13,637 matches
-
presa, subiectele despre care poți să scrii, știm noi mai bine ce vrea publicul. Ăștia din showbiz care rimăm inteligent show cu popou. Io trebuia să rămân așa, într-un fel de rezervație, n-am ce căuta printre membrii unei elite rafinate, printre aristocrații ăștia de gang. Nu, eu eram dintr-un alt film. Dacă voiam să am acces acolo, la ei, mai întâi trebuia să șmotruiesc la integrame. Ei erau o aristocrație fină, cum spuneam, ei te învățau cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Cam așa cu noii îmbogățiți. Ei, în Pipera, la Cornu sunt niște întemeietori, niște eroi eponimi. De la ei începe istoria. Natura negată nu mai contează. Ei se situează cumva în afara ei, în afara istoriei. Pun bazele unei noi ordini. Unei noi elite, fără memorie. Ei n-au o educație prin care să-și însușească tradiția, trecutul. Și atunci scot tradiția, trecutul în afara legii. Dacă îi ascultați cum își descriu perioada când au studiat, ai impresia că pentru mulți studiile au fost un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mașină, gagică, un viloi cu optușpe camere. Am tot ce-mi trebuie. Dușmanii mi-au murit de mult. Nu mai am nimic de făcut. Mă bag în pijama și trag pe dreapta. Sau ascult manele. Întotdeauna, poezia a fost apanajul elitei. Dacă azi avem o elită analfabetă, nu putem emite nici o pretenție. Avem poezia pe care o merităm. După ce au atins un anume nivel (au valoare adicătelea), toți puternici zilei au căutat niște artiști care să producă niște opere. Iar acele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
optușpe camere. Am tot ce-mi trebuie. Dușmanii mi-au murit de mult. Nu mai am nimic de făcut. Mă bag în pijama și trag pe dreapta. Sau ascult manele. Întotdeauna, poezia a fost apanajul elitei. Dacă azi avem o elită analfabetă, nu putem emite nici o pretenție. Avem poezia pe care o merităm. După ce au atins un anume nivel (au valoare adicătelea), toți puternici zilei au căutat niște artiști care să producă niște opere. Iar acele opere să-i justifice pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care în România era fata aia cu părul multicolor ce mergea pe role și nu trecea pe la cursuri. Acum lucrează la un doctorat extrem de serios, cu un tip care o vreme a fost ministru, un doctorat despre mobilitatea socială a elitelor comuniste. Adică ce mama naibii au făcut ștabii după ’89 încearcă să afle. Au intrat în politică, în afaceri, răspunsul e simplu, evident. Dar să descrii toate astea e fascinant. Mai ales că mulți dintre fiii ștabilor i-au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Îndrumării și gusturilor sale proprii, Învățătura dascălilor fiind pe potriva numai a celor lipsiți de orice curiozitate, a [a]ce lora care altfel ar fi rămas de multă vreme de căruță În lumea asta - și fiindcă, dacă mai voiți, mințile de elită nu se fabrică cu diplome sau prin strădania dascălilor, oameni Îndeobște cu noscuți ca mărginiți, Înrăiți și puși pe rele. Napoleon, clasificat al 42-lea dintre cei 58 de promovați ai școlii militare de la Brienne, era notat de un profesor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și o cană cu smântână, și cu o plăcintă ieșită sub ochii noștri ca dintr-o baghetă magică; le-am auzit sporo văind vesele și le-am ascultat preocupările grave rezolvate eroic. Ei bine! vom avea o nouă, o altă elită a societății bucureștene, alcătuită din frânturile celei vechi ce s-au putut salva deasupra valurilor; și care, cu vremea, va găsi, desigur, prilejul cuminte să-și Împrospăteze sângele albastru cu cel viguros al băieților noștri din mica și sănătoasa burghezie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
valurilor; și care, cu vremea, va găsi, desigur, prilejul cuminte să-și Împrospăteze sângele albastru cu cel viguros al băieților noștri din mica și sănătoasa burghezie, ba chiar din țărănime (altă aristocrație a noastră!); băieți care formează de mult o elită selecționată atât prin buna lor creștere de acasă, prin bunul lor simț nativ, practic și gospodăresc, cum și prin studiu și eforturi personale, În dorința lor firească de a se sălta din colo de ceea ce au putut realiza, cu răbdare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
unui scarabeu. Scapă din încercuirea de la Karpovka (descrisă atât de plastic în memoriile sale de către Dido Greceanu), decolând cu o zi înainte de dezastru pentru a cere ajutor de la Statul Major. În 1943, a făcut parte, împreună cu alți câțiva piloți de elită de vânătoare, din celebra Flotilă "Udett". La sfârșitul războiului, Di Cesare avea un palmares impresionant: 14 victorii aeriene sigure și trei probabile (la care se adaugă numeroase victorii la sol), Ordinul "Mihai Viteazul", Ordinul "Virtutea Aeronautică" în grad de cavaler
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Traian Popteanu, pilot de hidroaviație După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și instaurarea dictaturii comuniste în România, foștii ofițeri au format o categorie cu predilecție hăituită, marginalizată, umilită. Fiind oameni formați în spiritul demnității și onoarei, considerați o elită a vechii societăți, s-au adaptat greu unei situații în care erau puși în imposibilitatea de a-și câștiga o pâine altfel decât prin munca fizică cea mai degradantă. De exemplu, Mircea Dumitrescu, fost comandant al Escadrilei 61 din Grupul
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
începutul războiului, însă era într-un proces de înnoire și modernizare, accelerat de alianța cu Germania, care ne-a furnizat aparate de zbor foarte moderne pentru acea vreme. Piloții, în general, erau oameni cu personalitate, erau conștienți că aparțin unei elite a societății românești. De regulă, nu erau genul de militari cazoni, ci mai curând oameni originali, ambițioși, mândri de condiția lor de aviatori militari. L.C.: Credeți că România era un adversar puternic în cel de-al Doilea Război Mondial? Dacă
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Albă, Editura Militară, București, 2003. Aurel Pentelescu. Cristian Crăciunoiu, Jipa Rotaru, Hidroaviația României, Editura Modelism, București, 1994. Articole și interviuri care au stat la baza alcătuirii prezentei lucrări: Daniel Focșa, Un secol de aviație românească (IV). Spre o aviație de elită. Perioada interbelică, în "Terra Magazin" nr. 4 (104)/aprilie 2006, pp. 48-49. Idem, Un secol de aviație românească (V). Aviația Regală pe frontul de Est (1941-1944), în "Terra Magazin" nr. 5 (105)/mai 2006, pp. 48-49. Idem, Un secol de
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Monitorul de Iași, Ziua de Iași, Ziarul de Iași, Revista Actualitatea Muzicală, Bucuresti, etc. Volume publicate: Licăriri (Viața artistică - efemeră?), 2002; Amintiri vesele și glumițe lirice (inspirate din culisele Operei), 2003; Panoramic artistic, 2005; Cultura ieșeană printre schele, 2012; Constelația elitelor muzicii mondiale la București, 2013. Veteran de război, este membru al Ligii Scriitorilor Români și președintele Asociației Prietenii Operei “Ion Goia” din Iași. NOTĂ: Prezenta broșură cuprinde unele articolele publicate la această ediție de Mihai Zaborilă, regizor artistic, corespondent al
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
la această ediție de Mihai Zaborilă, regizor artistic, corespondent al „Ziarului de Iași” la Festivalul Internațional „George Enescu”, ediția a XXI-a, care se mai află încredințate și altor publicații. George Enescu (1881-1955) SĂ VALORIFICĂM PERMANENT MOȘTENIREA ARTISTICĂ ENESCIANĂ - PLEDOARIA ELITEI INTELECTUALE IEȘENE Înainte de a fi exponentul cel mai strălucit al poporului român în lume, George Enescu rămâne expresia vie a talentului muzical răsărit în acel colț de Țară din Moldova lui Ștefan cel Mare care a dăruit neamului nostru personalități
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
elementele artistice eterogene (profesioniști, amatori și profesori, lăutari, conservatoriști, muzicanți și militari), ocrotiți de umbrela Cartierului General al Armatei, din care apoi (1918) și-a clădit ansamblul orchestral ce i-a purtat numele, pregătind viitoarea Filarmonică “Moldova” (1942). Iată de ce elita intelectuală și artistică ieșeană de azi pledează prin noi inițitive, puse la cale de entuziastul regizor și ziarist Mihai Zaborilă, să confere moștenirii muzicale enesciene orizonturi încă nebănuite de strălucire. Prezent la București în 2013, la principalele evenimente ale Festivalului
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
competiție unde se stabilesc ierarhii valorice. Toți invitații sunt deja recunoscuți ca artiști valoroși și li se deschide șansa participării. Valoarea tuturor este creditată anterior de către organizatorii care au anvergura cunoașterii celor înzestrați cu datele necesare unei asemenea manifestări de elită. Programul orchestrei ieșene a început cu Simfonia „Memorial” de Cornel Țăranu, dedicată “tuturor victimelor totalitarismului” și a fost interpretată cu dăruire, în prezența compozitorului aflat în sală, care la final a mers pe scenă să felicite întregul ansamblu pentru reușită
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
calitate, l-a preferat pe violonistul Kavakos ca solist al concertului său, tot ca un gest de curată prietenie și apreciere profesională și, după cum s-a văzut, nu s-a înșelat. Totul s-a înscris în concepția unui program de elită, cum a devenit respectivul concert și prin interpretarea ce a urmat cu Simfonia nr. 3 cu cor în Do Major op. 21 de George Enescu. Am trăit sentimente de nostalgie provocate de strălucita prezență în Festival a fiului cel mic
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
la el acasă. Regretul nostru nu poate fi altul decât acela că am putut relata doar foarte puțin din cuprinzătorul program care a primit aprecieri unanime, atât în Țară cât și în străinătate. 05.10.2013 FINAL DE FESTIVAL: CONSTELAȚIA ELITELOR MUZICII MONDIALE LA BUCUREȘTI Ediția a XXI-a a Festivalului Internațional “George Enescu” a luat sfârșit după 28 de zile (1-28 septembrie 2013) în deplină glorie, cum a și început. Dacă Staatskapelle Berlin, dirijată de Daniel Barenboim, a dat startul
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Mare a Palatului, ropotele de aplauze care nu mai conteneau exprimând atât entuziasmul celor din sală, cât și regretul că s-a încheiat acest eveniment muzical fără precedent. Aplauzele erau adresate nu doar celebrei orchestre londoneze care încheia plutonul constelației elitelor muzicii mondiale prezente la București, ci tuturor interpreților din cadrul celor optzeci de spectacole din cadrul festivalului și, implicit, și celor care au organizat acest eveniment memorabil. Sentimentul de mândrie de care vorbeam mai sus a fost provocat și de atitudinea prestigioasei
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
de spectacole pe care am avut bucuria și onoarea să le vizionăm, ar trebui să scriem o carte. De aceea, ne vom rezuma să punctăm doar câteva aspecte, comparativ cu ediția anterioară, care nu a beneficiat de aceeași bogăție de elite. Chiar dacă, omenește, nu a fost posibil ca cineva să poată acoperi cu prezența toate spectacolele, scopul educativ de aplecare spre muzică, pentru înnobilare spirituală a celor prezenți, a fost atins. S-a observat, spre deosebire de ediția precedentă, un progres în ceea ce privește educația
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
de vânt, însă situația mă obligă de a rezista. Te uiți în jur, o țărișorcuță de bocitoare, toți se vaicără, se plâng, și-i așteaptă pe americani. Cineva, chiar azi (18.04.2000), spunea acolo la voi, la radio, despre elita noastră politică, care „este așa cum a fost crescută de acel regim”. și dacă mai adăugăm și rânza noastră națională, apoi nu mai mă mir de ce se fuge din Basarabia, dar și din România tot. S-au temut unii ( n-o să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
în Occident. Din 1647 datează biblioteca Episcopiei Catolice din Bacău. Tot în secolul al XVII-lea, biblioteca de la Colegiul Reformat din Aiud numără 65 000 de volume (cea mai mare colecție științifică a reformaților maghiari). Emanciparea gândirii laice și formarea elitelor intelectuale („republica intelectualilor”) consemnează și la noi, cu întârziere, preocupări serioase pentru construirea unui univers livresc de tip enciclopedic. Prin intermediul „complexului bibliologic”, elitele din lumea românească, fascinate de modelul lui Homo Novus, sunt preocupate de comunicarea continuă cu lumea, de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
65 000 de volume (cea mai mare colecție științifică a reformaților maghiari). Emanciparea gândirii laice și formarea elitelor intelectuale („republica intelectualilor”) consemnează și la noi, cu întârziere, preocupări serioase pentru construirea unui univers livresc de tip enciclopedic. Prin intermediul „complexului bibliologic”, elitele din lumea românească, fascinate de modelul lui Homo Novus, sunt preocupate de comunicarea continuă cu lumea, de cunoașterea reciprocă, de studii istorice și filologice cu finalitate educativă: regăsirea sinelui, redeșteptarea minților unei întregi colectivități, cultivarea gustului pentru cunoaștere prin lectură
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
de cărți didactice pentru „școlile poporale” și liceu, sprijinind în același timp cu mijloace financiare și materiale elevii sărmani. Potrivit unui document de epocă, o bibliotecă publică românească exista în Rădăuți încă din primul deceniu al secolului XX. În 1912, elita românilor rădăuțeni lansează un Apel către toți românii pentru înființarea unei biblioteci publice enciclopedice menite să sprijine tineretul studios și cercetarea științifică românescă. După Primul Război Mondial, mai bine de un deceniu, Librăria de Carte Germană Schledt întreține o bibliotecă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
constructori de proiecte”. În trecerea spre civilizația urbană se produce o adevărată revoluție în mentalitate. În avântul demografic al localității, omul învață să se depășească. Meseriașul și neguțătorul, antreprenorul, arendașul, bancherul, tipograful și librarul de carte, preotul, învățătorul și profesorul, elitele profesiunilor liberale impun activismul în viața cotidiană. „Omul de inițiativă, dar și cap limpede”, care crede în experiență, în organizare și metodă influențează, într-un climat legislativ stimulator, destinul extraordinar al Rădăuților din perioada 18191938. De la donația lui Neubauer, din
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]