12,743 matches
-
of Power and Persuasion, 1-2 September 2005, Canberra, Australia, p. 4. 558 Commission on Global Governance 1995, pp. 80-84. 559 A Human Security Doctirne for Europe. The Barcelona Report of the Study Group on Europe's Security Capabilities Presented to EU High Representative for Common Foreign and Security Policy, Javier Solana, Barcelona, 15 September 2005, http://www.lse.ac.uk/Depts/global/Publications/HumanSecurityDoctrine.pdf. 560 Helsinki Process Papers on Human Security, Helsinki Process Publication Series, Edited by the Helsinki Process
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
postură de membru al PNL. R.T. Dar eu nu cred că sunteți, în momentul de față, doar un simplu membru al PNL. Asta pentru că, o știm cu toții, ați declarat-o și dumneavoastră, sunteți creatorul acestei Alianțe PNL-PD, și nu sunt eu singura voce care afirmă, în momentul de față, că dirijați, într-un fel, acțiunile, să zicem, ale domnului Stolojan. E adevărat? V.S. Eu cred că este o legendă. R.T. Dar legenda conține un sâmbure de adevăr, atenție! Așa ne-au
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
de față, în structurile de conducere sau tind să devină aceste structuri niște structuri oligarhice? V.S. Domnule Turcescu, dacă nu v-aș cunoaște foarte bine și dacă n-aș ști... R.T. De unde mă cunoașteți, domnule Stoica, așa de bine? V.S. Eu vă cunosc ca moderator, nu știu viața dumneavoastră personală. Deci, dacă nu v-aș cunoaște foarte bine ca moderator, aș crede că sunteți naiv. Nu. Încercați să scoateți de la mine cât mai mult cu această jucată naivitate. Dumneavoastră credeți că
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
sau o alianță PSD-PDL este împotriva naturii. R.T. Deci dumneavoastră spuneți că e posibilă refacerea acestei formule de... V.S. Dacă mă întrebați pe mine, nu numai că e posibilă, eu mi-o doresc. R.T. PNL-ul cu PDL-ul. V.S. Eu doresc ca dreapta să revină în matca ei prin recuperarea liberalilor. Pentru că PDL este un partid cu o puternică, solidă componentă liberală, dar nu este tot liberalismul la noi în PDL. Și eu sunt conștient de faptul că un liberalism
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
niciodată) interesele cele mai semnificative ale elevilor. Disciplina pozitivă presupune: • formularea și a transmiterea așteptărilor în raport cu comportamentul elevului; • persistența în așteptări și în dorințe de genul: "Vreau ca tu să..." și "Îmi place asta" (în acest caz, centrarea mesajului pe eul profesorului nu interferează cu respectul de sine al elevului); nu sunt acceptabile mesaje de genul: "Tu nu ești bun, de ce n-ai face mai degrabă...", deoarece interferează cu respectul de sine al elevului; • utilizarea unei voci clare, ferme, calme și
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
obsedantul deceniu") mai multe repetiții generale la tentativa de a-i prinde esența, nu a reușit această întreprindere menită să dea sens unei întregi vieți de creație. Și deși aproape toți s-au consacrat după decembrie 1989 unei literaturi a eului, memorialistică de cele mai multe ori, și aici, cum spune Sebalt, accentul cade pe aceeași încercare de recompunere, a unui sine mai demn de privit în oglindă decât a fost el în realitate. Nicicum pe scrutarea lui și a fundalului așa cum au
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
tu, nu-ți permite să înțelegi ce vrei tu să înțelegi, și cu atât mai puțin nu-ți permite să vezi ce vrea el să îți ascundă și să își ascundă. În afară de cazul când, ca în acest extraordinar roman al eului, ultimul, tragic și premonitoriu, cu extraordinarul său titlu, Trupul știe mai multe, nu vrea să-ți mai ascundă nimic: îi este o frică cumplită de moarte, o frică de nimic egalată decât de aceea de a îmbătrâni, și de oboseala
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
el în februarie 1996. O cumințenie, salvatoare de altfel, îl obligă pe cel dornic să iasă din rolul în care nu mai crede, îl menține pe o orbită a cărei alternativă ar fi evident, dacă nu chiar neantul, infernul propriului eu: "Caietul ăsta mă apasă ca o piatră de mormânt. El e conștiința mea trează și imbecilă. Trebuie să-l deschid din când în când, pentru a nu suferi prea tare, pentru a nu ajunge să mă urăsc prea mult" (martie
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
judeca viața, ca o limitează că o măsoară. În Différence et répétition, Deleuze propune o nouă viziune asupra realului, care devine câmp anonim, lipsit de ideea de individualitate. În Empirisme et subjectivité pune În discuție unitatea persoanei și credința În eul substanțial, identic cu sine și pledează pentru ideea unui câmp anonim al individualităților impersonale, dincolo de care rezultă un univers indefinit, fără subiect, În care existența nu este deloc ceva personal. În L’Anti-Oedipe, pe care Deleuze a scris-o Împreună cu
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93362]
-
bază o are în definiția generală a conștiinței 2. În fața unei noi necesități de legitimare și integrare sistematică a celor mai recente achiziții ale cercetării fenomenologice (de care țin circumscrierea existențialelor sau teoretizarea "stării de aruncare", a facticității, a transcendenței eului), însemnătatea conștiinței reflexive (ca instanță judicativă a propriilor acte sau gânduri) devine marginală. Existențialismul ajunge astfel să infirme și să sancționeze o linie tradițională inaugurată de Fericitul Augustin cu al său "redi in te" și păstrată vie, până la încununarea idealismului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în lumina inovatoare a unei strângeri la sine, a unei repreluări atotcuprinzătoare care privește către ego cu o înțelepciune aptă de a-l îngloba și depăși. Însuși actul întoarcerii către sine presupune și se face în numele unui mai mult decât eul (sau decât o constelație a faptului imediat, a momentului prezent), aspirându-l pe acesta într-o reorganizare permanent superioară care sfârșește prin a restabili de fiecare dată, sintetic, unitatea perturbată de o dedublare specifică oricărei reflexivități. Aceasta din urmă mediază
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cunoaștere a simplicității subiectului însuși, căci se face abstracție cu totul de proprietățile lui atunci când este desemnat prin expresia complet lipsită de conținut: eu (pe care o pot aplica oricărui subiect gânditor)"8. Iar apoi, "atât este cert că prin eu, eu gândesc totdeauna o unitate absolută, dar logică, a subiectului (simplicitatea), iar nu că prin aceasta aș cunoaște simplicitatea reală a subiectului meu"9. În urma acestei considerări paralele a tezei și a antitezei, el a conchis că nu poate fi
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
numește acest procedeu principiu al unității sintetice, considerând despre el că "nu spune altceva decât că toate reprezentările mele într-o intuiție oarecare dată trebuie să fie supuse condiției numai sub care eu le pot atribui ca reprezentări ale mele eului meu identic"12. După cum o subliniază și Strawson 13, este într-adevăr vorba de o unitate a atribuirii, aceasta din urmă fiind întemeiată în actul sintezei (într-o relație de contiguitate care supune cei doi termeni unei apropieri neverosimile dar
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Dacă o conștiință unitară însumează toate experiențele posibile, pe ea însăși cine o observă? Cine se apleacă asupra fenomenului cumulativ în sine? Astfel pusă, întrebarea dovedește o necesitate structurală supraadăugată demonstrațiilor anterioare: cea a recunoașterii unui fenomen de dedublare a eului, constitutiv oricărei reflexivități și întemeietor al oricăror premise teoretice de definire a faptului conștiinței la primele două niveluri ale sale. În această idee, psihologul Henri Ey caracterizează reflexia astfel: "o deschidere a conștiinței, o sciziparitate a ființei noastre conștiente, care
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
structură cumulativă determinantă. Iar drumul către acest cifru definește paradigme paideice și ajunge să fie scop principal al unui anumit sens de orientare evolutivă (ce dirijează formarea către o țintă exclusivistă și privilegiată a revelării autentice de sine, a descoperirii eului veritabil). Aceste paradigme își găsesc corespondenți în trecutul îndepărtat al multor ritualuri religioase de consacrare care însoțesc pasul în maturitate și păstrează până în prezent caracterul de încununare al tuturor eforturilor care compun procesul educativ. Relația maestru-discipol implică și o sarcină
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Immanuel Kant, arbitrul sintetizator al disputei empirist-raționaliste, a elaborat o teorie a conștiinței de sine care înglobează noțiunea creată de filosoful englez și îi adaugă obligatoria contribuție transcendentală a unei facultăți a clarității reprezentărilor (în descendență leibniziană), adică a reprezentării eului și a raportării acesteia la intelectul însuși. El distinge două tipuri de conștiință de sine: una a stărilor psihologice în simțul intern ("conștiința de sine empirică") și una a exercitării actelor de apercepție ("apercepția transcendentală" cea responsabilă de statornicia și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ale schimbării de tip esențial, firescul ține, deci, mai degrabă de suprafața "intensională" a fizionomiei subiective, legând veșmântul caracterizant al ei după legi ale vecinătății exteriorizante. Ele au determinat atitudinea filosofică radicală a lui Henri Bergson, care admitea că "în interiorul eului există deci succesiune fără exterioritate reciprocă; [iar] în afara eului există exterioritate reciprocă fără succesiune"34, considerând că "eul interior, cel care simte și se pasionează, cel care deliberează și decide, este o forță ale cărei stări și schimbări se întrepătrund
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
degrabă de suprafața "intensională" a fizionomiei subiective, legând veșmântul caracterizant al ei după legi ale vecinătății exteriorizante. Ele au determinat atitudinea filosofică radicală a lui Henri Bergson, care admitea că "în interiorul eului există deci succesiune fără exterioritate reciprocă; [iar] în afara eului există exterioritate reciprocă fără succesiune"34, considerând că "eul interior, cel care simte și se pasionează, cel care deliberează și decide, este o forță ale cărei stări și schimbări se întrepătrund intim, suportând o profundă alterare când le separăm unele
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
caracterizant al ei după legi ale vecinătății exteriorizante. Ele au determinat atitudinea filosofică radicală a lui Henri Bergson, care admitea că "în interiorul eului există deci succesiune fără exterioritate reciprocă; [iar] în afara eului există exterioritate reciprocă fără succesiune"34, considerând că "eul interior, cel care simte și se pasionează, cel care deliberează și decide, este o forță ale cărei stări și schimbări se întrepătrund intim, suportând o profundă alterare când le separăm unele de altele pentru a le derula în spațiu"35
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
pe propria interioritate reclamă, în virtutea registrului de realitate care-i e specific, o atenție empatizantă și intervenționistă, adică toate caracteristicile unei veritabile interacțiuni, opusă indiferenței și neutralității de tip teoretic. Ea face posibilă în final o reorganizare superioară care aspiră eul astfel întregit și care restabilește, sintetizator, unitatea perturbată de dedublare. Post-schimbare, subiectul uman trăiește o regăsire transfigurată de sine și practică revenirea unificatoare sporită care este inutilă și de neconceput la nivelul conștiinței metafizice, ale cărei scopuri cognitive țin de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
către propria esență, către transparență de sine, către identitate cu un model supraordonat și atestator. Configurația spirituală interioară este unul dintre rezultatele acestui drum, iar printre efectele psihologice ale stabilității ei regăsim și unicitatea coezivă a personalității (echivalent al "puterii Eului"). Scopul configurațional ghidează apoi preocuparea obligatorie a conștiinței cu un efort auto-rezumativ (fără nici un implicat de limitare sau reducție). Structuralismul secolului XIX a impus accepțiunea statică a termenului de structură, pe când cel al secolului XX a introdus accepțiunea sistemică și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
real", ca să denumesc ceea ce este, într-acest fel, parțial, o premisă pentru influența trăirilor asupra stărilor sufletești, parțial, efectul acesteia. Ca să evităm o neînțelegere prea frecventă, chiar și la unii psihologi eminenți, trebuie să subliniem în mod expres că acest eu real nu are nevoie să fie un obiect al conștiinței individului însuși. Faptul că vorba "eu" este folosită relativ timpuriu nu înseamnă nimic; la început e doar un simplu mune, despre care copilul descoperă ulterior, spre marea lui surprindere, că
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sufletești, parțial, efectul acesteia. Ca să evităm o neînțelegere prea frecventă, chiar și la unii psihologi eminenți, trebuie să subliniem în mod expres că acest eu real nu are nevoie să fie un obiect al conștiinței individului însuși. Faptul că vorba "eu" este folosită relativ timpuriu nu înseamnă nimic; la început e doar un simplu mune, despre care copilul descoperă ulterior, spre marea lui surprindere, că toți oamenii au pretenția cu același drept să aibă un nume. Poate să existe un interes
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
început e doar un simplu mune, despre care copilul descoperă ulterior, spre marea lui surprindere, că toți oamenii au pretenția cu același drept să aibă un nume. Poate să existe un interes dominat și o năuință și prin aceasta, un eu real fără să se alcătuiască din ele vreo reprezentare fără ca aceasta să devină obiect. Eul real poate suferi chiar și modificări foarte energice, fără ca individul să fie conștient de acest lucru. Unele schimbări apar nemijlocit și involuntar în comportarea sa
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
că toți oamenii au pretenția cu același drept să aibă un nume. Poate să existe un interes dominat și o năuință și prin aceasta, un eu real fără să se alcătuiască din ele vreo reprezentare fără ca aceasta să devină obiect. Eul real poate suferi chiar și modificări foarte energice, fără ca individul să fie conștient de acest lucru. Unele schimbări apar nemijlocit și involuntar în comportarea sa și devin astfel vizibile, eventual, pentru alții, cu toate că individul însuși nu le descoperă. Ludwig Feilberg
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]