12,131 matches
-
mami a fost atât de drăguță... și habar n-are ce planuri tembele mi-am făcut pe la spatele ei... Înghit în sec. Și chiar acum, când am plecat, tati m-a luat deoparte și mi-a spus ce s-a supărat mami când am sugerat că s-ar putea să mă mărit în America. Vreau să zic că nunta asta e foarte importantă pentru ea. O, Doamne, Suze, cât de tâmpită pot să fiu! Nu știu, zău, ce-o fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a contramandat. Repet, nunta s-a contramandat. Îmi cer scuze pentru toate neplăcerile pe care acest lucru le va provoca. Știu cât suflet și cât efort ai depus în tot ce ai făcut și știu că Elinor va fi extrem de supărată pe mine... Înghit în sec. — Dar asta e hotărârea mea definitivă - și anume că vreau să mă mărit acasă la mine, în Anglia. Dacă vrei să vorbim despre asta, lasă-mi mesaj la mine acasă și te sun eu înapoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că foietajele sunt un pic passé. — Am înțeles. Îhm... mersi. Trebuie neapărat s-o scot pe femeia asta din casa mea. Imediat. Înainte să mai găsească și altceva. Arunc repede hârtiile sub pat și sar în picioare. — Robyn, nu te supăra, nu mă simt prea bine. Am putea să... reprogramăm restul întâlnirii? — Înțeleg. Mă bate ușor pe umăr. Te las în pace. — Apropo, arunc în treacăt, când ajungem la ușa de la intrare. Tocmai mă întrebam... În legătură cu clauza aia de penalizare din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
decât la patru corzi. Așa că mi-au trimis o listă de melodii pe care pot să le cânte... O, fuck. Într-o secundă sunt în colțul opus al camerei și înșfac telefonul. — Mami! zic cu respirația întretăiată. Bună! Auzi, te superi dacă te sun eu mai încolo? Am puțină treabă acum. Dar, scumpa mea, trebuie neapărat să-mi aprobi lista de melodii! Îți trimit un fax? — Da. OK, da. E foarte bine. Trântesc receptorul și mă întorc pe canapea, încercând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
situație. — Da’ știu că mama ta e implicată cu trup și suflet în pregătirile de nuntă, spune Michael zâmbind. — A... da. Este. Telefonul începe să sune din nou și îl ignor. Voiam de mult să te întreb. Nu s-a supărat când i-ai spus că faci nunta aici? Nu! spun, înnodându-mi degetele la spate. Știu cum sunt mamele când vine vorba de nunta fiicelor lor... — Iartă-mă, dragă, să nu uit, aud iar vocea lui mami. Mă întreba Janice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Poate se întâmplă o minune! Încerc un mic surâs, dar pe chipul lui Michael nu se citește nici o reacție. Pare în continuare șocat. Și negru de supărare. Simt un junghi cumplit. Nu pot să suport ideea ca Michael să fie supărat pe mine. Îmi bubuie capul și simt că mai am un pic și-mi dau lacrimile. Cu mâini tremurătoare, îmi înșfac geanta și-mi iau haina. — Ce faci? Glasul îi e și mai aspru. Becky, unde te duci? Mă uit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lacrimi. Mă ascund repede în spatele vitrinei și mă prăbușesc pe covor, unde nu mă poate vedea nimeni. — M-am trezit cu două nunți și nu o să am parte de nici una! Orice aș alege, o groază de oameni o să fie foarte supărați pe mine. Orice aș alege, o să fie un dezastru. Suze, asta trebuia să fie cea mai frumoasă zi din viața mea, și o să fie cea mai urâtă. Cea mai, cea mai urâtă! — Bex, te rog, nu te stresa, spune, slăbindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mea. Spune-i că nașei lui îi pare rău că l-a dezamăgit în halul ăsta. O să încerce să se descurce. Și el îți zice că te iubește, zice Suze. Șovăie. Și zice să nu uiți că, chiar dacă ne mai supărăm câteodată pe tine, suntem gata să-ți sărim în ajutor. Dacă putem. — Mersi, Suze, spun, cu un nod în gât. Spune-i... O să te țin la curent. Închid telefonul și rămân nemișcată, adunându-mi gândurile. În cele din urmă, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
citeam niciodată nimic din hârtiile pe care mi le dădeau. — Ei... OK, zic după o pauză. Poate că asta n-a fost numai vina ta. Însă nu asta e problema cea mai importantă. Nu ăsta e motivul pentru care e supărat Luke. Acum câteva zile, s-a dus la tine acasă, să caute niște fotografii de familie. Și nu a găsit absolut nici una. A găsit, în schimb, niște scrisori de-ale tatălui lui. Și acolo a citit totul despre modul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ei de soare se reflectă siluetele pietonilor. Dar te-a iubit. Voia să fie cu tine. Cu mama lui. Și să știe că ești acolo lângă el. Însă tu pur și simplu n-ai vrut să știi de el... — E supărat pe mine. Firește că e supărat! Îl lași în urma ta și pleci în America, fără să-ți pese deloc de soarta lui, veselă și fericită ca o privighetoare... — Fericită. Elinor întoarce capul. Tu crezi că eu sunt fericită, Rebecca? Rămân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pietonilor. Dar te-a iubit. Voia să fie cu tine. Cu mama lui. Și să știe că ești acolo lângă el. Însă tu pur și simplu n-ai vrut să știi de el... — E supărat pe mine. Firește că e supărat! Îl lași în urma ta și pleci în America, fără să-ți pese deloc de soarta lui, veselă și fericită ca o privighetoare... — Fericită. Elinor întoarce capul. Tu crezi că eu sunt fericită, Rebecca? Rămân interzisă. Cu o ușoară tresărire de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
hotărât să fac asta și am s-o fac. — Nu tocmai, spun. Doar să vorbim. Despre tine. Și despre Luke. — Regretă gestul pripit și necugetat. — Nu. — Vrea să-și ceară scuze. — Nu! Nu vrea să-și ceară nici o scuză! E supărat și furios și nu vrea să te mai vadă în viața lui! — Și atunci de ce-ai venit? — Fiindcă... eu cred că ar fi bine să încercați să vă împăcați. Sau cel puțin să vorbiți unul cu altul. — N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
șocată ca mine în clipa în care el a spus că renunță la nuntă. Recunoaște. Ești aici pentru că vrei să te măriți la Plaza. — De-asta crezi c-am venit? Mă uit la ea cu ochii cât cepele. Fiindcă sunt supărată că mi-a contramandat nunta de la Plaza? Mai am un pic și izbucnesc într-un râs isteric. Aproape că-mi vine să-i spun tot adevărul, de la începutul începutului. — Elinor, crede-mă, spun în cele din urmă. Nu ăsta e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ochii la panorama asupra Manhattanului. În timp ce urcăm cu liftul spre etajul șaizeci și cinci, nici unul din noi nu scoate un cuvânt, iar eu mă rog cu disperare ca ea să fie acolo, ca totul să iasă bine, ca Luke să nu se supere pe mine... Ieșim din lift... și deja o văd. Stă la o masă de la fereastră, într-o jachetă închisă la culoare, cu chipul reflectat în geamul panoramic. În clipa în care o zărește, Luke tresare. — Becky. Ce naiba... Se întoarce spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
asta - așa că asta mi s-a părut cea mai normală situație. Și, evident, Luke a trebuit să-și găsească alt cavaler de onoare... — Dar să vă răzgândiți cu trei săptămâni înainte de nuntă! Să știi că părintele Simon a fost foarte supărat când a auzit. M-a întrebat dacă e cumva din cauza părului. — Nu! Sigur că nu! El n-are nici cea mai mică vină, sincer... Și pe urmă, amândoi părinții tăi să facă pojar! Zău, ce probabilitate era să se-ntâmple
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și mi-a zis că de obicei nu ține slujbe de nuntă duminica, însă în cazul ăsta va face o excepție... — Dar ce-ați făcut cu... cateringul, de pildă? Comenzile erau făcute pentru ieri, nu? — A, Lulu nu s-a supărat! Nu-i așa, Lulu? zice către una dintre femeile în dungi alb-verzi. Nu! sare Lulu. Sigur că nu. Bună, Becky! Ce mai faci? O, Doamne! E Lulu, cu care mergeam să-mi cumpăr negrese. — Bună! zic. Nu știam că te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Pot să vă întreb cum stați cu rolourile cu sparanghel? — Mami, el e Danny, sar repede. Vecinul meu, îți amintești de el? — Doamnă B, e o onoare să vă cunosc, spune Danny, sărutându-i mâna. Sper că nu v-ați supărat că v-am picat și eu pe cap, neanunțat. — Sigur că nu! zice mami. Cu cât suntem mai mulți, cu atât mai vesel! Haideți să v-arăt cortul! În clipa în care văd grădina, rămân cu gura căscată. Pe peluză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Un an. — Un an? Luke se holbează la mine ca la nebuni. Glumești. — Nu glumesc deloc, i-am spus Christinei că s-ar putea să mă-ntorc sau să nu mă-ntorc să lucrez la Barneys. Și nu s-a supărat. Danny s-a oferit să ne golească apartamentul și să ne pună lucrurile la păstrare. — Becky! spune Luke, clătinând din cap. E o idee foarte simpatică. Dar eu n-am cum să plec pur și simplu în lume... — Ba poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și conchid că n-au drept să persecute pe ovrei, nici din causă că sunt de o altă religiune, nici din causă că se ocupă cu comerciul”. Nu este exclus ca autorul anonim al acestei broșuri să fie un evreu supărat de modul În care sunt percepuți evreii de către români. În orice caz, editorul acestei broșuri este un evreu craiovean, Filip Lazăr, ginere (ca și Lazăr Șăineanu) al editorului și tipografului Ralian Samitca <endnote id="(848)"/>. Redactat În 1886, statutul „Societății
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
stă „cu capul În pământ”, rezumă resemnarea două proverbe evreiești <endnote id="(300)"/>. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, economistul Thibault Lefèbvre descria astfel lașitatea, umilința și lipsa de demnitate de care dădeau dovadă evreii din Țările Române : „Nimic nu-i supără [pe evrei] ; nici o vorbă nu-i descurajează, nici o insultă nu-i atinge. Ei primesc cu umilință sau cel puțin În tăcere observațiile cele mai aspre, asprimile cele mai simțitoare și câteodată cele mai nedrepte” <endnote id="(109, p. 113 ; 816
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
întrunire de protestare contra evenimentelor din Palestina. La inițiativa sioniștilor radicali din Dorohoi la care participă și 200 de evrei. Vorbește Abraham Iager despre conflictul dintre arabi și evrei din cauză că evreii dețin cartierul din Ierusalim numit Valea Plângerii, lucru care supără pe arabi. Citește o Moțiune către autoritățile engleze în care cere: respectarea declarației Balfour; pedepsirea funcționarilor englezi din administrație care nu și-au făcut datoria, formarea unei gărzi evreiești pentru paza lor. De asemenea, prin adresa nr.3394 din 5
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
literaturii spaniole (am uitat săți spun cînd am fost la Bacău). P.S. Te rog comunică-mi imediat dacă a intrat. </citation> (4) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”15 dec[embrie] [1]965”> Dragă domnule Călin, Nu. Nu sînt supărat pe dumneata sau pe altcineva. Sînt supărat pe acei care nu mă lasă să citesc și să scriu, una din marile mele pasiuni. Cei care țin la mine m-au copleșit, din octombrie a.c., cu grele sarcini obștești și chiar
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
am fost la Bacău). P.S. Te rog comunică-mi imediat dacă a intrat. </citation> (4) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”15 dec[embrie] [1]965”> Dragă domnule Călin, Nu. Nu sînt supărat pe dumneata sau pe altcineva. Sînt supărat pe acei care nu mă lasă să citesc și să scriu, una din marile mele pasiuni. Cei care țin la mine m-au copleșit, din octombrie a.c., cu grele sarcini obștești și chiar nu mai am timp să fac ceva
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cu uimire că însemnările mele despre Eminescu (2 pagini), care nu cred să fie lipsite de idei, n-au apărut. Au fost preferate, pentru pagina 1, însemnările poetului Baconski . Acum am înțeles rostul celor două felicitări... Eu nu m-am supărat prea tare, numai m-am întristat că acele pagini ale mele, scrise cu atîta vibrație și atenție pentru sinteză, au fost considerate proaste, ca și un alt articol despre Eminescu (actualitatea unor idei estetice) care altădată a fost redus, fără
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mele, scrise cu atîta vibrație și atenție pentru sinteză, au fost considerate proaste, ca și un alt articol despre Eminescu (actualitatea unor idei estetice) care altădată a fost redus, fără milă, de la 10 pagini, la 6 . Concluzia mea: șeful e supărat poate pe mine că n-am scris, cum se aștepta, o cronică la cartea lui . Dacă îmi trimetea cartea, mă obliga să scriu. Regret că în răspunsul meu la anchetă, dintr-un sentiment de confrăție literară, l-am complimentat cum
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]