11,315 matches
-
de cunoaștere. Învățarea poate fi construită În mod natural ca un proces dinamic, antrenant și plin de satisfacții. Atunci când copilul este pus În fața unui traseu imaginativ, structurat conform modului binar În care limbajul a impus organizarea lumii sale, În care metaforele și fantezia transformă procesul În povești provocatoare, se Încurajează aspirațiile sale spre succes, iar Învățarea devine o experiență atrăgătoare pentru fiecare elev. În general, principalele riscuri pentru Învățare pot fi sintetizate sumar prin: lipsa Încrederii În sine (trebuie notat că
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina TABACU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2152]
-
literar” (Craiova), „România literară”, „Luceafărul” ș.a. Traduce mult, mai ales din literaturile franceză și rusă, uneori în colaborare. Volumul de debut, Non possumus, apărut în 1972, în condiții grafice de excepție, vădește un poet cu o sensibilitate delicată, având pasiunea metaforei șlefuite, îndelung căutate, și ale cărui trăiri tind să confere evenimentului, indiferent dacă acesta este unul important sau banal, o aură de ceremonie, de sărbătoare a spiritului. Astfel, prezența iubitei transformă camera într-un „sipet purpuriu”, poetul devenind adoratorul mut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
vârtej încremenit. De fapt, totul devine o parodie serioasă a Noului Roman, utilizând nuclee tematice, motive recurente și obsesii ale eului auctorial depistabile în opera scriitorului. Lectura adecvată ar fi de tip poetic, deoarece segmentele componente ale textului interacționează generând metafore prozastice. Capodopera romancierului Ț. e, probabil, Nunțile necesare (1992; Premiul Academiei Române), o rescriere în cheie postmodernă a unui mit fundamental al culturii românești: Miorița, cu referire intertextuală și la Ritmuri pentru nunțile necesare, poemul lui Ion Barbu. Tratat sub semnul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
lui, dictată de dorința de a face credibilă punerea în scenă a unei ficțiuni, nu a încetat să obsedeze Marele Secol. Două curente se înfruntă, dovedind existența a două sisteme de reprezentare foarte diferite. Corneille, pentru care teatrul este o metaforă a lumii, se opune docților, partizani ai unui iluzionism mimetic, și merge uneori până acolo încât proslăvește, la fel cu susținătorii barocului, dreptul la neverosimil. Dornici să creeze la spectatori o iluzie de realitate maximă, docții consideră în schimb că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
puțin imitativ decât teatrul, el recurge constant la simbol. Dansatoarea, diafană și aeriană, apare cvasi ireală. "Dansatoarea, scrie el în Divagații (Divagations), nu este o femeie care dansează, pentru aceste motive alăturate că ea nu este o femeie, ci o metaforă, rezumând unul din aspectele elementare ale formei noastre, spadă, cupă, flori etc., și pentru că nu dansează, sugerând, prin miracolul făcut din scurtări și elanuri, cu o scriitură corporală, ceea ce ar necesita paragrafe în proză dialogată, ca și descriptivă, pentru a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din normalitatea lui și să renunțăm la a-l considera ca putându-se lipsi de comentarii. Oricât de banal, neimportant, popular ar fi, este marcat cu pecetea a ceva neobișnuit." Întreaga activitate poetică a lui Brecht constă în munca asupra metaforei, procedeu asupra căruia meditează toată viața, interogând diferitele forme artistice pentru a găsi acolo secrete de compoziție. Fascinat de Cézanne, el scrie de exemplu, în Noua tehnică de artă dramatică: "Pictura distanțează (Cézanne) atunci când exagerează forma scobită a unui recipient
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-lea. Discursurile și apelurile sale din 1848, precum și cele ulterioare dezvăluie noblețe de gândire și înălțime de concepție, demonstrând, totodată, o bună stăpânire a frazării, supusă unei argumentări patetice și unor cadențe pasionate. În pofida unui limbaj câteodată latinizat, retorica simplă (metafore în stil popular, comparații ingenioase), pigmentată adesea cu sarcasm și ironie, întărește eficiența intervențiilor lui B., explicându-i, în parte, popularitatea. SCRIERI: Raporturile românilor cu ungurii și principiele libertăței națiunali, ed. 2, Viena, 1852; ed. (Românii și ungurii), îngr. și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
Octavian Soviany, Viața ca un miracol, LCF, 2002, 8; Vasile Pruteanu, „Camera de subsol sau Răscumpărarea”, ATN, 2002, 2; Aura Christi, Valeriu Mircea Popa. Un „scandal literar”, CNT, 2002, 12; Al. Cistelecan, Doi poeți, „Ziua literară”, 2002, 12; Iuliana Alexa, Metaforele și răscumpărarea, RL, 2002, 13; Horia Gârbea, Un poet singuratic, LCF, 2002, 17; George Vulturescu, „Camera de subsol sau Răscumpărarea”, PSS, 2002, 3-4; Gheorghe Grigurcu, O lacrimă a lucidității, RL, 2002, 28. N.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
eticismul, care capătă străluminări incantatorii: „Adie voci de dincolo de noi/ Prin seara ca un giulgiu de fecioară,/ Tărâm străin, fosforescente ploi/ Când amăgirea-ncepe să ne doară” (Seară depărtată). E un lirism concentrat, interiorizat, susținut de tehnica sugestiei și a metaforei revelatoare. Un aer de basm hieratic, cu imagini de stampă și „vedenii” ale unui trecut neguros, dar eroic se filtrează în versuri cadențate cu duh balcanic: „Cu-a V-a Macedonica veneam/ Să-ți stăpânesc pământul și pe tine;/ Sfios
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
folcloristului Ovidiu Papadima. După absolvirea Liceului „I. L. Caragiale” din București (1976), urmează Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-engleză, a Universității bucureștene, luându-și licența în 1981. În 1987-1988 beneficiază de o bursă Herder la Viena, unde studiază teoria metaforei, iar în 1995-1996 este bursier al Colegiului Noua Europă pentru studiul receptării literare. În 1999 obține titlul de doctor în filologie cu teza Relația autor-cititor în literatura română, secolul al XIX-lea. Proza pașoptistă și postpașoptistă. Profesor de limba română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
răi; Nintinuggaxe "Nintinugga", „Stăpâna care redă viața celui mort”. 8. Zeii naționali Marduk și Assurtc "8. Zeii naționali Marduk și Assur" a) Mardukxe "Marduk" Numele Mardukxe "Marduk" are la bază presupusul nume sumerian antic Amar-utuk, „Tânărul taur al soarelui”. Prin intermediul metaforei forței fizice este exprimată principala caracteristică a zeului: cea a puterii sale incomparabile. Pe această temă se construiește relatarea din En¿ma eliș, poemul compus În Babilon pentru a justifica ascensiunea lui Mardukxe "Marduk" de la o mică divinitate a familiei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeu nemuritor” (F 112). Cine se Întinează cu o crimă este prigonit zece mii de ani prin intermediul elementelor (F 115). O viziune a lumii de dincolo demonstrează În ce fel sufletul este Înveșmântat cu o carne necunoscută lui (F 126): o metaforă impresionantă Întemeiată pe un dualism antropologic. El Îl exaltă pe Pitagora, fiindcă amintirea lui se Întinde pe zece, ba chiar douăzeci de generații omenești. (Auto)apoteoza și lauda „amintirii” au legătură cu unele plăcuțe de aur care celebrează această mnemosyne
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acțiune simbolică. c) Teologia sacrificiului Romanii sacrificau animale și, din acest motiv aveau nevoie de ritualuri și de explicația lor. Tocmai de aceea, cred eu, nu au elaborat o teologie și o filozofie a sacrificiului 1. Doar arareori au folosit metaforele limbajului sacrifical În domeniul moralei și al politicii, dar niciodată nu au stilizat moartea În război ca un sacrificiu consumat pe altarul națiunii. Numele folosite pentru acest gen de acțiune cultuală sunt puțin tehnice. Oferirea unui animal nu Înseamnă altceva
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
etice și preocupări religioase caracterizează deci În profunzime mișcarea neoplatonică și, exceptând dimensiunea ei ideologică, Îi legitimează implicarea În problematica religioasă. Mari sectoare din acest curent de gândire se dovedesc interesate, din diferite motive, de „disciplina misterului”, fie pe planul metaforei, ca instrument de exprimare a procesului de dobândire a adevărului, articulat În trepte și momente succesive, fie pe cel al unei practici de cult cum este cea teurgică, acceptată În concret și teoretizată pe plan ideologic În complexele ei implicații
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mod organic o doctrină sistematică, cum ar fi dualismul sau soarta sufletului după moarte. În acestea se reflectă mai ales tradiția antică a poeziei mantice, având pe alocuri trăsături oarecum ezoterice, datorate, de fapt, diferitelor nivele de sens, aluziilor și metaforelor care le marchează limbajul și stilul retoric și a căror cheie interpretativă este uneori greu de găsit. Dificultățile de Înțelegere a textului sunt uneori enorme, inclusiv din cauza numărului mic de documente În avestico-gathică. Fără Îndoială, acestea sunt textele cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vedere; melancolia: „boală de voia rea, pătimirea Întristărei, fierea neagră”. În Miron Costin, găsim Însă... „Cum se ridică și se risipește o negură Întunecată, așa și ei se curățește de scârbă ce-i zăcea la inimă”, ceea ce constituie o admirabilă metaforă, dar și o realitate științifică. Inima era pentru moldoveni identică cu sufletul: inimă real, sau chiar ca o licență literară: „Ștefan Vodă, lăsând inima cea neprietenească, s-au Împăcat cu craiul leșesc” și „cu ce inimă și cu ce sfat
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
acest caz, g. cuprinde scheme poetice similare cu cele din basm, din cântecul bătrânesc sau din descântec. Alteori, prin diverse transformări, poate ajunge recitativ în jocurile de copii sau frământătură de limbă. Procedeul cel mai uzitat în exprimarea enigmei este metafora. „Căciula mutului / în fundul pământului” sugerează plastic ciutura fântânii. Limbajul este adaptat tendinței acestei specii de a ridica dificultăți în dezlegare. O g. bună trebuie să cuprindă elemente puține, dar semnificative, și să nu presupună mai multe soluții. Polisemantismul cuvintelor folosite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
dramaturgie și memorialistică. Volumul Dramaturgia între clipă și durată confirmă prima preferință, extinsă acum asupra teatrului românesc postbelic - teren al unui canon încă nefixat, ceea ce potențează spiritul critic al autorului. Performanțele acestei panorame stau în caracterizările sintetice, slujite de harul metaforei critice. Cea de-a doua orientare e ilustrată de Semnele lui Hermes (1993; Premiul „Vasile Pogor”, Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), prima sinteză amplă asupra memorialisticii noastre de călătorie de până la 1900. Cartea propune o tipologie guvernată de criterii diverse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
întrebările pe care și le pune, el se lasă cuprins de o exasperare tulbure, domolită numai prin cruzime. Ca și Rienzi, Lăpușneanu-Vodă este scrisă în versuri albe, ceea ce permite compunerea de fraze ample, bogate și echilibrate, covârșite, uneori, de afluxul metaforelor. B. a alcătuit și un ciclu intitulat Urmașii lui Alexandru cel Bun în drame istorice, din care nu a scris decât episodul Ilie-Vodă, în cinci acte. Singurul merit al acestei piese ar fi că precede, prin temă, drama Despot-Vodă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
o predispoziție de a plasticiza, fără ornamentație excesivă, ele se înfiripă și în structuri muzicale, polifonice, într-o gradație când suitoare, când coborâtoare, între care șerpuiește în efluvii incantația. Comparațiile, înavuțite cu pilde din „cărțile” Scripturii sau din Sfinții Părinți, metafora, cu falduri grele sau vaporoase, sunt „stâlpările” unei parabole pulsând de sensuri. Prin această artă a cuvântului, exprimând o întreagă gamă de stări sufletești, mitropolitul se comunică și pe sine, cu spiritul său neliniștit, tumultuos, dar și contemplativ, pătimaș și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
Cum coboară majestos Dumnezeu...”. Ultima carte de versuri antumă a lui P., În marea și-n mormintele din noi (1967), oferă parcă o sinteză a motivelor cultivate în anii exilului. Poetul și-a limpezit cântarea, iar simbolurile sunt clar sensibile. Metafora drumului inițial s-a revelat în lăuntricul drum, valențele mioriticului se axează exclusiv pe metafizic, nota religioasă a cântecului se descifrează în semnificațiile implicate în răstignire, jertfă și renaștere spirituală, cosmicul se transformă din peisaj în rost, în destin stelar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
socială - faptul că funcția este cardinală sau ordinală, sau comparabilă ori incomparabilă interpersonal -, cât și diferitele restricții care pot fi impuse anumitor funcții de bunăstare socială. Pentru a înțelege mai bine această idee, să luăm cazul teoremei Arrow și o metaforă. Să presupunem că dorim să udăm o grădină cu un furtun de grădină. Debitul și presiunea apei sunt în funcție de modul în care este fabricat furtunul și în funcție de presiunea externă asupra furtunului. În cazul de față, furtunul este o funcție ordinală
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Emil Condurachi: "Recenziile asupra Istoriei românilor a profesorului Giurescu au depășit tot ce se știa pînă acum în domeniul recenziilor de carte". (Iorga i-a numit pe istoricii Noii școli de istorie "măgari turbați"). Condurachi scria că "aceasta este o metaforă extrem de rară în paginile istoriografiei universale"176. Dar ceea ce era mai rău abia de acum înainte avea să se întîmple. Iorga, eternul student, a alcătuit din inițialele numelor lui Giurescu și Panaitescu cuvinte formate din patru litere pe care le-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
el își începea astfel articolele: "Adevărul despre Trecutul și Prezentul Basarabiei". Iorga idealiza condițiile din această provincie prost administrată, contrazicîndu-și flagrant repetatele aprecieri la adresa acestora și chiar și propria lui corespondență. Dădea replică oricărui atac sovietic, respingînd acuzațiile Rusiei Sovietice (metafore ale afirmațiilor lui Troțki și Rakovski despre "jugul boierilor" români. Iorga avea dreptate cînd afirma că "aceasta este doar demagogia preliminară", vor urma "colhozurile" și moldovenii vor înțelege curînd despre ce este vorba. Ar fi putut adăuga: iar o dată cu colhozurile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
soldaților, dar perfect capabilă de un război total. Cohorta birocraților de partid formați În timpul războiului - generația Brejnev - echivala puterea și succesul cu o producție uriașă În industria apărării, model după care avea să conducă țara Încă patruzeci de ani. Vechea metaforă leninistă a luptei de clasă se Împletea acum cu amintiri orgolioase dintr-un război adevărat. Statul-partid sovietic dobândise un nou mit fondator: marele război pentru apărarea țării. Grație tratamentului aplicat de naziști zonelor ocupate, războiul purtat Între 1941 și 1945
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]