13,698 matches
-
-și presare pe rană, o pulbere galbenă dintr-un borcănaș de faianță, peste o bubă care nu se mai tămăduia. Avea nenea Mihalache un cap ca o pepenoaică mică și bună de murat, brăzdată de o tăietură ce-i spinteca obrazul de la tâmplă până la gât. Trompetul îi scotea tabachera din buzunarul hainei, îi răsucea țigara pe care i-o vâra apoi, între buzele umbrite de o mustață arsă de jarul mucului, cărămizie și pleoștită peste colțurile gurii. ...Mai aveam printre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Wilhelm al II-lea, Împărat al Germaniei și rege al Prusiei, eu, mareșal de Mackensen, întăresc cu semnătură condamnarea la moarte a prizonierului de război român Gheorghe Chihaia, pentru că în seara zilei de...”. Chihaia Gheorghe îngălbeni. Sângele îi pieri din obraji. Dar nu trăda nici cea mai mică neliniște. Primise lovitura în poziție de „drepți”, ținând palmele întinse pe vipușca pantalonului, după ce paznicul îi luă din mână lumânarea de ceară. Era ultima noapte de groază și de nebunie. După ce furăm mutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
atunci că vorbele lui vor stărui încă mulți ani după plecarea noastră. Sărăcia descrisă de el este cea trăită și simțită cu adevărat. Viața ticăloasă de pod-mansardă, alături de o femeie halucinată și sleită de foame: moartea, întruchipată în domnul cu obrazul de culoare pământie, venit în vizită cu hainele și cu pălăria gris, rigid și implacabil, în fața expunerilor de motive în favoarea unei scurte amânări, apoi: uluitoarea apariție a directorului de pompe funebre, care condolează în frac, luând în același timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
clipele să mi se scurgă lin, aștept să moară Gloria, pentru ca, în sfârșit, să pot să plâng și eu cu lacrimi. Numai cine cunoaște plânsul mut cu ochii uscați poate să înțeleagă de ce vreau să plâng și eu o dată, cu obrajii scăldați în șiroaie nesfârșite. În primul și ultimul meu ceas, după moartea Gloriei voi coborî storurile și îngenuncheat în fața patului în care ne-am chinuit pentru greșelile noastre, voi săruta smerit chipul ei de sfântă. Mă voi înclina să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Hyde. Are febră și doctorii declară că suferă acum de o pneumonie embolică provocată de un cheag aflat În plămân. Privindu-l cum stă culcat pe spate În dormitorul Întunecat, cu draperiile trase, respirând zgomotos, cu colțurile gurii lăsate și obrajii supți, adânciți Între maxilarele fără proteză, Theodorei i se pare că aura Marelui Scriitor, „cher maâtre“, cum Îngăduie tinerilor admiratori să Îi spună, s-a evaporat În fine și că nu mai e decât un biet bătrân bolnav și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
avea să Îl Îmbrățișeze pe eroul Întors acasă. Dar când clipa aceea sosi, dl James era de față, la fel ca și Joan Anderson, iar Minnie trebui să se mulțumească cu o strângere de mână și cu un sărut pe obraz. Grija față de dl James i-a apropiat, cu siguranță, În special după accidentele cerebrale, iar Burgess este Întotdeauna blând și atent cu ea și Îi spune că fac „o echipă bună“, dar nu s-a arătat câtuși de puțin interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să bată miezul nopții - din Chelsea, din spatele lor, din Battersea, de dincolo de râu, și, stins dar clar În fundal, se aude sunetul ca de gong al lui Big Ben. — La mulți ani, Joan! spune Burgess și o sărută galant pe obraz. Se Întoarce să o felicite și pe Minnie În același mod, dar ea Îl Îmbrățișează și Își Înclină capul pentru a-l săruta pe gură, simțind cum perna moale a mustății cedează sub buzele ei și trupul lui Încremenește, luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că, dincolo de exteriorul calm, de domnișoară bătrână, se ascundea o inimă ale cărei bătăi se Întețeau când era el prin preajmă. Nu era frumoasă, ceea ce era bine, fiindcă nu Încuraja bârfa, dar nici ștearsă nu era. Avea trăsături plăcute, regulate, obraji rotunzi și netezi, și un păr castaniu și des, tras pe după urechi, către spate, și Împletit. Trupul de femeie Îi era Întotdeauna Îmbrăcat cu un bun gust lipsit de ostentație, manifestând energii neașteptate pentru plimbări și excursii. Surzenia era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe ei. — E frumos, murmură ea. — Mi s-a spus că e ultima modă, zise el. Ți-am spus că cei de la Atlantic m-au rugat să scriu un articol retrospectiv despre opera ta? În ciuda chipului pe jumătate Întors, văzu obrazul neted al lui Fenimore Înroșindu-se. — Nu, spuse ea, nu mi-ai spus. Henry știa foarte bine că nu-i pomenise până atunci de ofertă, pentru că, până În clipa aceea, nu se hotărâse Încă dacă să o accepte sau nu. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dacă nu dorință, măcar o măsură de tandrețe manifestată fizic Într-o căsnicie. Pentru o feneie de vârsta ei, Fenimore era atrăgătoare. Îi admira silueta Îngrijită și bunul gust potolit cu care și-o Înveșmânta, Îi plăcea să Îi privească obrajii netezi și rotunzi, și acum surpinzător de neatinși de riduri, ochii mari și calmi, albaștri-cenușii, curbura ușor amuzată a buzelor În repaus, ca și cum și-ar fi mușcat-o pe cea de jos, gâtul cu carnea frumoasă și invariabilul guler strâmt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
găsește la un hotel mult mai modest, nu departe, pe Rue des Capucines. El ajunse cu expresul de Geneva seara târziu și o așteptă a doua zi de dimineață să coboare. I se păru palidă și trasă la față, cu obrajii, de obicei netezi și rotunzi, acum ușor zbârciți, ca merele care au stat prea mult depozitate. Când se interesă de sănătatea ei, Îi răspunse că „făcutul bagajelor“ i se păruse mai epuizant decât altădată și apoi, În săptămâna petrecută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu scrise nimic, nici măcar o scrisoare, abandonându-se complet plăcerii de a o distra pe Fenimore. Ea se arătă recunoscătoare și Încântată, lăudând tot ceea ce propunea sau aranja el, și Începu să arate mai bine, cu mai multă culoare În obraji și un pas mai săltăreț. Dar simțea o melancolie profundă și permanentă, care rămânea nclintită, netulburată de tot acest divertisment, ca un iaz Într-o peșteră Întunecată, subterană. Nu Îi păru entuziasmată de vestea că noul roman era bine primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Veneția. — Da, bine. Îi luă mâna și, pentru că tot se aflau la Paris, i-o ridică galant la buze, dar, spre surprinderea și oarecum panica lui, Fenimore Îl trase spre ea, Într-o Îmbrățișare grăbită, și Îl sărută scurt pe obraz, Îngropându-și chipul În barba lui, Înainte de a urca În tren. Impiegatul trânti ușa În urma ei, iar Henry o văzu apărând la fereastra de pe culoar, mergând spre el, făcându-i cu mâna și zâmbind timid, dar Îndepărtându-se odată cu trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zâmbind timid, dar Îndepărtându-se odată cu trenul ce ieșea lent din gară. Rămase cu pălăria În mână, făcându-i semn cu cealaltă, până când ultimul vagon dispăru din vedere. Apoi Își puse pălăria pe cap și, scoțând o batistă, Își șterse obrazul bărbos. Se Întoarse pe călcâie și porni spre indicatorul pe care scria Sortie, În parte ușurat și cu plăcuta conștiință a faptului că mai avea o zi de stat la Paris, o zi pe care și-o putea petrece după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pic, căci focul Încă nu Încălzise aerul din Încăpere. Turnă apă În lighean, se spălă și se șterse pe față, după care, cu o bucățică de săpun de ras, cu un brici proaspăt ascuțit și o foarfecă bărbătească, Își rase obrajii și Își tunse barba. Făcu această operațiune cu grijă sporită, gândindu-se la seara ce avea să vină. Barba lui nu era niciodată foarte ordonată, ca podoaba imperială a lui Maupassant, de exemplu, sau lungă și patriarhală, ca a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Spectacol cu Fericire pe jumătate, comedie Într-un act de Julian Field, și Guy Domville, de Henry James, 7.40“. Asta era tot? Piesa lui menționată succint, ca și cum ar fi fost un apendice la neînsemnatul prolog al lui Field? Simți obrajii Înroșindu-i-se de indignarea provocată de insultă și Începuse deja să se gândească În ce fel avea să i-o plătească ofensatorului, indiferent cine va fi fost el, când, din coloana alăturată, Îi atrase privirea un alt anunț, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fi fost strivite sub călcâiul răzbunător al atacatorului fără nume. Dacă The Times era de partea huliganilor de la galerie, atunci nu exista loc pentru el În teatrul englez. „Un efort dureros și prost direcționat“ - vorbele usturau ca o palmă În obraz, dar era posibil ca ele să fie și epitaful carierei lui de dramaturg. Fusese Într-adevăr dureroasă și vizibil prost direcționată. Irosise cinci ani căutând inutil un Sfânt Potir iluzoriu, cinci ani În care neglijase arta pentru care avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cincisprezece minute, după care rămâneau mulțumiți, adânciți În lungi tăceri contemplative. Dacă era de față, fiica lui Norris, Effie, umplea aceste pauze vorbind despre cai și vânătoare, singurele subiecte care păreau să o intereseze. Era o tânără Înaltă, blondă, cu obraji roșii, În vârstă de douăzeci și trei de ani, arhetipul englezoaicei sănătoase și vioaie, mânată de instincte și lipsită de gânduri ca un animal de rasă, ca, să zicem, un cal. Găsea util să se gândească la ea atunci când evoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
greșit și câteva balansuri alarmante porni bicicleta și Începu să pedaleze hotărât. Era o după-amiază plăcută, Însorită, cu o briză ușoară dinspre sud, care, Întețită de mișcarea pe care o făcea tăind aerul, Îi flutura barba și Îi răcorea plăcut obrajii. Ca Întotdeauna, viteza amețitoare, prin comparație cu mersul pe jos, Îl Înviora. Ce invenție minunată! Atât de simplă, dar atât de ingenioasă. Cum de-i luase omenirii atât de mult să vadă că, doar cu un mic impuls inițial, ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Paris, acum distinsul decan al Colegiului de Arte Frumoase de la Kensington. Venise cu aceeași misiune, drept care Îl vizitară Împreună pe invalid, luând loc pe scaune cu spătar Înalt, lângă pat. Aspectul lui Kiki era șocant. Era tras la față, cu obrajii supți, parcă mai slab ca niciodată În cămașa de noapte, cu un șal aruncat peste umerii osoși. Suferea de mai multe boli, fiecare În parte inofensivă, dar care, Împreună, Îl scoteau din circulație: indigestie, gingivită și o tuse astmatică, șuierată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mare. E un copil foarte cuminte, să știți. N-o să vă pară rău că-l luați pe lângă dumneavoastră. Îl Împinse În față. Băiatul zâmbi timid și Își plecă privirile, uitându-se la ghete. Semăna cu un spiriduș, cu nasul cârn, obraji bucălați, o buză de sus pronunțată și păr des și ondulat, dar trăsătura cea mai izbitoare era statura extrem de mică. — E tare scund, doamnă Noakes. — Scund, dar puternic, domnule. Răposatul, săracu’, soțul meu era la fel. — Chiar are paisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Burgess. Nu vreau să las să o facă altcineva. El m-a Învățat să-l rad. Zicea că am mâna ușoară. Nu l-am tăiat nici o singură dată. E un fel de a-ți lua rămas bun. Pe neașteptate, pe obrajii lui Burgess Încep să curgă lacrimi. — Iertați-mă, nu știu ce e cu mine, se scuză el răgușit. Scoate o batistă, se șterge la ochi și Își suflă nasul. Minnie se apropie de el, Îi Înconjoară umerii cu brațul și Îl strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mergeam singur pe jos. Chiar prin mijlocul pâlcului care chicotea am trecut, fără să risc mai mult de o privire. Nu era nici frumoasă, nici urâtă, doar o elevă cu părul negru și codițe destul de lungi. În rama lui întunecată, obrazul ei mi s-a părut mic, scurtat la nivelul de punct-virgulă-linie. Gura cu buze înguste, strânse. Sprâncenele unite deasupra rădăcinii nasului. Cunoșteam fete mai drăguțe. De o verișoară mă ocupasem chiar, pipăind-o, în șopronul pentru lemne al bunicului. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
hotărât și frumos“, care mă iubea după măsura lui, el, soțul înnăscut, pe care nevasta lui îl numea Willy, stătea lângă mine atunci când trenul a intrat în gară umplând peronul de abur. Lui, nu mie, i se rostogoleau lacrimile pe obraji. M-a strâns în brațe. Nu, afirm insistent că mi-am îmbrățișat tatăl. Sau ne-am mulțumit cu o bărbătească strângere de mână? Oare am fost economi până la zgârciți cu cuvintele: „Ai grijă de tine, băiete!“?, „Pe curând, papa“? Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ciuruite de schije de grenade. Unele se înnodaseră acrobatic. Ar fi fost de găsit, de asemenea, și bucăți de trupuri. ăsta a fost băiatul care adineaori cânta încă atât de bine la muzicuță? Îl recunoșteam pe, infanteristul pe ai cărui obraji se usca spuma de ras... Printre cadavre se târau supraviețuitori - sau stăteau încremeniți ca și mine. Unii urlau, deși nu erau răniți. Cineva scâncea ca un copil mic. Eu am rămas locului, în pantalonii uzi de pișat, și mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]