12,874 matches
-
din agricultură i-au determinat pe mulți fermieri să se angajeze în armată sau să plece să lucreze în minele din Vestul Îndepărtat al Americii. La ferme au rămas să lucreze mai mult femeile și emigranții din Europa, care se pricepeau să folosească mașinile agricole. ● Treptat, agricultura a început să prospere datorită următorilor factori: ─ creșterea producției de bumbac necesară confecționării hainelor soldaților; ─ creșterea populației în întreaga țară; ─ prosperitatea Nordul (care cere mai multe produse); ─ dezvoltarea industriei care reclama o angajare mai
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
școlară care își cunoaște și își valorifică tradițiile, învață prin cooperare, stimulează participarea și are o imagine proprie. La nivelul școlii s-au derulat următoarele proiecte: 2004 2007 "Zâmbet de copil", "Copiii, comoara cea mai de preț a lumii", "Sanitarii pricepuți", "Să condamnăm violența!" (Activități:"Bunul și răul samaritean din noi și de lângă noi"; "Drogurile moarte albă"; "Dialog fără rezerve") " Din suflet, pentru voi!" (Activități: "Moș Crăciun nu are vârstă", "Iată, vin colindătorii!"; "Sacul Moșului e plin!") Pentru a putea alege
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2953]
-
în aburii plăcuți ai unui vin Avenay sau Sillery, Champagne semnează un ordin care i se prezintă și care ar lua pîinea de la gura unei provincii întregi dacă nu i s-ar aduce o îndreptare; are o scuză, cum să priceapă oare, în primul ceas al digestiei, că pe undeva se poate muri de foame? (1966: 282-283) Întrebarea retorică finală intră în conflict cu aserțiunea are o scuză. Se distinge o dublă enunțare și locutorul, ironic, nu pare să asume aserțiunea
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și arată a pariziancă. De unde naiba a răsărit? Unde a găsit-o rotofeiul ăsta? Domnul Rodolphe Boulanger avea treizeci și patru de ani; era brutal din fire și de o inteligență pătrunzătoare; avusese de altfel mult a face cu femeile și se pricepea la ele. Asta i se păruse frumușică, așa că se gîndea la ea și la bărbatul ei. Cred că-i tare prost. Și ea-i sătulă de el; nu încape îndoială. Are unghiile murdare și e neras de trei zile. În timp ce
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
e4a] Îl găsiră, în sfîrșit ([e4b] cronica a pierdut circumstanțele exacte [e4c] și nu-mi place să născocesc ceea ce nu știu) [e4d] și avură chiar senzația că-l recunosc. [e5a] Omul, înăsprit de pustiu și de sălbăticie, nu mai putea pricepe vorbele limbii lui natale, [e5b] dar se lăsă condus, indiferent și blînd, pînă acasă. [e6a] Acolo se opri [e6b] poate din pricină că ceilalți se opriră și ei. [e7a] Privi poarta, [e7b] parcă fără s-o înțeleagă. [e8a] Brusc, își înclină capul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de a fi martori la minunile ce se nasc pentru că pe cele care s-au născut le știm. Nu vrem să fim arbitrii sau să-i transformăm pe cei din jurul nostru în arbitrii. Mi-am regestionat viața așa cum m-am priceput mai bine și nu-mi iese totalulă undeva, cumva am greșit și nu-mi pot da seama unde, cum, de ce! Sunt pe cale să-mi neg existența, să neg destinul care m-a determinat să fur și să mint. Să mă
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
ar suferit mult, mai ales că numai Mura a știut câtă durere au simțit multă vreme degețelele ei delicate. Nici bunicii nu i-a spus despre suferința ei, pentru că nu dorea să o întristeze și mai mult. Bine că a priceput tehnica împletitului! Nu peste mult timp, avea să uimească pe toți cu modelele pe care le realiza! Dar, despre acest fapt vom aminti într-un alt capitol al povestirii noastre. Spuneam că bunica încerca să găsească o soluție potrivită. Îi
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
mai mult ca de obicei... I se părea că este ceva straniu și o mare nedumerire pusese stăpânire pe ea. Nu înțelegea, mititica ce se întâmplă cu bunica. În căpșorul ei, cel acoperit cu păr negru, bogat și inelat, nu pricepea bine ce i se va întâmpla. Dar a aflat. În ziua cu pricina, bunica îi spune, atât cât reuși ea printre lacrimile care o sugrumau, de faptul că viața ei va fi mai frumoasă alături de alți oameni. - Ce o să te
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
români spun și astăzi că “dracul nu face mănăstire”. Prin urmare, Manole zidește Răul la cererea “monarhului ascuns”. Așa se instaurează ordinea în lumea haosului. Dar, din nefericire, “Sfârșitul încoronează opera!” Și domnul îl va sacrifica pe artist. (Pentru că nu pricep nimic din esența spirituală a românilor sau pentru că înțeleg prea bine, au apărut destui detractori la noi, care cer eliminarea din studiu, din cultura noastră a baladelor „Miorița” și ”Meșterul Manole”...). După înlăturarea satrapului, în România s-a întronat “Răul
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Partid Democrat Agrar din România. În acest furnicar, Tuța Rizea, cum îi spunea satul, era un fel de lider informal pentru țărăniști. Un om cu o armă redutabilă: memoria tragică. Șapte ani de pușcărie pentru șapte țigări Și totuși, nu pricepeam de ce satul era întors împotriva acestei bătrâne chinuite. Primarul Ion Chelu era omul lui Roman sau așa se spunea. “Avem păduri mari, 3000 de hectare. Am primit cereri și din Elveția pentru restituirea pădurilor după legea lui Lupu. Mulți au
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
l-ai pus domn pe Laiotă Băsărabă în locul lui Radu cel Frumos și rău de târtiță: “L-am pus domn pe Laiotă în cealaltă Valahie, ca să ne putem înțelege între noi”. Frumos ai rostit: “Cealaltă Valahie”! Dar destui smintiți nu pricep acele vorbe nici azi, că în țara Radului îi modru să ai apucături pidosnice și poți să urci pe tron, să ajungi vel-vornic, drept pentru care Măria Ta i-ai scurta de capete, la fel ca pe toți boierii cei
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
generali judecătorești numai hotărârile irevocabile», îl informează pe Bajenaru Marin și Ministerul Justiției prin adresa nr. 23165. Curat irevocabil! Și angrenajul se declanșează. Să recunoști că ai greșit când, de fapt, ești... inamovibil? Mai bine s-ar sparge cerul! Nu pricepi, domnule, că orice hotărâre definitivă și irevocabilă este lege?» Doamna Aurica Constantinescu, președinta Tribunalului Brăila, mă primește acru. Mai să ies din birou. «Lege pentru cine?» mă uit la ea bezmetic. «Cum pentru cine? Eu n-am voie să comentez
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Îi explică omului care a cumpărat cu bună credință găinile că, dacă va găsi un polițist corupt, oricum nu scapă de pârnaie, fiindcă nu poate influența instanța civilă, care și-a spus cuvântul până la Caiafa. Perfect adevărat. Marin Băjinaru nu pricepe cum vine treaba cu justiția română, dar cine poate înțelege? «Cum, eu nu pot fi grațiat pentru că am cumpărat patru găini, iar alții care au furat valori mari primesc grațiere personală, semnată de Emil Constantinescu?» «Cum să primească grațiere personală
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mă uitam la turlele Catedralei, ore în șir. Doamne, ce fac? Și-atunci am hotărât să plantez trandafiri. Mi-au plăcut trandafirii și fiindcă perioada de înflorire este mai lungă. Încă din primul moment, am fost țepuit fiindcă nu mă pricepeam. Am cumpărat niște trandafiri din piața de la Galați, de la niște ruși de peste Prut. Când colo, erau măceși! Toți erau sălbatici. Creșteau numai spini. M-au înrăit. M-am dus prin piață să-i caut. Mi-au batjocorit ideea mea de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
adunat 8000 de oameni în Parcul Central. Atât am făcut. Că să intru în PSD. Nu! Nu-mi trebuie. Nea Vasile, candidează mata că te votăm cu mare plăcere. Nu-mi trebuie, eu îmi văd lungul nasului. Eu nu mă pricep să dau cu presupusul, eu sunt omul faptelor." Fuga de-acasă Vasile Dănilă s-a născut în satul Barcea, situat la 12 kilometri de Tecuci. "Am fost trei frați și patru suori, din două mâini. Tata avea copii și din
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mai mic. Aveam frați vitregi, care proveneau din prima căsătorie a tatei. Mama, ca să nu strice atmosfera cu tata, ne bătea tot pe noi, care eram copiii ei, ca să înțeleagă și ceilalți. Copiii tatei erau mai ocrotiți. Bate șaua să priceapă iapa! Nu lua un măgar care urcă dealul câte luam eu. Și atunci am început să le fac. Măcar să știu de ce le iau. Am devenit un fel de lider de opinie în familie. Părinții erau săraci, munceau la CAP. O
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
primim răspuns: “Puteți să aveți și trei sesiuni, puteți să faceți o tragere pentru fiecare sesiune sau o tragere pentru toate sesiunile”. A venit vidul de putere după ce PSD a abandonat Guvernul. Preluase Berceanu și Ministerul Agriculturii. El nu se pricepea și îl pusese pe Giurgea care-i la ADS și care nu prea știa cu ce se mănâncă agricultura. Era și Piticu pe-acolo. El avea 28 de proiecte pe porc și nu intrase niciunul. S-a votat în Comitetul
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
proiect de două milioane și jumătate de euro, pe care l-am câștigat în 2009. Nu are dreptate Traian Băsescu atunci când spune că nu atragem fonduri europene fiindcă avem acolo neprofesioniști? Are. Nu au ce căuta în aceste locuri. Nu se pricep și au și alte interese obscure, de grup, de haită. Nu știu ce să mai zic... Banii au fost transferați la doamna Toncea, sub formă de împrumut, în loc să fie folosiți în cadrul programului... De la teroriști la “cei mai mari tâlhari” Și totuși a
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
să mă duc acolo. Am făcut vreo două-trei cereri la Ministerul Agriculturii, tot pierdeau dosarul. M-au trimis la Ambasada Franței să-mi spună francezii ce este cu rasa Montbeliarde, ce performanțe are, cum a fost ameliorată cu Simmenthal, ca să priceapă și proștii noștri. Aduc documentele și tot mi le resping. Eu, de felul meu, sunt mai mușcat de capră, și-i zic: “Cum ai ajuns, mă, un obscur economist, dintr-un director general la Bancpost? De prost ai ajuns aici
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Hanul Ancuței, care a ajuns o umbră de amintire. Mai întâi și-a cumpărat terenul, ca un megieș cuminte al noilor acționari ai legendei, care - pot să bag mâna în foc - nu au citit povestirea lui Sadoveanu. Altfel ar fi priceput știma locului... Este un suflet bun, dar să nu-l calci pe sistem! Spuneam mai sus „pelerinaj spiritual”, și nu întâmplător. Ionică a zidit hanul de piatră, cu roate de car pe fațadă, să le vezi de departe, când vii
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
vine cuculeana mută și își părăsește oul în casă străină. Aici va crește puiul lor, se va face mare și voinic, îi va arunca jos din cuib pe puii pământului și păsărelele vor hrăni o namilă de cuc, fără să priceapă că le-a distrus familia... Dar cucul e pasăre sfântă pentru țăranii mei frumoși... „Și, până la urmă, cine a furat vacile lui Tică?”, întreb eu cu gândul că mă prinde noaptea pe-aici. „Aici e Șipotul lui Cataroi, își continuă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mirare că într-o lume în care „bărbații sunt de pe Marte, iar femeile de pe Venus” suntem foarte atenți la modul diferit în care se comportă bărbații și femeile în magazine. Unele diferențe sunt în concordanță cu așteptările noastre - femeile sunt pricepute la cumpărături, bărbații sunt total imprevizibili. Dar pe măsură ce bărbații și femeile (și relațiile dintre ei) se schimbă, același lucru se întâmplă și cu comportamentul lor la shopping, și asta are implicații majore asupra mediului de afaceri american. Cealaltă diferență notabilă
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
de a-și amenaja singure cuibușorul. Putem oare să avem o societate în care sunt atâtea femei polițiști, pompieri, directori de companie, informaticieni și candidați la președinție și să nu avem femei ambițioase, încrezătoare în propriile forțe, care să se priceapă să repare câte ceva prin casă? Nu cred. Unde s-ar putea duce aceste femei la începutul carierei lor de meșteri? La Joe’s Hardware? Nu. Magazinul acela de scule era exclusiv pentru bărbați, neprietenos cu femeile. Arăta ca un depozit
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
toate produsele pentru copii pe raftul de jos, fără să-și dea seama că pentru copiii care erau plimbați de părinți în cărucioarele de cumpărături, raftul aflat chiar sub cel de la înălțimea taliei este ideal. Supermagazinele sunt acum atât de pricepute în a atrage copiii, încât părinții aproape că sunt în stare de revoltă. Ca reacție la reclamațiile părinților împotriva amplasării suporturilor cu bomboane și gume lângă casele de marcat, unele unități s-au conformat și au puncte de plată fără
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
dulăpioarele de deasupra sau de dedesubt. Este o inovație strălucită: la ce folosește un lucru care se află în depozit? Nu poți cumpăra decât dacă găsești un vânzător, și ce te faci dacă aceștia sunt puțini sau dacă nu se pricep atât de bine, sau ori au avut destui cei care încearcă într-adevăr să te ajute? Cel mai înțelept este să expui tot ce ai pe stoc într-un mod cât mai tentant și mai ușor de găsit, pentru ca apoi
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]