, deschizând două secole de dezvoltare urbană în directă legătură cu stăpânirea austriacă și austro-ungară. Chiar în acela an a început redesenarea Timișoarei, care a devenit dintr-o cetate medievală înconjurată de mlaștini o fortăreață modernă cu
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
rege. Arta conducerii la începuturile dinastiei se baza pe descendența mitică și protecția divinității, exprimată prin succese militare. Regelui merovingian îi reveneau daunele de război, atât cele mobile, cât și pământurile și populația aferentă, și se ocupa de redistribuția bogățiilor cucerite între primii săi urmași. "La moartea sa, proprietatea era împărțită în mod egal între moștenitori ca și cum ar fi fost proprietate privată: regatul era o formă de patrimoniu" (Rouche 1987 p 420). Regii numeau magnați care să devină "comiți", având sarcini
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
Liga I. Prima echipă a Ripensiei Timișoara îi avea în componență pe regretații Zombory (D. Pavlovici) - Burger, Hoksary (Chiroiu II) - Deheleanu, Kotormany, Lakatos II - Bindea, Beke, Ciolac, Al. Schwartz, Dobay. Chiar în primul sezon desfășurat în sistem divizionar, Ripensia Timișoara cucerește titlul de campioană a țării (5-3 împotriva ocupantei locului I a seriei a doua, Universitatea Cluj). În sezonul 1933-1934 Ripensia ajunge în finală dar este învinsă de Venus (scor general 8-5 pentru bucureșteni). Timișorenii vor triumfa însă în Cupa României
Ripensia Timișoara () [Corola-website/Science/301451_a_302780]
-
bucureșteni). Timișorenii vor triumfa însă în Cupa României, competiție aflată atunci la prima ediție, dispunând în finală de clujenii de la Universitatea, scor 5-0. Din anul 1934, divizia A s-a organizat într-o singură serie. În ediția 1934-1935 “Ripi” a cucerit titlul de campioană dar a fost învinsă în finala Cupei României de C.F.R. București (viitorul Rapid) cu scorul de 6-5. În sezonul care a urmat Ripensia a realizat event-ul cupă-campionat (5-1 cu Unirea Tricolor București, în finala Cupei), devenind
Ripensia Timișoara () [Corola-website/Science/301451_a_302780]
-
tineret a C.A.T.-ului. Încă din primii ani de s-a orientat spre a transfera jucători valoroși de la echipe din Budapesta precum Wurfer, Bauer, Iszer, Szednicsek (fost internațional maghiar), Szidon și Schaller (viitori internaționali maghiari) și astfel echipa cucerește campionatul Ungariei de Sud în 1914, an în care vor fi declarați, alături de TSC din Tatabánya, și cea mai bună echipă provincială din Ungaria. Războiul nu va afecta deloc activitatea Chinezului. Ba dimpotrivă, în această perioadă fiind aduși o mulțime
C.S. Chinezul Timișoara () [Corola-website/Science/301453_a_302782]
-
Fenyvessy (Kovács S.), Tóth-Bedő, Koch (Rajnak) - Wurfer (Steiner B.), Frech I, Micsinay (Matek), Szidon (Schaller), Kinorai (Iancu). Dintre aceștia, nu mai puțin de șapte (Kondor, Fenyvessy, Tóth-Bedő, Rajnak, Steiner B., Frech I, Matek) vor face parte din echipa care va cuceri, în 1922, primul titlu național, cinci (Szilágyi I, Tóth-Bedő, Koch, Frech I, Matek) vor fi selecționati în naționala României, iar doi (Szidon, Schaller), în cea a Ungariei. Cu acest lot fantastic, feroviarii ocupă locul 4 în Cupa de Război, care
C.S. Chinezul Timișoara () [Corola-website/Science/301453_a_302782]
-
4-0 cu FTC (în 1917), 3-2 cu o selecționată a Budapestei (în 1918). În 1918, războiul s-a încheiat, iar Transilvania s-a unit cu România. Totuși, până la unificarea fotbalului vor mai trece trei ani. Chinezul ramâne cea mai bună, cucerind campionatul Ardealului în 1921 și obținând apoi, între 1922 și 1927, șase titluri consecutive (primele ale campionatului cu adevărat național), record care va sta în picioare timp de 71 ani, fiind egalat doar de Steaua București. În campionatul districtual, 1921-1922
C.S. Chinezul Timișoara () [Corola-website/Science/301453_a_302782]
-
prin diferite stăpâniri care i-au marcat profund cursul dezvoltării. A început să se dezvolte sub stăpânirea ungară a lui Carol Robert de Anjou, în secolul XIV, devenind pentru scurt timp și capitală a Regatului Ungar. Cetatea a fost apoi cucerită de otomani, în 1552, și pentru aproape două secole a devenit un important bastion militar turcesc. În 1716 istoria Timișoarei ia o puternică întorsătură, când cetatea e cucerită de Imperiul Habsburgic și începe reconstrucția și dezvoltarea orașului drept capitală a
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
pentru scurt timp și capitală a Regatului Ungar. Cetatea a fost apoi cucerită de otomani, în 1552, și pentru aproape două secole a devenit un important bastion militar turcesc. În 1716 istoria Timișoarei ia o puternică întorsătură, când cetatea e cucerită de Imperiul Habsburgic și începe reconstrucția și dezvoltarea orașului drept capitală a Banatului. Colonizarea Banatului face din Timișoara un adevărat centru multicultural și multiconfesional. Construcția canalului navigabil Bega dă un avânt puternic dezvoltării economice și a comerțului. Orașul cunoaște o
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
care este centrul economic și administrativ al acestuia. În momentul atestării sale, acesta făcea parte din comitatul Timiș, o unitate administrativ teritorială a regatului ungar. Teritoriul cunoscut mai târziu ca Banat, cu centrul administrativ în „Urbs Morisena” (apoi Cenad) fusese cucerit de către maghiari în jurul anului 1030 și încorporat regatului ungar. Fiind așezată într-un punct strategic, de unde putea fi controlată o mare parte a Câmpiei Banatului, atât Timișoara cât și funcția de comite de Timiș devin din ce în ce mai importante. Timișoara primește un
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
După patru eșecuri consecutive, beglerbegul de Timișoara, Hassan cel Mic, va reuși să o înfrângă doar după ce adună o armată de 30.000 de oameni și o puternică artilerie. În urma unei puternice ofensive transilvănene condusă de George Borbely, armata creștină cucerește cetățile Bocșa, Șoimoș, Cenad, Nădlac, Pâncota, Arad, Făget, Lipova și Vârșeț dar Timișoara rămâne neatinsă. O primă încercare de recucerire a orașului are loc în 1596 când o oaste a lui Sigismund Bathory, împreună cu 4000 de soldați trimiși de Mihai
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
Imperiale, în timp ce minoritățile din regatul maghiar doreau să folosească momentul să se desprindă de regatul maghiar. În acest an, trupele revoluționare maghiare înfrâng trupele imperiale austriece din Transilvania și Banat asediind timp de 114 zile cetatea Timișoarei, fără a o cuceri. Totuși pierderile de vieți umane și pagubele materiale au fost semnificative. Revoluția a fost înnăbușită în Banat și Transilvania prin intervenția trupelor imperiale. Ca o urmare directă a revoluției, Ungaria a fost pusă sub o administrație militară, unele provincii intrând
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
Giroc, Ronaț, Mehala, Freidorf, Fratelia. Un cerc de foc se strânge în jurul Timișoarei. O parte din populație se refugiază spre Lugoj. Apărătorii români rezistă, resping asalturile inamice cu sacrificiul a 352 de ostași și ofițeri. Timișoara nu a putut fi cucerită. Luptele au continuat și în zilele următoare, dar bătălia pentru Timișoara a fost câștigată definitiv de Armata Română. Cu septembrie 1944 și intrarea trupelor sovietice în oraș, cursul istoriei Timișoarei va lua un alt drum timp de patru decenii și
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
puși în dificultate de generalul austriac Puchner, comandantul militar al Transilvaniei, se va desfășura la Sibiu la 28 decembrie fără Avram Iancu, care a plecat înapoi în munți. Generalul austriac, văzând ofensiva secuilor (declanșată la 19 octombrie) oprită și Clujul cucerit de armata imperială, s-a depărtat de români, lăsându-i în voia sorții, ba chiar amenințându-i cu forța armată. În munți, lipsit de ajutorul în armament, muniție și hrană promis de armata austriacă, Avram Iancu organizează apărarea Țării Moților
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
au participat toți prefecții români care au putut, precum și revoluționari români refugiați din Muntenia. Scopul era stabilirea planului de acțiune în noua situație, când după ofensiva din decembrie a generalul maghiar de origine poloneză Josif Bem, Transilvania era aproape integral cucerită de armata maghiară. Luptătorii români din Munții Apuseni abia aveau la dispoziție 800 de puști la un număr de câteva mii de combatanți, iar aprovizionarea cu hrană era problematică. La sfârșitul lunii martie 1849, combatanții români din Munții Apuseni erau
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
la sfârșitul aceluiași secol. Turtucaia a continuat să aibă importanță militară și pe parcursul Evului Mediu, ca parte a Țaratului Bulgar sau ca parte a Țării Românești în timpul lui Mircea cel Bătrân. La sfâșitul secolului al XIV-lea, așezarea a fost cucerită de Imperiul Otoman și a fost sub dominația acestuia timp de aproape cinci secole. Turtucaia a fost eliberată de sub stăpânirea otomană de către ruși în timpul Războiului Ruso-Turc din anii 1877-1878, devenind ulterior parte din Regatul Bulgariei. Un urma celui de-al
Turtucaia () [Corola-website/Science/301502_a_302831]
-
ai Bizanțului, asediază cetatea orașului Drăstăr, apărată de armata bulgară sub comanda lui Simeon I cel Mare, însă atacurile sunt respinse. În anul următor ungurii suferă o înfrângere decisivă în bătălia de la Bugul de Sud. Împreună cu toată Dobrogea, localitatea este cucerită de forțele ruse ale Țarului Sviatoslav I al Kievului în 969. După doar doi ani, în care orașul aparținu Rusiei Kievene, acesta este asediat de către bizantini, care îl denumesc "Theodoropolis", după sfântul militar Teodor Stratilat, despre care se spune că
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
este rabinul comunității din Silistra, lucru care transformă localitatea într-una cunoscută în rândul evreilor Romanioți. Până în prezent, mormântul său din Silistra reprezintă un loc de pelerinaj, aici venind evrei, mulți din Israel, iar unii chiar din America Latină. Orașul este cucerit de ruși de mai multe ori în timpul războaielor ruso-turce și este asediat de aceștia între 14 aprilie și 23 iunie 1854, în timpul Războiului Crimeii. Ulterior, Namik Kemal scrie faimoasa sa piesă de teatru intitulată "Vatan Yahut Silistre" ("Patria sau Silistra
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
Alexandrescu. Fiind peltic, a fost „mai gâgă decât ar fi cerut textul” și astfel a repurtat încă de la început un succes răsunător. În urma succesului obținut la public, este angajat ca actor la Teatrul Național din Cernăuți. La Cernăuți, Grigore Vasiliu cucerește simpatia publicului, fiind remarcat mai ales datorită rolului Dandanache din piesa "O scrisoare pierdută" a lui Ion Luca Caragiale. Dramaturgul și omul de teatru Victor Ion Popa îl distribuie în piesa „Amanetul” de Holberg. Pentru admiterea la Conservatorul de Artă
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]
-
menținut multă vreme sub Theodoric I și Theodoric II, până când sunt înfrânți și supuși de arabi (711). Între timp, ostrogoții s-au eliberat de sub stăpânirea hună după Bătălia de la Nedao din 454. Începând cu 488, regele Teoderic cel Mare a cucerit întreaga Italie. Regele Teodoric cel Mare i-a unit pentru scurt timp pe goți când a devenit regent al regatului vizigot în urma morții lui Alaric al II-lea în Bătălia de la Vouillé în 507. Procopius, scriind în această perioadă, interpretează
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
se ferește să se apropie prea mult. Contactul cu alții îl supără; nu are altă dorință decât să fie lăsat în pace, nu vrea să aibă de-a face cu nimeni. Simptomatic, colecționarul lui Fowles nu se gândea s-o cucerească pe Miranda înainte de a se fi îmbogățit. O privea de departe ca pe o bucurie interzisă. Îi ajungea s-o privească la fel cum își privea colecția de fluturi. Îndată, însă, ce intră, pe neașteptate, în posesia cecului de 73
Colecționarul () [Corola-website/Science/313007_a_314336]
-
Dacă până atunci Andra se axase exclusiv pe muzică populară și în special muzică pop, în 2010, Andra a scos single-urile "Abelia" și "Something New", cel din urmă având să devină indiscutabil un hit al cluburilor din toată România, cucerind rapid masele, și să fie inclus mai târziu pe albumul " Inevitabil va fi bine", single-ul făcând la vremea respectivă în țară competiție cu hit-urile Innei, "I don't see ya" al Cristinei Rus sau "Disco Romancing" al Elenei
Andra () [Corola-website/Science/313054_a_314383]