11,815 matches
-
fie ca pe o conduită de refugiu din fața unui pericol sau a unei realități inacceptabile moral, fie ca pe un univers deschis interior, construit din valori morale supreme. Persoana luptă Împotriva singurătății sale chiar și În situația În care această singurătate Îi este impusă forțat. Aflată, de exemplu, În condiții de claustrare severă, absolută, Împotriva voinței sale, persoana va lupta Împotriva singurătății. Ea va apela la un dublu, la un alterego În care să se reflecte și cu care să comunice
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
deschis interior, construit din valori morale supreme. Persoana luptă Împotriva singurătății sale chiar și În situația În care această singurătate Îi este impusă forțat. Aflată, de exemplu, În condiții de claustrare severă, absolută, Împotriva voinței sale, persoana va lupta Împotriva singurătății. Ea va apela la un dublu, la un alterego În care să se reflecte și cu care să comunice. În felul acesta, este refuzată Încremenirea impusă, pe care individul o resimte, prin izolare, ca o moarte lentă a spiritului. În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dar și ca prezență emoțională. Întoarcerea În trecut este proiectarea În trăirile anterioare, care vor Înlocui vidul prezent. Imaginarul va compensa, În aceste cazuri, absența dată de izolare. Dar dincolo de aceste situații Închise, limitative, faptul de a fi condamnat la singurătate este compensat prin situațiile deschise care, În plan interior, vor oferi persoanei perspectiva transcendenței supreme, prin apropierea și comuniunea cu Dumnezeu. Toate acestea dovedesc Încă o dată faptul că persoana este În mod virtual deschisă către comunicare și Însoțire. Acest aspect
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prin apropierea și comuniunea cu Dumnezeu. Toate acestea dovedesc Încă o dată faptul că persoana este În mod virtual deschisă către comunicare și Însoțire. Acest aspect este revelat de dublul persoanei, la care ne vom referi În continuare. Dublul persoanei Anularea singurătății o dă fie o relație exterioară a mea cu celălalt, fie deschiderea interioară către mine Însumi sau către o prezență simbolică a unui alt Eu. Aceasta ne dovedește că, din punct de vedere psihologic, orice persoană dispune de potențialitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sau ies la iveală, În funcție de circumstanțele vieții individului. Ele aparțin aceleiași persoane, deși, ca imagine simbolică, par a fi persoane diferite. Din punct de vedere funcțional, prin dublul tău te regăsești pe tine Însuți. În al doilea rând, Îți anulezi singurătatea și trece la acțiune. În al treilea rând, dublul este suportul moral și psihologic simbolic prin care tu, sau fiecare dintre noi, are sentimentul că se completează. Dublul este pentru mine complementaritatea care mă Întregește, mă definește, Îmi dă stabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
genera noi atitudini ale individului față de ceilalți, față de viață, față de prietenie, față de iubire. Imaginea de sine se va schimba. Individul se va considera ca fiind o victimă. El Îi va suspecta pe ceilalți de rele intenții, refugiindu-se În izolare, singurătate, alcool droguri, activități extravagante, misticism etc. Restaurarea Separarea va duce din nou la izolare, la Însingurarea individului. Persoana va redescoperi faptul că este singură, iar echilibrul său sufletesc și moral va fi Înlocuit de o stare de neliniște, de o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
va redescoperi faptul că este singură, iar echilibrul său sufletesc și moral va fi Înlocuit de o stare de neliniște, de o tensiune angoasantă, de griji și preocupări pentru viitor. Soluțiile de refugiu nu vor putea acoperi sau compensa această singurătate, mai ales că este vorba despre o singurătate care apare În urma unei situații nevrotice psihotraumatizante. Dincolo de acest eșec, se profilează perspectiva disperării morale, a faptului de a te pierde pe tine Însuți și apoi de a pierde și sensul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
său sufletesc și moral va fi Înlocuit de o stare de neliniște, de o tensiune angoasantă, de griji și preocupări pentru viitor. Soluțiile de refugiu nu vor putea acoperi sau compensa această singurătate, mai ales că este vorba despre o singurătate care apare În urma unei situații nevrotice psihotraumatizante. Dincolo de acest eșec, se profilează perspectiva disperării morale, a faptului de a te pierde pe tine Însuți și apoi de a pierde și sensul vieții tale. În aceste situații, apar fenomene compensatorii, atât
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
psihomoral a persoanelor traumatizate de acest eșec sau nevroză de separație. În felul acesta, restaurarea va reprezenta revenirea la starea originară de armonie și echilibru. Ea va compensa nostalgia liniștii și a Împlinirii pierdute. Restaurarea este actul de anulare a singurătății și de revenire la condiția sufletească și morală normală a persoanei umane. 20 TIPURILE DE PERSONALITATE IN PSIHOLOGIA MORALĂ Definiție și caracteristici Fără a ne suprapune peste tipurile din psihologia generală sau din psihologia diferențială, se poate vorbi despre anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Mijloacele de realizare Pentru obținerea rezultatelor urmărite, privind restaurarea psihomorală a persoanei aflate În suferință, trebuie avute În vedere următoarele mijloace: apropierea umană de persoana aflată În suferință, ca formă de Întâlnire cu valoare terapeutică, de consolare și anulare a singurătății acesteia; construirea unei atmosfere emoțional-afective de Înțelegere și protecție, a unei intimități care să contribuie la susținerea acesteia, dându-i persoanei care suferă certitudinea că nu este nici singură și nici abandonată; captarea atenției și a Încrederii celuilalt, ca formă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mea și la nevoile pe care urmăresc cu orice preț să le realizez, să mi le satisfac. Dar, astfel sfârșesc prin a mă izola mai mult de ceilalți, a mă Însingura și a mă goli sufletește și spiritual. Condamnarea la singurătate Înseamnă și sfârșitul ființei mele. Soluția ieșirii din singurătatea egoismului o dă Întâlnirea mea cu ceilalți, o Întâlnire care mă deschide și-mi anulează vidul interior prin iubire. Valoarea modelului moral pozitiv constă În faptul că aceasta oferă celuilalt căldura
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
preț să le realizez, să mi le satisfac. Dar, astfel sfârșesc prin a mă izola mai mult de ceilalți, a mă Însingura și a mă goli sufletește și spiritual. Condamnarea la singurătate Înseamnă și sfârșitul ființei mele. Soluția ieșirii din singurătatea egoismului o dă Întâlnirea mea cu ceilalți, o Întâlnire care mă deschide și-mi anulează vidul interior prin iubire. Valoarea modelului moral pozitiv constă În faptul că aceasta oferă celuilalt căldura iubirii, anulând angoasa care umple vidul singurătății persoanei. În locul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ieșirii din singurătatea egoismului o dă Întâlnirea mea cu ceilalți, o Întâlnire care mă deschide și-mi anulează vidul interior prin iubire. Valoarea modelului moral pozitiv constă În faptul că aceasta oferă celuilalt căldura iubirii, anulând angoasa care umple vidul singurătății persoanei. În locul angoasei existențiale pe care o dă Însingurarea egoistă a eului, apare plenitudinea pe care o dă iubirea celuilalt. Iubirea este sentimentul fundamental, sufletesc și moral prin care persoana este primită și interiorizată de celălalt, dar care, la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a acesteia. La capătul acestui efort, pe care persoana mea trebuie să-l facă, mă redescopăr pe mine. Dar această redescoperire de sine Îmi arată că persoana mea nu este, nu poate și, mai ales, nu trebuie să fie singură. Singurătatea, care Închide și strivește persoana, sfârșește prin a o anula În rigiditatea Încremenirii narcisiste. Eu nu pot fi, nu mă pot afirma și dezvolta decât prin celelalte persoane, precum și Împreună cu modelul arhetipului suprem. Cea care mă conduce și Îmi deschide
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
umană, care concentrează toate problemele sale. Încă de la Erasmus, orice umanist pune problema omului și Încearcă să o rezolve. Cum poate fi Înțeles și definit omul? Ființă plenară și complexă, unică În lume, omul descoperă că este singur, iar această singurătate Îl tulbură, Îl neliniștește, ori de câte ori se Întoarce, prin reflecție, asupra lui Însuși. Această neliniște naște interogația ultimă, care este mereu repetată: „Cine sunt?” și „Care este destinul meu?”. Se poate răspunde la această Întrebare În interiorul meu sau În afara mea? Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Restaurarea, Regretul, Omul În Psihologia morală, ideea de Om, imaginea Omului, valoarea, Orgoliul, Situațiile-Închise ale vieții, durerea, suferința, chinul, Situațiile-deschise ale vieții, plăcerea, bucuria, fericirea. Separarea, Sentimentele morale, pudoarea, mila, atașamentul, spiritul de disciplină, atașamentul față de grupele sociale, autonomia voinței, Singurătatea (vezi; Însingurareaă, Preferința interpersonală, Teoria scenariilor În Psihologie, Vinovăția, Voința, * Pe bărbatul drept și tenace În hotărâre Nu-l clintește din hotărârea lui trainică Nici aprinderea cetățenilor care cer lucruri josnice Nici chipul amenințătorului tiran, nici Austrul, Cârmuitor tulburat al
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
scripca e „înnegrită”, orga e „stricată”, caterinca e „veche”, „hodorogită”. Odată cu Stanțe burgheze (și după acestea) climatul muzicii evocate de Bacovia se schimbă. A dispărut „muzica de toamnă”, exasperantă. Au dispărut clavirele, caterincile, flașnetele. A rămas vioara, partenerul său în singurătate, instrumentul care îl leagă de trecut și au apărut acordeonul, ghitara, naiul. „Fonografelor publice” le-a luat locul „Radio” ul. Deși compusă din „sunete lirice, bucuroase”, „frumoasă”, muzica nu-i mai „sonorizează” orice atom, ci îi calmează sufletul rămas încă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poemă «Corbul» de Edgar Poe; era seara, tîrziu, afară sloată - și rămăsesem pe gînduri, fumîndu-mi cea de pe urmă țigară. Stam singur lîngă măsuța albă de tei. în casă o liniște răsunătoare, iar lumina slabă și verzuie a lampei umplea parcă singurătatea acelei seri tîrzii, de un farmec nedeslușit și trist. - Priveam mîhnit la umbra ușoară din unghere, ca și cum așteptam să zăresc ceva - și mă simțeam singur, mai singur decît oricînd, iar gîndul acesta îmi neliniștea sufletul. -Ce bine ar fi să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
corbii... Cu niște patine vechi, Sensitif se îndreptă spre gîrla înghețată pe care alunecase de atîtea ori, altădată. Anii, indiferența la care ajunsese îl făceau să se întrebe dacă nu va cădea. Era trist. Se temea să nu răcească; apoi, singurătatea și acele depărtări... Cîțiva copaci înghețați îi arătau că se apropie; un cer de plumb și tăcut, altădată neobservat, acum îl înfiora; ar fi voit să audă voci de copii, să se întreacă cu el, în alunecarea potcoavelor; dar, nimeni
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici hambar, și Dumnezeu îi hrănește”2). Așadar, corbii reprezintă modelul natural de viețuire. La Dosoftei, corbul e, alături de pelican și vrabie, o pasăre care evocă izolarea și singurătatea: „De-atocma cu pelecanul,/ Prin pustii petrec tot anul,/ Și ca corbul cel de noapte,/ îmi petrec zîlele toate,/ Ca o vrabie rămasă/ în supt streșină de casă”3). „Corbul de noapte” - mi-a precizat un naturalist - e stîrcul de noapte
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în mod neașteptat, ca la un punct fix, neabătut, asupra ta. în natură, corbii devin vizibili toamna și iarna. Corbii interiori n-au doar două anotimpuri: se ivesc ori de cîte ori ne copleșește decepția, ne sufocă plictiseala, ne deprimă singurătatea. „Havuzul din dosul palatului mort” Unde e? încercarea de a-l localiza nu dă rezultate precise. A existat în Bacău un asemenea palat? Cineva ar putea răspunde: desigur, e vorba de Palatul Administrativ, „mort” în fiecare zi, după ora închiderii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bunul meu amic” de N. Pora, publicată cu doi ani înainte în „Almanahul «Adevărul» și «Dimineața» pe anul 1913”. Ambele încep cu pretextul întoarcerii acasă, noaptea, după apăsătoare reflecții de inși singuratici. Schița lui Pora: „Mă întorceam acasă învăluit în singurătatea nopței ușor tulburate de vînt. încolo nici un zgomot nu despica tăcerea prin care însuși zgomotul pașilor mei pierea, ca zgomotul impalpabil al unei ființe nemateriale. Și revenindu-mi gîndul tors o seară întreagă în taciturnia unei visări de izolat, nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Nicolae Iorga, Sfaturi pe întunerec - 90 lei, Vladimir Streinu, Pagini de critică literară - 80 lei etc. Din 28 de cărți de versuri, unul e de 100 lei (Adrian Maniu, Poezii din Carmen Sylva), unul de 70 lei (Ilariu Dobridor, Vocile Singurătății) treisprezece de 60 lei (între ele, Vasile Voiculescu, Urcuș și Ion Pillat, Țărm pierdut), patru de 50 lei (surprinzător, Nu sunt ce par a fi... de Ion Minulescu) și nouă de 40 lei (între acestea, G. Bacovia, Poezii cu o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se cuvine precizat - munca aceasta constă în repetarea, în gînd sau cu voce tare, a poemelor, pînă cînd orice piedică în calea „curgerii” lor e eliminată. Laborios în felul său, Bacovia căuta „cuvîntul ce exprimă adevărul”, sincer, cel potrivit cu melancolia, singurătatea sau angoasa sa. De aci, adică de la nevoia de autenticitate, pornesc și îndoielile sale referitoare la scris. Poezia „vană” „Pe stradă urle viața, și moartea/ Și plîngă poeții poema lor vană...” 1) Cel ce spune aceasta nu e un om
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Simionescu, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1988, p. 54. 15. Ar fi interesant de urmărit cariera cuvîntului „plumb” după Plumb de G. Bacovia. Dau aci doar cîteva din expresiile culese din literatura interbelică și contemporană în care figurează: „spațiu de plumb”, „singurătate de plumb”, „soare de plumb”, „semilună de plumb”, „timp de plumb”, „realitate de plumb”, „tăcere de plumb” etc. Și un titlu: „Plumb” de H. Y. Stahl, în „Viața Romînească”, nr 11 și 12/1929. 16. Monitorul oficial, nr.9, 13
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]